1,675 matches
-
contribuit la drama cosmică a sfârșitului unei etape și a Începerii alteia noi. Măștile consacrate din sărbătorile de iarnă trimit fie la evenimente cosmogonice - precum Țurca și Capra -, fie la ipostaze ale duhurilor subterane - precum măștile compozite de moși, babe, urâți etc. Măștile din sărbătorile calendaristice de primăvară trimit la figuri mitice ale fecundității - Sântoaderii sunt o ipostază a Centaurilor și a altor divinități semiumane, semicabaline din spațiul indo-european (G. Dumézil, 1929; M. Eliade, 1971); g) strigarea peste sat: ceata de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
s-a menit să spună, fără ezitări, fără ambiguități. [...] Darul acestei poezii este de a canaliza nemijlocit spre frumusețe și distincție expresivă tot ce-ar părea sortit să se exprime altfel, în limbajul mai curând al unui moralist exasperat de urâtul vieții. LUCIAN RAICU SCRIERI: Invocație nimănui, București, 1971; Elegii de când eram mai tânăr, București, 1973; Proprietarul de poduri, București, 1976; La dispoziția dumneavoastră, București, 1979; ed. (À Votre disposition), tr. Constantin Crișan și Marc Rombaut, pref. Romul Munteanu, București, 1982
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
de nuntă și cântece de leagăn. D. a denumit multă vreme, impropriu, întreaga lirică populară, dar cercetări mai noi limitează conținutul său la creațiile cu ton grav, câteodată de revoltă socială. Există în aceste confesiuni câteva permanențe, ca dorul, jalea, urâtul, cu valori simbolice, constituind un univers poetic specific românesc. În d. se exprimă o infinitate de sentimente și nuanțe, o spiritualitate elevată, sobră, reflecții asupra existenței sociale, dar și frământări sufletești intime. D. are o funcție catarctică mărturisită: „Că doinele
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
instalează în ficțiune ca într-o altă realitate, asupra căreia exercită puteri demiurgice. Dar în sens invers, demonic. Își creează stări de beatitudine, comițând, în imaginație, răul. Cultivă sordidul, profanează suavul. Practică sadismul cu efecte masochiste. Sfidează frumosul și etalează urâtul, programatic. Stilistic, această opțiune se exprimă în cruzimea relatării. Sunt descrise minuțios un cadavru uman și un altul canin; e pusă în scenă o încăierare cu un șchiop, căruia i se mușcă, demențial, o bucată fierbinte din piciorul tăiat. Apar
COJOCARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286325_a_287654]
-
prăpădul ninsorii, crâșma păcătoasă dintr-un târg blestemat, hanul de la marginea orașului, vastul cavou în care se află cadavrul iubitei, din nou cârciuma în care cântă barbar o femeie etc.), un spațiu care închide spiritul, nu-l eliberează de fantasmele urâtului. Este, apoi, spațiul din afară: parcul, târgul ca atare, marginile lui, care se deschid spre „zarea grea de plumb”, mahalalele în care așteaptă fecioarele ofticoase, zidurile umede ale caselor, pământul care pare un mormânt, liceul - cimitir al tinereților, apoi chiar
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
un pro-teatru alcătuit din limpezimi, dintr-o geometrie exemplară a relațiilor omenești, scris în respectul tuturor canoanelor, înfrângând dificultăți, superiorul dispreț al unora, surâsul satisfăcut al altora. Ce înduri în viață nu poți îndura în teatru. Pe scenă, chiar și urâtul trebuie să fie agreabil, odiosul atrăgător, sordidul pitoresc. Altfel, fuge lumea din sală, cea mai aspră pedeapsă pentru un dramaturg.” Din poezia lui B. se rețin îndeosebi unele fabule ce actualizează teme mai vechi, căci, în fond, scriitorul este un
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
cerut scriitorilor să cultive limba, convins că numai ei pot contribui hotărâtor la desăvârșirea unei limbi literare cât mai lipsită de elemente străine. De altfel, pentru el, lexicul de origine latină reprezenta frumosul din limbă, iar cel de altă origine - urâtul. Ca modele de stil, oferea scriitorilor români pe clasicii antici și pe Dante. În istoria culturii române, B. a rămas cunoscut și prin însușirile sale oratorice, datorită cărora poate fi considerat unul dintre cei mai mari oratori români din Transilvania
BARNUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285652_a_286981]
-
