4,112 matches
-
și fără sens a Vandei. Luă cadoul din mâinile fetei și-l întinse băiatului, cu o expresie atât de mândră, de parcă-i dăruise Turnul Eiffel. Unchiul Dali îl sărută zgomotos, îl ridică în brațe și-l mângâie în creștetul capului, umflându-se în pene, nu se știe din ce motiv. Îl sărută și pe unchiul Vali pentru ca, în final, s-o strângă cam tare în brațe pe mătușa Anda, frumoasă foc și elegantă, de-ți lua suflarea. Se întoarse, apoi, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
astea malaeze. Arată ca noi și vorbesc ca noi, Însă habar n-au că sunt manipulați. De-aia Îi și batem În cadrul Cupei Thomas: ei nu sunt stăpâni pe destinul lor. Noi, da! Din a tăcut un moment, cu pieptul umflat de o satisfacție obosită. În momentul acela vâjâiala circulației Jakartei a devenit atât de puternică, punând capăt monologului lui Din și umplân du-i lui Adam auzul cu propriile ritmuri. El nu se Îndoia Însă că Din n-avea cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
când un potop de ploaie se iscă din senin, Învolburează apele, se potolește tot atât de repede pe cât a pornit, iar calmul se Înstăpânește din nou pretutindeni. Adam a simțit că nu mai poate să respire. Avea gura deschisă, coastele i se umflau și i se dezumflau, dar nu mai trăgea aer În piept. S-ar putea să-mi dau sufletul. Să mor de unul singur În marea asta de piele și de sudoare. A Întors capul spre Din, Însă i-a Întrezărit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
impregnate În scândurile care putrezeau la soare se Însoțea cu duhoarea grea de fecale. Așezată În fața unei cisterne ruginite, o femeie tânără lua apă Într-o căniță și se stropea. Sarongul ud, lipit de piele, Îi scotea În evidență burta umflată de sarcină. Adam și-a Întors privirea de la ea. Pe ponton, câteva panouri șubrede, Încropite din scânduri sparte, ofereau oarecare intimitate. Îngrețoșat, Adam a priceput că e silit să se ușureze aproape la vedere, pe când la câțiva pași era o
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Înseamnă să ai Încredere, Mar garet. Asta Înseamnă să nu fii cinic. Se cheamă omenie. Eu n-am pierdut-o. Nu vreau s-o pierd. Spre deosebire de... S-a oprit, a luat o gură de bere și și-a clătit gura umflându-și obrajii, parcă se spăla pe dinți. — ...spre deosebire de mine. Așa-i. Trista, cinica, veștejita Mar garet, doar uită-te la ea, amară și terminată! Eu mi-aș fi dat cel puțin seama că ceva nu-i În regulă În purtarea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Vai, Johan! A pășit pe puntea bacului odată cu el. Ce minune! În fața lor atârna o enormă perdea de lumină verzuie fluores centă ca un nor de ploaie care Începe să acopere cerul Într-o zi fierbinte cu vânt. Unduia, se umfla pe o parte, se dezumfla pe alta. Se Întindea leneș de parcă voia să ajungă o zburătoare nevăzută și se retrăgea, aprindea suprafața neagră a apei și o lăsa să se stingă În noapte. Licurici, a spus Joahn. Țineam tare mult
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
A simțit apă Între degete, apoi până la glezne. Apa era caldă și noroiul nu mai părea așa de rece, iar Johan se oprise și se holba la golul nesfârșit al mării. Apa Îi ajun sese la genunchi, Însă uneori se umfla și-i ajungea până la mijloc, apoi se retrăgea din nou. Adam a Înaintat Încă puțin. Îi vedea spatele lui Johan, cămașa lui albă era plină de dâre de murdărie. Dimineața, cei de la orfelinat le dăduseră, și lui Johan și lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
falnic, era voinic, cu părul albit tot, cu ten roșiatic și ochii albaștri. Avea un dinte lipsă într-o parte și la unele sunete scotea câte un șuierat caraghios. Femeia lui era lată în șolduri, aproape deformată cu picioarele groase, umflate de varice dar mijlocul îi era subțire și bustul frumos, aproape tânăr. Declară că ea se bucură de prezența Elenei. Abia mai are cine s-o ajute la treabă. Așa, numai cu bărbați în casă îi era tare greu. Nemișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o cafea la Carmina. Poate se mai domolește amarnica asta de ploaie, a spus Sidonia și, în rochia ei foarte simplă și sobră, îmbrăcată înadins, părea de-a dreptul copilăroasă. Au intrat pe poarta îngustă, scârțâia din