3,608 matches
-
îndelung pregătitul eveniment nu va mai avea loc, lăsând doar un orizont de posibilitate încărcat de reverie tovarășei alese pentru onoarea supremă. O serie de flash back-uri paseiste filmate într-un alb-negru spălăcit reprezintă tot atâtea decupaje ale unei existențe umile, care prin sugestie se contaminează de cenușiul peliculei. Însă cu abilitate, Stere Gulea reușește să facă aceste secvențe cețoase mai vii decât cadrele unui prezent colorat. Toate aceste fragmente posedă, nu doar în memoria Emiliei, dar și în aceea a
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
Regret că nu am emigrat din România, că am fost fraier să rămân". A fost deranjat de cântecele patriotice de la ceremonie, "cântate pentru Băsescu". Situația s-a schimbat la ieșirea din arest, moment când Adrian Zglobiu a avut o atitudine umilă, cerându-și scuze pentru gestul făcut. "Regret ce s-a întâmplat și îmi cer scuze pentru tot. Acuma mă rog să se termine totul cu bine", a afirmat Zglobiu, conform Mediafax. El le-a mai spus jurnaliștilor care l-au
Răsturnare de situație. Ce a spus bărbatul care l-a scuipat pe Băsescu by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30105_a_31430]
-
Emil Brumaru Interpretează Marin Moraru Umblam umil să-ți șoșotesc prin urbe Foșnetul fustei, coapsele-n mătasă... Acum lumina geamul vrea să-mi surpe-n Țăndări verzui în pieptu-nchis în casă. Căci iar bolesc sub iederi necăjite Și-n raiuri trist frecate cu sacîz, Pe cercurile pacinicilor
Sonet satiric by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15573_a_16898]
-
rece prin fum și carne dureroasă am început să te caut și îmi apăreau în cale cristale îndoliate am trecut fluviul și te-am găsit la rugăciunea de seară pădure în flăcări mergeam către zona lemnoasă a luminii și ranguri umile în norii bruscați de o mînă lividă ciuguleau turnurile secau mlaștinile dintre vînturi dintre concept și mine dintre intuiție și tine pînă cînd chipul tău sculptat în turbulențe apărea strălucitor alintînd mercurul în coloane mergeam către podul în mișcare căzînd
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
țeapăn, politicos, solemn, prezentam pachetul mirific, mîndru de îndemînarea mea pragmatică de profesionist sadea, și-l încredințam eroic solicitantei, solicitantului. Și-atunci emoția amîndurora devenea vizibilă, scutura de-amăgiri irizațiile subțiri, întinse la maximum în stratosfera prăfuită cochet a prăvăliei umile. Perdeaua de ciucuri de cristale informe de la ușă se clătina ușurel, declanșînd muzici îndrăgostite de ron-ronul motanilor aciuați prin colțuri - prietenii mei somnolînd fecund, îmbietori la meditație... Îmi meritam meseria? Îmi închegasem un destin și-l savuram pe îndelete, ca
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
o oră, - spuneți-mi: câte minute trebuie să-i dea avans iepurele ce-o invită pe țestoasă (nu la dans, ci la-ntrecere: o oră, două, șapte luni, un an?) ca, la finiș, iepurilă și țestoasa istovită, fără suflu și umilă, să ajungă simultan? Pe afară-i vopsit gardul, înăuntru e ghepardul Dacă,-n înălțime, sare fix 2 metri, un ghepard, vreau să aflu (fi’ncă ard, cum vedeți, de nerăbdare!) minimul nivel pe care trebuie să-l aibă gardul, - ca să
Probleme rimate, în joacă, de mate by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/2521_a_3846]
-
vino, am mâncat zăpadă, am râs mult cu soarele prin geamuri sparte mâna care scrie acum se va destinde, se va descărna în moarte. mielul paște iarba, iarba clopoțelul său mai sună ce sună. ba nu: mielul paște iarba, iarba umil, acesta e cuvântul clopoțelul său mai sună ce sună. dar tu, pentru somnul de veci ai aprins distrat lampa? amuțiră clopoțeii de streașină.
