1,586 matches
-
dar Virginski nu îndrăzni să se uite, fiind torturat de ideea că în secunda în care l-ar privi pe vagabond în ochi ar deveni una cu el și s-ar vedea pe sine în viitor. Ce superstiție jalnică și umilitoare! Totul legat de viața sa îi părea acum umiltor, și cu toate astea se încredea destul în ea pentru a-și ține ochii fixați cu hotărâre înainte. Cu vagabondul rămas în urma lui, își permitea să se gândească la mâncarea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se încredea destul în ea pentru a-și ține ochii fixați cu hotărâre înainte. Cu vagabondul rămas în urma lui, își permitea să se gândească la mâncarea pe care o va servi într-un restaurnat ieftin. Dar și gândul acesta era umilitor având în vedere mijloacele prin care a obținut banii pentru cină. Nu numai că cerșise, dar și mințise. Virginski nu intenționa deloc să traducă vreun cuvânt. Se dusese acolo pur și simplu ca să vadă ce poate stoarce de la ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ca Bogart. — Ba da. Sam clipi din nou des, ca și când ar fi căutat o ieșire din discuția aceea siropoasă despre Casablanca. — De ce ți-e frică? — Am trimis mii de fotografii, am fost la milioane de audiții, totul e atât de umilitor, am Încercat, sincer am Încercat, iar și iar, dar n-a fost niciodată momentul potrivit sau persoana potrivită sau rolul potrivit. Nimeni nu mi-a dat vreo șansă. Și, de fapt, chiar nu mă mai interesează actoria. Mi-am pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În timp util, pentru că e atât de dezorganizat. Apoi a venit la mine și m-a rugat să lucrez pentru el, mi-a oferit pentru asta șapte dolari pe oră. Șapte dolari pe oră, zise ea sfidătoare. Ar fi fost umilitor să mă evaluez la doar șapte dolari pe oră! Așa că i-am promis că voi lucra gratis. În felul ăsta Îi fac eu lui o favoare, suntem egali. Nu vreau să-mi fie șef. — Bine, asta pot să Înțeleg. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
am bătut câțiva când i-am prins în locuri ferite. Numai că dreptatea mea mi-a înrăutățit la maximum situația. Am ajuns să umblu prin curtea școlii singur ca un câine râios. Din același motiv am încasat câteva pedepse grele, umilitoare, în public, când am simțit pe pielea mea lașitatea bravilor mei colegi. Nu vreau să intru acum în amănunte. Trec de aceea direct la scandalul datorită căruia în cele din urmă am scăpat - e drept că numai eu gândeam astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de la restaurant și Începuseră să urce din nou pe cărare. Dar dintr-o dată Lorenza se oprise, văzuse venind niște oameni pe care Belbo nu-i cunoștea, prieteni de-ai lui Agliè, zicea ea, și nu voia să fie văzută. Situație umilitoare, ea stând sprijinită de un podeț suspendat deasupra unui povârniș cu măslini, cu fața acoperită de un ziar, ca și cum ar fi murit de curiozitate să știe ce se petrecea În lume, iar el la zece pași depărtare, fumând ca și cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
am văzut, frate“, surâdea Agliè. „Știam că, răspândind știrea, n-aveai să reziști. Ei, bine? Tu știi ce a spus prizonierul, el zice că a aflat-o de la tine. Deci tu știai și tăceai.“ „Conte“, zise Ardenti, „prizonierul minte. E umilitor pentru mine s-o spun, Însă onoarea Înainte de toate. Povestea pe care i-am spus-o nu e aceea de care Misticii Legați mi-au vorbit. Interpretarea mesajului - da, e adevărat, pusesem mâna pe un mesaj, nu vă ascunsesem lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rapid și îi veni să-și dea palme c-o pierduse tocmai acum. Îi amintea de faptul că la șaptesprezece ani, când îi dăduse papucii în public prietenului ei pentru că îl prinsese giugiulindu-se cu altă fată, trebuise, în mod umilitor, să se târască de-a bușilea prin camera unde avea loc petrecerea, într-un întuneric beznă, căutându-și geanta. — Mi-ai văzut, întrebă, ocolindu-i privirea, temându-se de ce ar fi putut descoperi acolo, din întâmplare poșeta? Spre surprinderea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acolo când Valentina a devenit femeie. Dar mai este timp. Copiii sunt cu mine. Îi voi răsplăti pentru pierderea pe care au suferit-o, pe care eu am suferit-o. Răsplată. Lui Kevin - pentru a-l face să uite pomana umilitoare a familiei Fioravanti - Îi promise că-i va cumpăra un mountain