balamale, poate se umflase de umezeală. Au pătruns în curte, stătuse ploaia, soarele se străduia să străpungă norii, mai era călduț încă, tot mai reușea să învioreze culorile pale ale vegetației din jur. Era multă pace, parcă-ți amintea de după amiezile când se terminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mămăligă prăjită pe plită și mâncam, era așa delicios, măi fată! Că pe atunci icrele și măslinele erau mâncarea săracului și le permitea oricine, acum sunt scumpe mai ceva ca marijuana. Tot așa am făcut și acum, mi s-a umflat ficatul și splina, am avut crampe, credeam că nu mă mai fac sănătos. Ce-or pune în ele ca să le conserve asta numai ei știu. Otravă curată la preț piperat. Nu înțelegea prea bine de ce, dar căpătase asupra părinților autoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plăcut a beznă și a apă. Urcară trei trepte sub formă de semicerc. Acum erau sub cupola de lumină, punctată de gâze de noapte, împingeau ușa grea din stejar. În hol îi aștepta un bărbat scund și voinic, cu fața umflată de somn, Carmina își spuse că, desigur, omul acela avea probleme serioase cu rinichii, un început de chelie se arăta în creștetul capului, ca o insuliță rozie. Bărbatul urcă împreună cu ei scările de lemn care scârțâiau prelung în tăcerea nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
am gândit cu o secundă mai devreme, de ce naiba nu am plecat, urc și caut un loc umbros, răcoros și mă așez direct în soare, îmi pun apă în păr, pe față, mintea mi-e amorțită, ochii probabil că sunt umflați dar nu se văd de sub ochelari, mi-e foarte greu să mai gândesc, sunt epuizată, mă uit, lumea se uită la noi, semănăm, gândesc, și el așa frumos probabil că toate zic norocoasa. Toni, tu ești un om pozitiv, spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
moale de la căldură, o bătrână vrea bilete la Loto, unul mănâncă sticsuri și bate după 3 portocale la fel, 3 figuri la fel, fac drumuri inutile și sunt un extraterestru mutant, creierii mi se topesc în cap și mi se umflă, am ochelari pe nas și nu suport nici lumina, nici lumina verzuie din lentile, nici căldura, nici mașinile, nici calmul meu, nici controlul mersului, nici clădirile, nici treburile oamenilor care au treabă, e mult prea cald și-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
putea să-și plaseze la prețuri avantajoase ultimul model de prezervative cu care Își căptușise pereții dubli ai unui impresionant cufăr de fag. Norocul i-a surâs până la Cotul Donului. Cu resturile mărfii, salvată ca prin minune de la Îngheț și umflată cu mare greutate, a Împodobit bradul primului Crăciun petrecut În Siberia. A murit În '56, pe o stradă din Budapesta, Înainte de a termina traducerea În limba rusă a unei monumentale Înjurături ungurești. Aș fi putut să mă arunc pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și În lucruri. Nu avea nici o datorie, făcea zilnic duș și Își Îmbrăca cele mai bune costume, două de toate. Lenjeria de corp era fără cusur. La fel ciorapii și pantofii. Aceștia din urmă Îl strângeau puțin când i se umflau picioarele. Moartea putea să-l ia oricând Între orele 7 și 23. Și chiar mai târziu. Atunci Însă le-ar reveni altora sarcina delicată de a-l Îmbrăca cum se cuvine. La Ajan, unde Își bea cafeaua În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
demult. A spus bună seara. Nu i-a răspuns nimeni la salut. Domnul Cioia juca șah cu domnul Lobonț. Erau descheiați la halate, semn că ziua de lucru se sfârșise pentru ei. Sub masa de șah vălurită ca un parchet umflat de apă dormea un teckel. O frizeriță tânără valsa de una singură printre taburete. Garderobiera croșeta o față de masă. La radio se auzea vocea Danei Jalobeanu. Petru a mai spus o dată bună seara și frizerii au clătinat din cap. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În trecere pe acolo Îl asemănau tot mai mult cu Domnișoara Pogany. Cel puțin așa susțineau detractorii de azi ai lui Grațian și admiratorii săi fideli de ieri. Pretinsa asemănare cu celebra sculptură a lui Brâncuși făcea peștele să se umfle În solzi În vreme ce un aer de superioritate i se putea citi În ochii bulbucați și inexpresivi. Dacă există RIB, de ce nu ar exista și RIS? Releveu de identitate sentimentală! Spune-mi pe cine iubești, ca să Îți spun cine ești! Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
