5,886 matches
-
e rușine cu el și că să-i zică maică-sii, care era infirmă (tată nu avea) să nu-l mai poarte mereu În haine ca acelea. Mai ales un tip mare, păros din caleafară (“Blănosul”) și cu o cicatrice urâtă sub ochi Îl tachina cu astfel de cuvinte, Înnegurându-l de fiecare dată când Îl Întâlnea. Însă Iulian suporta umilința și nu căuta să plece din mijlocul nostru niciodată. Ba, mai mult, Începuse să ne tot spună că are acasă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și dispărând În noaptea care-i deveni imediat complice. Deasupra scenei, fluturând ușor, atârnau sforile rupte și Încâlcite, ca niște mari și confuze semne de Întrebare. Pe păpușar Îl găsiră prăbușit În spatele cortinei. Chircit, cu spinarea Încovoiată și o grimasă urâtă, care-i strâmba gura Întredeschisă. Chipul său, cu privirea Încremenită, Împrumutase Într-un mod neverosimil trăsăturile pronunțate ale lui Grimmi, fapt care-i Îngrozi pe toți cei care văzură ciudățenia. Cineva strigă sa nu-l atingă nimeni, că era mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tot timpul În haine largi, tărcate și Împrăștie un miros nemaipomenit de transpirație, e “Scoancsa”, “ Putoarea”, “ Scrofica”. Iar pe fata aia mare de la unu, cu coșuri pe față și care se balansează somnolent când merge, am numit-o “Rățușca” (cea urâtă). Și domnul acela palid, care a... e... De câteva zile n-am mai intrat În baie. Și nici n-am mai vorbit cu cineva despre asta, despre ceea ce se Întâmplă acolo, de teamă sa nu fiu crezut, ori să devin
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
sunt niște suspicioși, niște sperioși, oameni bolnavi, care se ascund În fundul sub patului lor la cel mai mic pârț auzit dincolo de pereții locuinței. Nu știu decât să se mire, să se vaiete și să-ți reproșeze tot felul de lucruri urâte, jignitoare, neînțelese ori neadevărate. Respir Întretăiat, gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
guvernul britanic. A provocat multe intrigi și scandaluri amoroase În epocă. Și au implicați tot felul de oameni politici, unii chiar foarte importanți. A mai fost și... Era frumoasă această Elenă? Era o adevărată frumusețe! Păi, dacă ar fi fost urâtă... cred că i-ar fi venit mai greu cu spionajul! Dar mai sunt și altele: spre exemplu Vera Atkins, tot româncă, pe care unii o considerau... Se auziră niște bătăi În ușă, Într-un fel cunoscut. M-am ridicat să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
spus că e foarte târziu și că trebuie să plece. S-a mai aranjat o vreme, apoi a ieșit În mare viteză, fără să mai spună nimic. Mă contemplu de o jumătate de oră În oglinda de la baie. Am pielea urâtă, de un cafeniu spălăcit, brăzdată de șănțulețe Întretăiate, de pliuri În coada ochilor, ramificate ca niște pânze de păianjen. Din nas și din urechi Îmi răsar mereu fire de păr, cu tot efortul meu aproape zilnic de a le Îndepărta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a zâmbit complice (tâmpitule!) și am ieșit. Trotuarele erau ude. Câțiva stropi ne mângâiară obrajii. Lola mă luă de braț și se ghemui lângă umărul meu. Parfumul ei tulburător mi se Înșuruba În creier. În toată ființa. Trecătorii păreau foarte urâți. Urâți și, mai ales, lipsiți de noroc. Mișunau prinși În lațul nevoilor de zi cu zi, care-i făceau atât ne neimportanți, de caraghioși, de proști. Doamne, cum de puteau fi atât de proști! Hotelul se ivi ca o insulă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apoi se întoarce să aleagă, dintre resturi proaspete de mâncare, bunătățile care-i plac. Eram chiar acel câine. Lucarna se închisese - Ea era pentru mine ca un buchet de flori proaspete aruncate la gunoi. În seara ultimei ieșiri, vremea era urâtă și ploioasă, o ceață groasă acoperea împrejurimile. În atmosfera asta umedă, care atenua vioiciunea culorilor și insolența liniilor, încercam o senzație de libertate și de calm; ploaia îmi spăla gândurile negre. Or, în această noapte, ceea ce n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ea conducea teatrul de după paravan, făcea dese crize de nervi văzînd că insist ca-n rolul frumoasei și tinerei prințese a lui Gozzi să apară chiar ...o femeie frumoasă și tînără! „Pentru Turandot musai s-o iei pe Cutare!” „E urîtă și bătrînă!”-argumentam eu. ”O fi, dar are vocea bună și mînuiește dumnezeiește!”. 75 În fine, a ieșit greu montarea, greu de tot; fiindcă după ce m-am dumirit cam cum e cu distribuirea, m-am Împotmolit la mizanscenă. Trebuia să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