bike. — Când? — Luni. Costă o avere, tată, Îi atrase atenția Valentina. Antonio zâmbi. Banii nu mai aveau nici o valoare. Erau doar bucăți de hârtie - ipoteze. Simți un sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-mi spui cine trece și unde se duce fiecare. Iar când ai terminat programul, du-te la mine acasă și fă ordine, când viu, să fie lună. Vencica nu avea servitoare. Detesta să și pronunțe cuvântul, care i se părea umilitor. În schimb, femeia de serviciu oricum era la mila ei, să zică mersi că are serviciu bun, că dacă o dau afară, am grijă să n-o mai angajeze nimeni. Se bucură și ea că o mai chem pe-acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
marile firme de avocatură din Londra nu are cum să nu fi auzit de mine. Trebuie să știe despre avocata de la Carter Spink care a pierdut cincizeci de milioane și pe urmă a dat bir cu fugiții. Și fiecare amănunt umilitor al nenorocirii mele. Mă ia cu fiori la simplul gând. E suficient să-mi recunoască numele, să pună lucrurile cap la cap... și toată povestea va ieși la iveală. O să fiu la fel de umilită aici cum am fost și la Londra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu autobuzul... cum ți-a adus cocteilul ăla roz... — Tocmai asta-i poanta. Simt că mi se pune iar un nod În gît și clipesc cît pot de tare, pentru a-mi Înăbuși lacrimile. Tocmai de-asta e atît de umilitor. Știa exact ce-mi doresc. I-am spus În avion că mă plictisesc alături de Connor. Știa că-mi doresc aventură, lucruri palpitante și o dragoste ca-n povești. Și mi-a dat absolut tot ce știa că mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
restul pământurilor. - Dar, ia zi-mi, l-am mai descusut, ce ți-a zis Dogon... pământurile astea se termină vreodată undeva? Râse. - Tu ai vrea să-ți slujești Tatăl cu știința luată de la Dogon. I-am spus că nu era umilitor pentru Tatăl din Cer să ceară ajutor de la Dogon. Atunci el mi-a spus că am să văd singur dacă pământul ăla se termină undeva. După care mi-a zis un lucru care m-a pus pe gânduri: - Tu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
în palme din cauza frustrării. Ultima șansă de salvare fusese epuizată. Actorul refuzase o sumă generoasă oferită înainte de a se ajunge cu procesul la tribunal. Alice își dăduse seama că tipul era chitit să facă Intercorp să sufere la fel de public și umilitor, așa cum probabil că suferise și el. Și, luând în considerare ceea ce se scrisese despre el, Alice nu putea să-l blameze. Foarte bine, a ciripit persoana care scrisese articolul. Pot să mă îmbrac cu noul meu costum negru de la Dior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
avu doar timp să observe revărsarea maronie care se întindea ca o plagă pe aragaz. Nu era pentru prima oară când dădea cafeaua în foc, Lucia bombănea mereu, frecând aragazul, considera că a fi femeie implică tot felul de responsabilități umilitoare, pe când bărbații se scarpină în fund și sunt tot timpul nemulțumiți de viața lejeră pe care o duc. Îi păru rău pentru caimacul irosit, nicidecum pentru viitoarele crize ale Luciei, oricum îi treceau repede și pe urmă avea chef de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
timp, să pretindă femeilor o colaborare activă în scopul răspândirii Evangheliei, din cauza excluderii femeilor din viața publică și de la liturgia sinagogală. Isus, cu toate acestea, le-a permis să-l urmeze. Isus nu ține cont de convențiile și de prescripțiile umilitoare ale segregării feminine. Așa cum procedează față de bărbați, se întreține public și cu femeile, fie că sunt păgâne, asemenea femeii siro-feniciene (Mc 7,24-30), sau considerate eretice și egale cu cele păgâne, asemenea samaritencei (In 4,6-27). A permis Mariei din
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
este vorba de o expresie echivocă, chiar dacă apare colorată de o anumită noblețe. În realitate nu există o „moarte demnă” și o „moarte nedemnă”. Moartea este mereu demnă, pentru că actul ultim al persoanei umane, chiar și în moarte, pe cât de umilitoare ar fi, își păstrează propria demnitate. F. Cultrera este convins că nodurile adevărate ale problemei sunt de natură culturală. Așadar, problema reală constă în faptul că „civilizația tehnică nu știe să înfrunte moartea decât prin tehnica medicală; nu este capabilă
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