materială („unele să miroasă [...], altele să fie dure sau mușchiulate și cu păr animal”), el merge, conștient, în răspăr cu o literatură ștearsă, de simțăminte lâncede. Acțiunea sa de învigorare este susținută prin ceea ce s-a numit o estetică a urâtului. A., gândind panteic, nu a vorbit niciodată de urât, ci de „frumuseți de neant” (Ploaia). Sămânța lui Dumnezeu o află în luceferi, ca și în glod. Lexicul brutal dinamitează șabloane, dar trivialul interesează supus unei semnificări superioare (Hagi-Tudose). Și numai
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Slatina). Ca și Gună Mosor (din Miraj), consilierul de curte Ambrozie (din În goana trenului) se înrudește cu nevroticii caragialieni care, dintr-o spaimă, dintr-o mânie, pot să dea în fandacsie. Plictisul e mare și oamenii își mai alungă urâtul ținându-se de pozne sau - nevindecabil miticism - discutând politică. Comice, până la un punct, sunt șiretlicurile la care, urmărind să se mărite, participă, cu osârdia speței, văduve, fete bătrâne, fete tinere. După nuntă, însă, începe șirul lung de dezolări. Eroii lui
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
fost ca toți. Dar a fost sătul, sătul de privirea acestei vieți omenești, etern aceeași, etern nefericită. E un păcat această viață, și el a vrut să-l stingă. Crezi tu că n-ajunge orice om, orice popor la acest urât, la acest saț, la acest dezgust adânc de viață? Nu vezi tu că-n Roma-ncep a locui aceste putrejuni a voinței? Nu vezi tu că-s sătui de lume - au avut-o toată ș-au văzut că nu plătește
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
căci ani de durere mi-au întunecat sufletul, anii mei de singurătate au fost de zece ori mai lungi, Măria Ta, decât anii // Voștri petrecuți în bătălii și fapte. Am trăit de zece ori mai mult lungind firul vremei cu urâtul și cu durerea. ALEX[ANDRU] Ringala - încă? RINGALA Încă, încă... și pururea. Eu n-am spus care e durerea mea și nu m-am plâns Vouă, ci singurătății mele. Dar azi văd o țară de oameni adunată la Suceava. Cerșitorul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
obraznicule! INTENT[ATIONEM] Stt! uite-o femeie-n balcon. SCENA A II CEI DE MAI NAINTE. ANETTA. AN[ETTA] Slavă Domnului că s-a mai făcut vreme frumoasă... că... cu ploile estea amețisem... îți vine să fugi in lume de urât. INTENT[ATIONEM] Na, na, na! ce-mi văzură... VULT[UREANU] Ce ți-i? INTENT[ATIONEM] Ea-i, așa să trăiesc! VULT[UREANU] Cine ea? INTENT [ATIONEM] Bibica mea. Ce bibică, mă? INTENT [ATIONEM ] (se scarpină-n cap ) Ee! Ce să
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
numa-n scopul cel nedrept De-a se lăuda în lume cu favoarea ce le-o faci? Oameni plini de vanitate și de inimă săraci, Între ei amorul nu e decât goală jucărie Ce se dă precum se cere, de urât ori de mândrie, Pentru trecere de vreme, uneori pentru câștiguri, Iar când patima s-arată o gonim ca niște friguri, Căci ar fi o nerozie ș-o pornire în zădar De-a deschide unor oameni cum sunt ei un sanctuar
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
libertatea dezvoltării și a (năzuințelor) dispozițiilor individuale a artistului cu cerințele reprezintărei artistice. Aceste două are să le învoiască-ntre ele și să le puie-n armonie. Dușmanul liberei dezvoltări a artiștilor, izvorul prin urmare a (lipsei de curagiu) descurajări, a urâtului și, în urmă, a deplinei neglijări este monopolul rolelor, iar dușmana unei reprezentări rotunzite a unui întreg op de arte este ușurința și frivolitatea în pregătirile și intermediațiunile reprezentărei dramatice. În orce sferă a științei or artei individul poate să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
desluși ceea ce este el cu adevărat. Quintul se trezi că tânjește după un verdict, după o sentință pe care el însuși n-o putuse da niciodată. ― Zeți... Ăștia ce-s? Amintirile despre ei sunt foarte puternice... Și recente... mamă, ce urâți sunt! Dacă împăratul tău te-a trimis să stai printre ei atâta vreme înseamnă că eu unul, care am suportat doar violurile lui Rade, am fost norocos... Dar de ce au șase picioare? Mamă... Și barajul ăsta tot de ei e
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
venit aici sunt dușmani și voi vreți ucideți ei, de ce nu mergeți ucideți pe toți? N'Gai Loon și Bella se holbară la arătarea care, ca de obicei, părea gata-gata să cadă de pe picioarele care îi oscilau frenetic. - Are dreptate urâtul ăsta! izbucni Bella în râs. De ce să nu atacăm acum Tengysul? N'Gai Loon începu să analizeze repede varianta unui atac surpriză asupra planetei capitală. Aveau un cargou uriaș, în care ar fi putut încăpea fără probleme câteva mii de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