și doar un singur Ion Sava. Au fost 10 Maicani , douăzeci de Berecheți și numai un Radu Stanca. Asta nu-nseamnă că ideile lui Sava, ori ale lui Stanca, devin irealizabile... După ce am citit că Goethe plîngea cînd vedea copii urîți. După ce am aflat, cu ani În urmă, Înduioșat, de confesiunea lui Nicu Steinhardt legată de actul final al Scrisorii pierdute ( piesă la care micuțul N.S. plîngea mai ceva ca la melodrame), iată că-mi recad În fața ochilor amintiri ale lui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
e pus în situații dificile de subalterni. Face către mine așa, dregându-și glasul cu o morgă pe jumătate oficială, pe jumătate amicală, cum e mai nasol: "Doamna profesoară" zice "îmi pare rău să vă spun, da' niște zvonuri foarte urâte mi-au ajuns pe la urechi". M-am uitat, nu știu cum, în mod reflex, la urechile lui alea înstufoșite și abea m-am ținut să nu râd. Da' treaba era împuțită și l-am întrebat liniștită despre ce-i vorba. El îi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Iozefinei, fața ei pergamentoasă, cu coafura unică, cu gâtul prelung, cu bărbia și buzele sănătoase, suprapuse parcă peste ale zeiței Afrodita și invers. În definitiv, în timp ce Mona mi se destăinuia seară de seară-altă metodă de abordare a noastră, a sexului urât, îmbiindu-mă indirect la a mă înfrupta din bunătățile ei pământești-felul de a fi al Iozefinei mi se părea tot mai familiar, iar prezența ei tot mai necesară. Mona vorbea și în contul Iozefinei. Scotea prea multe cuvinte pe minut
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
să o pângăresc pe nedrept, dacă totuși, n-aș spune prea mult. Doream ca Iozefina să-mi rămână în suflet așa, în plină glorie, cum o întâlnisem de atâtea ori în bibliotecă, pe parcursul dactilografierii piesei și, ori de câte ori mă adumbreau amintirile urâte, cum era ultima întâlnire - cea mai mare pată pe o armă de viteaz încercam să mi le scot repede din minte. Eram conștient în același timp, că nu mai puteam trăi așa, fără să mă destăinui cuiva în legătură cu Iozefina și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fel. Un zâmbet poate face mare diferență în viața noastră. Am punctat un pic despre acest minunat lucru, care este zâmbetul, deoarece majoritatea l-am uitat prin sertarele prăfuite de amărăciune. Consider un handicap sau mai bine spus o boală urâtă, lipsa zâmbetului de pe buze, nu costă nimic să zâmbești, este totul gratis și inepuizabil și nici nu poți ști vreodată cine se va îndrăgosti de zâmbetul tău. Dumnezeule Doamne, ce minunat este să zâmbești mereu, chiar și fără un motiv
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
merge Mitruță. Noi... la mijloc. Bine-i așa, Pâcule? Ia să te aud! Hlibocene, ai cam amuțit când ne-ai văzut. Încă nu-ți vine să crezi.Te gândești că poate îi o închipuire de-a ta sau un vis urât! Ia să-ți auzim glasul! Păi, cum spune moș Dumitru, așa vom face. Nu-i nici o supărare... Da’ eu mă duc să văd de încărcatul carelor, că soarele îi sus... Au încărcat după regula știută și în scurtă vreme au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
forță puțin norocul și răspunse rar, accentuând pe fiecare cuvânt: — Și ce dacă? La auzul acestor vorbe, Jung țâșni În picioare și strânse În pumn cana de tablă cu ceai de tei de pe masă, până o transformă Într-un vis urât. Câteva cuvinte Îl părăsiră iute, asemenea unor veverițe țâșnind dintr-o pădure În flăcări: — Nimeni nu vorbește așa cu The Sig! Sigmund Freud se șterse tacticos la gură și dori să ia o gură de ceai, dar nu mai avu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
poate să rămână secretă. Puțini rezistă acestui test care omoară romantismul și, în mod clar, niciunul nu pare să fi avut argumente suficient de puternice pentru a sparge platoșa protectoare a autoarei. Grași și slabi, dezinvolți sau inhibați, frumoși sau urâți, locvace sau timizi, toți trec pe sub lupa femeii, iar rezultatul nu este niciodată unul pe deplin mulțumitor. Sau nu îndeajuns de mulțumitor pentru ca "analista" să-și piardă capul. Galeria de portrete este însă impresionantă, aproape fiecare tablou propunând câte un
