4,931 matches
-
erai deci trădător încă, așa că în prima știre te-au etichetat ca atare, ce contează cîteva ore în plus sau în minus în economia istoriei? N-a durat deci prea mult și au dat-o la întors, a meritat toată umilința pe care ai suportat-o, palmele și flegmele care le-ai încasat, pumnii în stomac, asta-i soarta oricărui patruped credincios stăpînului, pînă la urmă tot numai cu niște șuturi în fund se alege, indiferent cît de bine a învățat
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
autorul unui volum de versuri apărut la începutul secolului XXI (Astfel, Quadrat, Botoșani, 2007), își aruncă și el pe umeri, însă în total dezacord cu spiritul vremii lui, mantia albă a pozei de erou romantic. Grandilocvent și narcisist, dar simulând umilința, într-o metrică împiedicată, de inspirație exterior-argheziană, el vorbește la nesfârșit despre sine, despre destinul lui de individ excepțional, despre singurătatea la care îl condamnă acest destin. „Eu și restul lumii“ - așa s-ar fi putut intitula cartea, care cuprinde
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cioburi / Prima iubire“ (Trăim în extreme) etc. Constatând că povețele sale nu sunt luate în seamă, autorul ridică uneori tonul și se lansează în discursuri interogative și mustrătoare. Dar chiar și în aceste expresii ale indignării triumfă banalitatea. Scurtul poem Umilință pare ultimul paragraf din cuvântarea unui director de școală generală la o ședință cu părinții: „Cum vom putea vindeca / umilința unor copii puși să cerșească? / Cum vom putea să le redăm zâmbetul / copiilor părăsiți de familie, // Dacă nu credem în
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și se lansează în discursuri interogative și mustrătoare. Dar chiar și în aceste expresii ale indignării triumfă banalitatea. Scurtul poem Umilință pare ultimul paragraf din cuvântarea unui director de școală generală la o ședință cu părinții: „Cum vom putea vindeca / umilința unor copii puși să cerșească? / Cum vom putea să le redăm zâmbetul / copiilor părăsiți de familie, // Dacă nu credem în educație!?“ După ce terminăm de citit cartea, uităm repede că am citit-o. Cum te poti face auzit Un om civilizat
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
volumului îl reprezintă pe autor, bineînțeles, gândind, cu bărbia rezemată în degetul mare. În modul acesta, capul greu de idei este împiedicat să se lase în jos. Virgil Panait dialoghează direct cu marii filozofi ai lumii, fără acele ritualuri ale umilinței pe care le practică Gabriel Liiceanu sau Horia Roman Patapievici când îi citează pe Platon ori Heidegger. Geniul din Focșani îl tratează, de exemplu, pe geniul din Königsberg de la egal la egal, persiflându-l dezinvolt: „Kant: «De ce am făcut eu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
așteaptă 15 minute și intră din nou. V-am rugat să așteptați, tună cerberul. Am cursuri și ... dacă se poate... Asta este problema dumneavoastră. Am zis să așteptați. Mihoc iese din nou și simte că sufletul său este strivit în umilință. După alt sfert de oră, reintră în camera 8. Nu ne înțelegem? Parcă am spus... Nu ne-am înțeles niciodată. Ți-am dat opt pentru cicăleala lui maică-ta. Acum îmi pare rău. Aici nu mai ești la examen. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tot ceea ce face, Dumnezeu se dăruie ca o iertare în tot ceea ce există. Păcatul nu este o virtute, dar nici necurăție nu este atâta timp cât în el ai fost cu gândul tulbure, cu intenția necugetată, cu fapta nevoită; mustrarea, frica, remușcarea, umilința, regretul domolesc arderea. Părinte, unde începe și unde se sfârșește păcatul de care vorbești? Pune necurăției limite și tot ce o să văd de-a stânga mea voi mărturisi ție, dar până atunci, spune-mi, te rog, câtă nelegiuire se ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
au durut mai mult decât în 7 ani de singurătate. M-a așteptat. Frate, este păcat să asemeni chipul cu închipuirea, să o necinstești pe Maica Domnului, să spurci sfânta icoană cu gândul de a o atinge. Sărutul catapetesmei este umilință, și nu patimă. Cine privește sfântul în ochi își ia porția de albastru și pentru lumea cealaltă. Ești un om bun, în curând vei înțelege spusele mele, în curând vei avea suflet destul cât să știi a scoate apa din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înmuiat inima neînțărcatul. Nu au trecut nici 5 ani și a fost tuns frate, rasofor, călugăr, mâine-poimâine îl vezi uns diacon, apoi preot. Ehei, cum o să-i săruți umerii de iertăciune înaintea Sfintelor, poate chiar mâna dreaptă cu supușenie și umilință, că prea ești aspru la mânie. Dar nici eu nu sunt mai domol, de două luni nu am atins Sfintele și asta numai pentru că mă îndoiesc de vrerea Domnului. Stau la strană cu toți mucoșii în jurul Psaltiri, în loc să slujesc Cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