om cu fața întoarsă din bufniță în zi cu soare by Marian Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/3314_a_4639]
-
spus eu primul - întoarce-mi poemul acest lucru l-ar fi făcut intempestivul italian crezând că poemul meu este poemul său și forțându-te să i-l întorci lui în loc ca metaforele să revină la cel care le-a izvodit umila mea persoană. La aceste intersecții cu semafoare inter-temporale vârstele poeților nu au nicio relevanță necontând că tu ești între mai vârstnicul Marinetti și anii mei oricum mai puțini - chiar așa nu contează vârstele poeților ci vârstele poemelor care sunt cu
Rugămintea de a mi se returna poemul by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/3262_a_4587]
-
perdelele Apartamentelor comunitare Atelierul de reparații imposibile Venind dinspre Cavafii Vechi Să deznozi drumul spre parkingulgroapa Din spatele străzii Baia-de-Fier Apoi să desenezi un alt drum Să readuci la lumină locul acela amețitor Cafeneaua din vis și numele ei de insectă Umilă Să o repui în țâțâni în pasajul De dedesubtul clădirii cu ferestre oarbe Să privești într-un asemenea fel încât Să nu poți uita niciodată Clădirile din jur la nesfârșit incendiate Să nu te încrâncenezi contemplând Traiectoriile dislocate ale prietenilor
Biografobii by Sebastian Reichmann () [Corola-journal/Imaginative/3111_a_4436]
-
aducă stări de grație, putea alege o altă formă de filantropie, nu o carte (a scris 723). A trăit 98 de ani. Cu frecvența de un cotor pe săptămînă. Cadrul celor 723: istoric, vesel. Eroinele: fecioare la introducere. De origine umilă dar mîndre, ele se îndrăgostesc în șir indian de bărbați palizi. La sfîrșit, nuntă. (Căci mireasa e-aproape virgină.) Cititorii se bucură și deschid televizorul: Filmul este o invenție mai mare decît tiparul, pentru că el se adresează și analfabeților", zice
Stejar, extremă urgență! by Răzvan Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/11086_a_12411]
-
casă" și poemului fără cuvinte, menționate în acea profesiune de credință care este Semnul tăcerii (p. 53). Poezia Marianei Filimon demonstrează cât de adânc poate mișca o rostire părelnic albă și descărnată, cât de multă viață se ascunde în detaliile umile ale existenței și cât de convingător poate suna un glas ,mic", adică șoptit, pe deasupra multiplicității și fragmentarului lucrurilor: ,după spulberate liniști/ mai rămâne totuși ceva/ un adevăr simplu ca pâinea/ ca apa/ ca duhul cuvintelor prins/ în singurătatea rostirii/ după ce
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
comentînd lacuna legii penale, aceea de-a nu prevedea pedeapsa cu moartea. Întîrzie, sînt scuzați, nu se-ntîmplă nimic. Caragiale nu mai e gata cu poanta, preferă să creeze un tip absurd, mașinal, obsedat de lacuna lui, care-i dă prilejul, umilului funcționar, să facă pe legiuitorul, și de replica Ești teribil, monșer, parol! Un personaj de nuvelă. Situațiunea, din care a rămas un titlu. Și același absurd al divagației, în noaptea pierdută cînd unuia dintre amici i se naște un băiat
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
Martei Petreu, el ridică în slăvi cartea "alternativă" scrisă de Marie-France Ionesco. Pe de o parte, îi sugerează acesteia unele ipoteze interpretative, indicând și citatele care să le susțină. Pe de alta, avansându-le, recurge la un ton neașteptat de umil: "Marie-France Ionesco nu citează acest exemplu, în severa economie a lucrării ei ar fi fost probabil prea mult; am vrut, semnalându-l eu însumi, doar să ilustrez amploarea și înălțimea viziunii propuse de ea." (p. 98). E straniu să-l
Impactul critic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10681_a_12006]
-
sale), autorul Parodiilor originale îi cucerește atît pe românii de rînd, cît și pe cei din clasele privilegiate, oferindu-și parcă anume operele ca liant cultural pentru un popor "rupt în bucăți", după cum se plîngea Ibrăileanu. Pornind din București, de la umilul post de copist, va ajunge în 1911 în redacția Vieții românești, schimbîndu-și pentru totdeauna "locul și norocul". Cînd, după terminarea războiului din care de-abia scăpase dă semne că ar vrea să redevină bucureștean, criticul îl cheamă la ordine: "Consultă
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/10755_a_12080]
-
cu mirificul sentiment că descoperi pentru prima dată acele secvențe din realitate. Și să meditezi, să elimini, să simplifici, să cauți miezul. El scrie despre tineri, soldați, muncitori, prostituate, e cel dintâi poet care le dedică poeme fotbaliștilor, descrie bodegi umile, străzi din preajma portului unde tineretul își pierde vremea mâncând castane coapte, observă viața palpitantă, ,calda vita", se îndepărtează de dragul său Trieste pentru a reveni cu surpiza redescoperirii unei patrii. Toate acestea locuiesc în el, însă antrenate într-o amplă mișcare
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
cu o vagă tentativă de a se creștina la sfîrșitul vieții); crize sexuale, sensibilitate însângerată de muchiile abrazive ale verbului a fi. Si cu toate acestea, o blândețe devenită adevărată linie de conduită! O compasiune infinită pentru animale, păsări, ființe umile. Cele mai generoase poeme sunt scrise în perioada cînd era vânat, ca poet evreu. De atflel, întreg volumul Ultime cose, unde arta sa atinge cote de o incredibilă puritate, este conceput între anii 1935-1943. Ca și cum salvarea supremă, seninătatea paradoxală, victoria