The men's world by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9184_a_10509]
-
sale proaspăt tușinate. Acum Christina domina În Întregime situația, dar nu știa cum să profite mai bine de ea. GÎndul că o altă femeie se apropiase atît de mult de mustața lui o excita și În aceeași măsură Îi răscolea urîte sentimente de răzbunare. Rămase cîteva momente În cumpănă, căci Încă nu se hotărîse dacă să-l strîngă de gît, sau numai să-l muște de gură. Buzele lui perfect desenate i se păreau dintr-o dată foarte senzuale. Atunci sună telefonul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bărbații, ei sunt, cum s-ar spune, mai competenți În materia respectivă. Femeia care scrie poezii nu poate fi decît o nefericită și complexată, avidă de bărbați, dar pe care aceștia o ocolesc cu prudență, poate și din cauză că-i cam urîtă. Din același motiv, astfel de femei sunt deștepte, dar și foarte periculoase. Convingerea secretă a Christinei era că o femeie serioasă n-ar fi niciodată În stare de așa ceva, Însă nu Îndrăznea să vorbească nimănui despre asta, temîndu-se că ar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dar În loc să o deschidă, pentru a striga Întregii lumi tot ce avea pe suflet, așa cum intenționase adineauri, Își sprijini coatele de pervaz și se mulțumi să privească pasiv peisajul. Descoperi abia acum că de fapt Baakho era un oraș foarte urît. Nici o casă mai acătării, doar blocuri paralelipipedice, un fel de barăci din beton cu vopseaua scorojită, din balcoanele cărora femei obeze Își supravegheau copiii tembeli care zgîriau pe furiș vreo mașină parcată În preajmă - astfel protestau ei contra inechității sociale
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
auzit textele astea pînă acum. De obicei din gura vreunei vaci ude la pizdă care vrea să i-o umple careva. — Ești atrasă de mine. Asta-i tot. Îmi pot da seama de asta. — Bruce, ești un bătrînel prostuț și urît. Foarte probabil ești alcoolic și Dumnezeu știe ce altceva. Ești genul ăla de ins patetic care se aruncă asupra femeilor vulnerabile, slabe și proaste pentru a-și umfla propriul eu șubrezit. Ești varză. Ai dat-o pe undeva În bară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ca un fund de matroană? Ai priceput că omenirea n-a stat degeaba, de când a creat-o umnezeu? Trebuie să-ți intre În tărtăcuța ta care sună a gol.,, Ascultă Antoniu, de ce te-ai Însoțit cu mine? Sunt bătrân, miros urât, mai beau, nu fac diferența Între bine și rău, n-am sentimente, trag vânturi În nasul tău, fumez ca un turc, sunt viclean și leneș, sunt incapabil să sufăr, și nu cunosc decât mocirla. Tu ai citit mult, știi lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
după ce ultima picătură de lichid a fost Înghițită, agățată ca un cerc verzui de peretele paharului. Gândurile mi se fac amare ca ceaiul de plante, neîndulcit pe care tocmai l-am terminat de băut. Deschid aparatul de radio, o cutie urâtă, dintr-un plastic gri, incert, din care izbucnesc sfaturile temperamentale , gălăgioase, aproape violente, ale unui medic sexolog. Nu am răbdare să-l ascult și Învârt invariabil butonul spre un post de știri În limba franceză, limba bunicilor mei. Din câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mult, haotic și scump. Se repară tot timpul, dar fără rezultat. Cele câteva cartiere centrale cu case boierești, frumoase presărate cu biserici monumentale, răspândesc Încă o misterioasă armonie și eleganță, Într-o infinită varietate stiluri, sunt stânjenite de construcțiile noi, urâte. Din nefericire, ghetourile nu-și mai au locul lor periferic, ele Înfloresc ca mucegaiul, pătând ființa urbei și răspândind un aer dureros și irespirabil de mizerie. Antoniu Își iubește orașul. S-a născut aici, a copilărit aici, s-a maturizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de vorbă cu Palmer. Și, dacă mi-o spune că trebuie să ne purtăm ca niște oameni civilizați, cred că o să-i trag una de-o să-i zboare dinții. Te așteaptă, iubitule, spuse Antonia. — Antonia, eliberează-mă din acest vis urât, am zis. Adună-te. Căsnicia noastră este o realitate. Ea nu făcea decât să nege întruna dând din cap. Și eu, iubita mea, Antonia mea, eu ce-am să mă fac fără tine? Expresia de concentrare dureroasă de pe fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]