obștea! Aici un singur duhovnic avem, unu, și acela-i Ioan. Ori vă spovediți la el, ori vă caterisesc. Eu nu am nevoie de haiduci în mănăstire, e clar? Această ultimă poruncă a fost ca un fier înroșit pe suflet. Umilința la care i-a îndemnat starețul nu putea fi tolerată. Scenariile gândite în fiecare noapte în livada coniței Cătălina erau ipotetice, atât cât să aibă gust țigara, să încălzească coniacul, să lunece brișca în bucata de slănină afumată. Totuși scenariile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la Vechiul Testament, de unde îl alege numai pe Moise, invocat într-o serie de conducători charismatici. Pentru antichitate, per exemplum, sînt folosite relatările din Titus Livius și Tacitus, despre miracole. Religia celor vechi educa acțiunea, orgoliul, pe cînd cea nouă beatifică umilința. Lenea contemplativă, în schimb, frînează violența, observa Machiavelli (în Discorsi și în Istoriile florentine). O astfel de considerație, pe cît de pătrunzătoare tot pe atît de esențială, ține de antropologia religiosului privit din perspectiva comparativ-istorică. Aceasta e încă o idee
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
despre care se știe că este o „păcătoasă”. Această păcătoasă, nenumită, ca și în cazul lui Marcu și Matei, intră în casa fariseului Simon cu un vas de alabastru în mână. Ea se așază timidă, cu vădită jenă și sinceră umilință, „la picioarele” Domnului, „în spate” și începe să-I stropească picioarele cu lacrimi. Verbul grecesc înseamnă exact „a uda”, chiar „a ploua”, în nici un caz „a spăla”, cum s-a încetățenit printr-o Vulgată pioasă. Femeia își deschide rezervorul sufletului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
căsătorie). Această apocrifă care urcă, cel puțin fragmentar, până în secolul al II-lea ne oferă singura mărturie scrisă despre nașterea miraculoasă a Mariei dintr-o mamă sterilă și despre aducerea ei la Templul din Ierusalim ca gest de gratitudine și umilință. O altă versiune, cu elemente inedite, va deveni celebră în Occidentul medieval, cu titlul Pseudo-Evanghelia lui Matei 82. Oricine vizitează, de pildă, gropnița Mânăstirii Humor are privilegiul de a vedea fragmente ale Protoevangheliei în registru iconografic. De obicei însă, vizitatorii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vector al istoriei, celelalte nații și imperii își găsesc rostul. O asemenea viziune pare a fi contrazisă de contextul real pe care îl reflectă textele noastre. Una dintre obsesiile lor majore, așa cum am văzut, o constituie nedumerirea în fața dezastrelor, a umilințelor îndurate de poporul ales, din partea unor nații idolatre, „cu binecuvântarea lui Iahve”. Cum se poate justifica teologic o asemenea „asburditate”? Ajungem astfel la o altă trăsătură a literaturii apocaliptice, și anume determinismul compensatoriu. Dumnezeu conduce lumea după un plan bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
avut musafiri... ― Știu. Doar acum un minut am Încheiat convorbirea, dacă se poate spune astfel, cu Înlocuitorul lui Zdup. ― A sunat din cabinetul meu doar. ― Ați auzit cum mi-a vorbit. Pe un ton inadmisibil. Eu unul nu mai Înghit umilința!... Eu cred că ar fi bine să mergem și să vedem ce vrea de fapt acest individ - a propus directorul. După ce profesorul a terminat operația, cei doi medici au hotărât să se ducă, totuși, la... Întâlnire. Au rugat centralista să
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspundă, când ușa de la intrare se deschise și în prag se ivi chiar cel despre care vorbeau. Fostul colonel de securitate purta niște haine modeste, în care statura lui masivă parcă se micșorase, și avea pe chip o expresie de umilință. În locul temutului ofițer din poliția politică a regimului rămăsese doar omul. Sosirea lui neanunțată provocă stupoare, iar în salon se așternu liniștea. Fostul colonel închise ușa și se opri în mijlocul încăperii. Da, aveți dreptate să mă judecați cu asprime, vorbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Iași) Pictură, vitralii, mozaic Coperta : Florentina Vrăbiuța (c) CORNELIA PETRESCU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA Cornelia Petrescu Cercul lui Simion Roman EDITURA JUNIMEA IAȘI 2010 De același autor : > Intâia viață (sub pseudonim Ecaterina Petre), roman, Editura Noël, Iași, 1998, > Ucenicia umilinței (sub pseudonim Ecaterina Petre), roman, Editura Junimea, Iași, 2001, > Noaptea greierilor (în lb. franceză La nuit des cigales), roman, Editura ThoT, Grenoble, 2004, > Semper Stare" (în lb. franceză), roman, Editura l'Harmattan, Paris, 2007, > Coji de portocală (în lb. franceză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