desprins mâinile, m-am luptat să urc geanta lui Nimeni pe spate și am încercat să-mi vâr mâna nesigură în buzunarul hainei ei. În cele din urmă, am apucat ce se afla acolo. Semăna cu un mâner mic și umflat de lanternă, înfășurat în bandă neagră, apoi mi-am dat seama că avea un fitil la un capăt. Am riscat o privire în spate, iar înotătoarea-gând era mai aproape, mai mult deasupra apei. Rechinul scurta distanța dintre noi. Aprinde-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Am ațipit. Stătea în pragul ușii de la baie, îmbrăcată într-unul dintre tricourile mele și-o pereche de pantaloni largi, cu cureaua legată într-un soi de nod. Își uscase părul negru uscase frecându-l cu prosopul și acum era umflat și încâlcit. — Să nu spui nimic, zise ea. Ai o perie? Am încuviințat și-am arătat cu degetul spre scrin. — Mă cheamă Scout, spuse ea, întorcându-se și trecându-și peria mea prin păr. — Aveam de gând să întreb, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încet sub picioare. Nu-i adevărat, am spus. Doar nu poate să intre... — E cineva? spuse Scout. Mișcarea agitată de sub teancuri încetă. Urmă un tremur. Două mormane de hârtii începură să se năruie. Un tumul de coli și pagini se umflă ca o bulă radioactivă. Apoi, într-un foșnet puternic de hârtii, ieși la iveală un om. — Maică Precistă, zise bărbatul, uitându-se la noi cu ochii mari. Scout scoase un suspin adânc și-și lăsă brațele să cadă pe lângă corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pix albastru, negru, roșu și verde îi acopereau dosul palmelor, îi șerpuiau în jurul încheieturilor și antebrațelor, și urcau spre mânecile sumese, care nici ele nu fuseseră cruțate pe de-a întregul. Bucăți șifonate de hârtie și pagini strânse alandala îi umflau buzunarele pantalonilor negri, de școlar și halatul peticit și deșirat. Era scund și avea probabil șaptezeci de ani. Lumina slabă a unicului bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia că te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
partea de sus a cubului, iar aici jos cușca. E-un rezervor. Un acvariu. Uitându-mă în spate, am început să deslușesc impresia unei mari mingi întunecate înotând în mijlocul rezervorului. Colaci lungi și groși de vină, teamă și înfrângere se umflau și se alungeau din masa învolburată, apoi erau absorbiți sau alunecau înapoi înăuntru. Mai rău, mingea întunecată mi se părea familiară, un insuportabil rău de greutate și spaimă. — Ce-i înăuntru? — Un Gloom. M-am întors spre doctor. — Luxofagi, vigofagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zise ea. Cred că am reușit să stabilesc conexiunea laptopului. Am încuviințat din cap, chiar dacă ea nu mă putea vedea. — Asta-i bine. Știi ce? zise ea. Putem să nu facem asta? Se întoarse, iar ochii ei erau sticloși și umflați de plâns. — Sunt obosită și încerc să rămân trează și să mă concentrez și, în orice caz, nu e nevoie să mă mai prefac că-mi pasă de tine, nu? Ți-amintești? Așa-i, nu? — Tu ești cea care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
noțiune se oprește încet. Saltă și se-nclină ușor în molcomi curenți-întâmplare creați de puținii bibliotecari și cărturari veniți în vizită. Gura de lame Occam și ranchiună a chibzuinței se deschide și apoi se închide. Branhii retezate de elipsă se umflă și se dezumflă. Ochiul ludovicianului este un zero negru ca noaptea, o picătură de cerneală, o gaură întunecată afundată adânc în lume. Rechinul-gândului pare să asculte. Sau să gândească. Undeva foarte jos, ochii mei zbat în somnul profund. Coșmaruri. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
căzut pe puntea de lemn cald, gâfâind, cu apa șiroindu-i din haine. După un moment, m-am rostogolit pe spate și m-am trezit iutându-mă direct la Scout. Lumea deveni atunci limpede și clară - plămânii mei absorbind aerul și umflându-mi-se sub coaste, apa picurând și curgând, răceala și căldura bălții de apă de mare de sub mine, cerul senin și luminos. Părul lui Scout căzându-i de-o parte și alta a feței, astfel că vârfurile șuvițelor i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]