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
adevărului. Cît de ciudat e să putem observa, și aici, o posibilă paralelă cu Bacovia. Exigența de autenticitate pe care și-o impun ajunge să-i expună pe unii poeți la ne-literaturitate. Stângăciile din unele texte bacoviene sau narațiunile umile din unele poeme de Saba par să indice că autorii lor au dat laoparte, în anumite perioade, orice urmă de solemnitate literară. Sinceritatea obsesivă va fi fiind non literară? Sau inhibitoare pentru produsul literar? Iată, oricum, o temă de reflexie
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
de la distanță pare că ară panta unui munte pășind cu un picior pe aer; sau iată ,vidul/ cerului pe culoarea de purgatoriu/ a țiglelor", unul din acele cadre urbane peste care tensiunea interioară a privitorului se revarsă...reținută totuși în umila admirație pe care i-o provoacă spectacolul viului. Saba profită ca nimeni altul de tehnica specială a enjambementului, această repartiție savantă în interiorul grupului gramatical, cu modificări sintactice de ritm, cu ruperi neașteptate ce lărgesc cadența majoră reușind să pună la
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
un roman popular, cu fire destul de groase. Pînă unde am ajuns, numai scena omorului și-a păstrat tensiunea. Dar unde s-a ascuns Ťadevărul umanť? Chiar și Marmeladov mi se pare acum patetic și predeterminat". Subversiunea scepticismului a izbutit, așadar. ,Umilul" își ia revanșa! însă ținta predilectă a șarjelor eseistului o constituie Cioran. împotriva acestuia e alcătuit un rechizitoriu amplu (i-a închinat un volum întreg, continuat în paginile de care ne ocupăm acum doar prin ,suplimente" la fel de grăitoare în sensul
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
verb. Verbul modelat cu migală devine ,materia primă" a sufletului angoasat. Amestec de timiditate (o stîngăcie învinsă) și îndrăzneală (ambiția ,ieșirii din rînd" prin rostire), un astfel de limbaj ține trează atenția cititorului. O variantă obiectivată: Zori amărîți, încă feștilă umilă,// aleargă domnii țărani/ pe drumuri de argilă,/ cîrni de spate și rupți de șale,/ vorba veche,/ fiecare cu ale sale,// estimp, de mine mi-e un pic silă,/ de istoria dumnealor, milă,/ venit sînt aici să fac slalomuri,/ lenevos, printre
Lucrătura versului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10985_a_12310]
-
dar un histrion are doar un costum de scenă și ajunge la fundul sticlei, nu se privește dincolo de costumul ăla, de evitat ca și cum ar fi infectat și astfel tu de asemenea eviți. Nu se exceptează din mască; condamnat la erezie, umil străin, potrivnic la masa care te înconjoară, privirea ta sperie și afazia te face mut, incapabil să exprimi fiecare gând, idee, să simți, să comunici, astfel obiect de batjocură ești ceară pe care foc n-o modelează, puț pe care
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
a Alinei! Problema reală e cu totul alta, și e bine că înaltele fețe bisericești au ieșit, în fine, în prim-plan. Una din dramele societății românești o constituie faptul că preoțimea a fost, în ultimele decenii, o pătură de umili servanți ai puterii. N-au crâncnit nici când li s-au dărâmat bisericile, nici când au fost obligați să toarne la Securitate, nici când partidul i-a transformat în penibilă anexă a deșănțatei propagande bolșevice. După 1990, într-o suspectă
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
modalitățile de abordare a textului literar au cunoscut această nevoie de a înțelege participarea incongruentă la sens" (p. 146-147). Prin astfel de reflecții, nu puține, tânărul exeget își apără și își arată independența de gândire, căci el nu este un umil scutier al unui Hidalgo dominator. Scriind despre M. Dragomirescu, Adrian Tudurachi visează la propria teorie a literaturii, la propria insulă pe care o va guverna. Sintetizez tot metaforic încă una din virtuțile cărții. Marea performanță a tânărului corăbier Adrian Tudurachi
Impasul lui Mihail Dragomirescu by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10136_a_11461]
-
toate forțele unui regim care a pierdut simțul măsurii, nu este nouă în cinematografia estului. Maghiarii au chiar un clasic al genului - filmul Martorul (A tanú), realizat în anii '80 de Péter Bacsó. Și acolo e vorba de peripețiile unui umil funcționar în obsedantul deceniu, și acolo simpla dorință de a avea o viață liniștită a unora este zădărnicită de elanurile ridicol-grandomane ale altora, existînd permanent amenințarea cu persecuțiile politice. Conducerea județeană de partid decide acolo că viitorul agricol al Ungariei
Despre alta revolutie by Silviu Mihai () [Corola-journal/Journalistic/10162_a_11487]
-
ivește un abis în care "Ťlumea își pierde capul, vremea, viața, sufletulť". Alte disocieri pe care se simte dator a le opera Eugen Ionescu accentuează detașarea sa de mundan, năzuința sa spre redempțiune. Religiosul e opus vitalistului, cel dintîi fiind "umil", "mai sigur", deoarece e vrednic a lăsa totul "în grija puterii oculte ocrotitoare", pe cînd ultimul se consumă într-o agitație vană, "se azvîrle", "se împrăștie în viață", evitînd "enigma" și, implicit, evitîndu-se pe sine însuși. Evident, stima scriitorului merge
Eugen Ionescu pe via religiosa by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10198_a_11523]