localități : "Kazan". Peste două zile coboram în gara al cărei nume nu ne-a mai fost păstrat secret : Sverdlovsk. În închisoarea de tranzit cu același nume, fie el blestemat, am rămas o săptămână, în care am suferit cele mai josnice umilințe. În primul rând copiii, bărbații și femeile au fost separați în trei grupuri. Dezbrăcate la piele și încolonate am defilat prin fața bărbaților și copiilor care erau la fel de goi ca și noi, femeile. Am fost tunse, deparazitate prin stropire cu dezinfectanți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
denumirea neterminată a florii preferate pe buze, se repede spre poartă: "Simion ! Simion" Înregistrează vocea Teodorei care se suprapune peste cea a mamei : "Spirit al Isidorei, te cheamă, prin mine, fiica ta, Dora..." Nici un răspuns, măsuța rămâne nemișcată. Plină de umilință, Teodora reia chemarea: "Spirit al Isidorei, te rog să mă ierți că am cutezat să îl împart pe Simion cu tine... Spirite, te roagă fata ta, fetița ta, Dora... Nu vrei sau nu poți să îi răspunzi ?" O urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
poate de aproape. Vezi, Dinule-tată, să nu te tragă în poză și pe tine, că mă ia groaza de pe lume când mă gândesc la situația noastră... Dacă toți s-ar gândi numai la pielea lor, atunci, cu siguranță am suporta umilința încă patruzeci și cinci de ani. Dar treaba-i bine chibzuită, Vetucă! De mâine ne mutăm în Piața Unirii, la statuia lui Cuza, cu tot cu Papagal și cu cartonașele lui. Te pomenești că-l vor pune să țină și niște discursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a dat peste cap toate planurile ce și le-au făcut acești oameni la plecarea din țară. Tarifele contractelor de 800 € / lună pentru fiecare dintre ei le-au fost diminuate la doar 600 €. Și mâncarea costă, și dormitul costă, și umilințele te costă, și frustrările te dor. În caz de ceva vociferări sau proteste, ești invariabil trimis acasă la madre, deși acestea au fost mereu pricinuite de atingerea unilaterală a înțelegerilor inițiale. La toate necazurile îndurate s-a mai adăugat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
sporite până la limita posibilului, asistență medicală contra cost. În plus, la o verificare a conturilor bancare, au constatat că înscrisurile din acestea nu sunt nici pe departe la nivelul așteptărilor precalculate și nici în măsură să compenseze marile privațiuni și umilințe la care au fost supuși. Și atunci, au admis în câteșitrei că unica soluție pentru viitorul familiei este revenirea acasă, la Căsuța noastră, cuibușor de nebunii, după cum le-a fredonat Ana Maria, cea mai favorizată dintre ei pentru că, în acești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mai apropiat de casă, și-a dat seama că ținea cănița buclucașă ca și cum ar fi fost plină, spre amăgirea lui Costi, a considerat pentru început. Apoi și-a zis că într-adevăr este plină, dar cu ceva care se cheamă umilință, rușine jenantă și neputință caracteristice omului sărac și neajutorat. Atunci a înțeles că unica salvare pentru ei pe termen ceva mai îndelungat este învățătura și că ea vrând-nevrând este obligată să-i urmeze pe cei mari dacă dorește să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
plictisea aerul invariabil de levănțică ieftină care se degaja din poala Ninetei, dar rezistam stoic ispitei de a mă ridica, fiind din plin premiat de farmecul armoniilor mârâite de Jojo. Decriptam în tânguirile ei canine când revoltă, când resemnare, când umilință, și mă bucuram nespus că nu mă poate detrona de pe piedestalul pe care Nineta mi-l înălțase. E drept că Jojo nu era prea inventivă. Linia sa melodică era mereu aceeași. Uneori însă, pentru că începusem să-i percep doar muzical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și mi-am luat libertatea de a arunca rouă peste sentimentele mele, în speranța că se vor împrospăta. A fost o iluzie. Simțeam că, fiind căsătorită, nu sunt liberă. Este o himeră care a cucerit foarte multă lume. Trăiam sentimentul umilinței, atunci când îți "raportam" mereu în ce colț al lumii mă aflu, ce fac, de ce fac... Acum, culmea ironiei, îți trimit, cu o periodicitate de metronom agasant, fără să am povara obligației conjugale, scrisori de peste tot; scrisori pe care nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]