singur cuc. Când i‑am văzut instrumentul firav și albicios și am auzit În ce fel dorea să mă ocup de acesta, m‑am albit la față. Degeaba mi‑am repetat În gând că, cu cât avea să fie mai umilitoare experiența, cu atât urma să fie mai utilă pentru distrugerea egoului. Mâinile au luat‑o Înaintea cre ierului : am scos imediat banii oferiți de Chel și i‑am aruncat În față, repezindu‑mă spre ieșire. Chelul Însă a izbucnit În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
singur cuc. Când i-am văzut instrumentul firav și albicios și am auzit în ce fel dorea să mă ocup de acesta, m-am albit la față. Degeaba mi-am repetat în gând că, cu cât avea să fie mai umilitoare experiența, cu atât urma să fie mai utilă pentru distrugerea egoului. Mâinile au luat o înaintea cre ierului : am scos imediat banii oferiți de Chel și i-am aruncat în față, repezindu-mă spre ieșire. Chelul însă a izbucnit în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și cu cizme de cauciuc și întreba respectuos unde e meșterul, iar eu îi spuneam că nu e acasă. oare cum acceptase Janet, băiat de la țară, crescut prin văi și coline, acest surogat de viață ? Cât de straniu și de umilitor trebuie să fi fost pentru el să se adapteze la limbajul de lemn al noii lumi socialiste ? Dar eu însămi ? îmi pierdusem paradisul copilăriei la țară la o vârstă atât de fragedă, în schimbul copilăriei într-un oraș muncitoresc, printre dărâmăturile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
caracterizat mai degrabă de perseveranță decât de o continuă întrerupere a cotidianității. Din păcate, de-a lungul secolelor, insistența excesivă asupra fantomei sexualității a dus la concentrarea întregii atenții - până la forme obsesive și malefice - asupra mortificării în sens negativ și umilitor, concretizată prin negarea trupului, al cărui scop, în calitatea sa de realitate creată, este acela de a experimenta propriile limite pentru ca, mai apoi, să se dedice relației. O frică obsesivă față de sexualitate, care este opusul-egal al unei sexualități dezordonate, riscă
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
întoarcerea continuă la izvoarele oricărei vieți creștine și la inspirația originară a institutelor, cât și adaptarea institutelor însăși în funcție de schimbarea condițiilor de existență». Părinții conciliari nu se tem să deschidă ușile unei interpretări radicale a vieții consacrate, protejând-o de umilitoarea comparație cu dublul eroism al vieții claustrale - întotdeauna pe primul loc - sau al vieții misionare. Conciliul ne invită să reconsolidăm demnitatea oricărei forme de viață consacrată și să revigorăm capacitatea testimonială a acesteia: «Organizarea vieții, a rugăciunii și a activității
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
n-ar fi avut ce mânca. Tot ce căpătase, căpătase prin Otilia. Cu moș Costache, până la majorat, nu era chip de înțeles. Pipăi terenul în toate direcțiile. O slujbă ar fi putut căpăta, nici vorbă, dar renunțând la Universitate. Situație umilitoare, care îi repugna. Ar fi consimțit să dea lecțiuni particulare, însă mare lucru n-ar fi câștigat. Apoi Otilia îl ținea din scurt, îl întreba unde se duce, îi amintea mereu că un viitor strălucit îi așteaptă și că trebuie
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înțepată cum a fost totdeauna, face pe supărata, bîzîindu-se pe nară: - Mamă, de ce i-ai dat rochia mea Otiliei? Asta-i rochiamea! Este întîia mare rușine pe care am suferit-o vreodată, fiindcă nimic nu mi s-a părut mai umilitor decât să te îmbraci cu hainele altuia. Cum am ajuns acasă, am tăiat, am tocat mărunt rochia cu foarfecele. Aurica venea din propria ei inițiativă la școală la mine și se făcea că se interesează. Câte o colegă o întreba
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă tem. Încolo, treaba lui. Otilia fu foarte necăjită când află intențiile lui moș Costache. Pe ea o plictiseau toate preocupările de a i se face o zestre, de a i se da o situație legală. I se păreau burgheze, umilitoare. Nu trăise niciodată în mizerie și nu se temea de ea. Un instinct feminin îi spunea că interesul cu care era înconjurată de bărbați o va urmări totdeauna, iar ideea bătrâneții n-o înspăimînta. Nu-și închipuia că ar putea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]