însă un punct care îi face vulnerabili. Despre această slăbiciune vreau să vorbesc cu șefii voștri. Soldatul începu să râdă cu glas sonor. - Sincer să fiu, cred că nu mai avem nevoie de asemenea avantaje din partea trădătorilor. Klemplantul și orașul urâților ălora cu șase picioare de pe Tengys au fost distruse foarte simplu. Ai noștri pregătesc o ripostă similară peste tot în galaxie. Zi-mi altceva, alt secret pe care îl ai de vânzare, fiindcă zeții ăia, parcă așa le zice, or
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se foloseau de credulitatea pelerinilor). A. Gide considera că este primejdios să te cunoști prea bine, că e dăunător să te studiezi prea mult, întrucât oricine ține să se observe atent își descoperă limitele. Frumosul Narcis l-a precedat pe urâtul Socrate. El duce, de fapt, până la ultimele consecințe îndemnul " Cunoaște-te pe tine însuți". S-ar putea crede că este un îndemn perfid. În acest fel, Narcis compromite cunoașterea de sine. Ce este greu? A se cunoaște pe sine. Și
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
186 Conformism, oportunism atitudinal .................................................................... 189 Respectul față de sine Însuși - deprecierea de sine, culpabilitatea, umilința ................. 190 Recunoștință - nerecunoștință, ingratitudine .................................................. 194 Sentimentul libertății umane ........................................................................................ 195 Autocontrolul conduitei: răbdarea, amînarea, renunțarea - exces ale dorințelor și ale trăirilor, personalitate impulsivă, primară ..................................................................... 198 Frumosul și urîtul .............................................................................................. 201 Valoarea artei, a esteticului În viața omului. Sensibilitatea artistică .................. 203 RÎsul/comicul, gluma, spiritualul - plînsul, tragicul .................................................... 203 Paranoidismul (sau maladiile autoestimării) - modestia, moderația, simțul măsurii .........206 Fericirea (Împlinirea sufletească) - nefericirea .............................................. 207 Sensul vieții. Nevoia de ideal .................................................................................. 212 Dimensiunea socială
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
CÎnd un om Începe să decadă, nu poți ști niciodată unde-o să se oprească”. * „Cu cît cunoști mai mult, cu atît iubești mai mult.” (Leonardo da Vinci) Fără Îndoială, chiar atunci cînd prin „cunoaștere” ni se relevă „răul” sau „urîtul”, disponibilitățile noastre afective se deschid tot mai mult spre contrabalansarea acetor aspecte nedorite ale existenței. Tocmai acest lucru l-a făcut pe Al. Dumas-tatăl să afirme: ”Doar cel care a simțit nefericirea cea mai cumplită e În stare să simtă
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Vauvenargues) Deși are calitatea de a acorda șanse, „răbdarea” nu trebuie totuși prelungită prea mult, pentru a nu deveni ridicolă; la fel, Încrezîndu-te doar În ea, Îți pierzi facultatea de a mai acționa, iar uneori Îți induce resemnarea. Frumosul și urîtul „Orice lucru are frumusețea lui, dar nu oricine o vede.” (Confucius) CÎnd, de exemplu, vrem să sesizăm frumosul din individualitatea psihologică umană, nu reușim În absența unei nevoi interioare de un frumos moral, de un frumos spiritual, care să te
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
sîntem superiori”. * „Plăcerea de a critica ne-o răpește pe aceea de a fi Încîntat de atîtea lucruri frumoase.” (La Bruyère) Este adevărat, Însă „frumosul” se conturează mai bine și ajungi să-l prețuiești mai mult atunci cînd Îl opui urîtului, falsului, artificialului. Reflecțiunea lui La Bruyère ridiculizează spiritul nerealist al paranoicului, a cărui vanitate exagerată Îl face să fie În contradicție cu tot ceea ce-l Înconjoară și să nu se bucure de nimic altceva, decît propriile argumentații. Fericirea (Împlinirea sufletească
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
adresat.) „Când vorbești mult, aproape Întotdeauna spui și ce n-ar trebui spus.” (Confucius) În sacul legat, nu știi ce-i băgat. (Despre omul tăcut nu știi ce gândește, ce mai plănuiește. Mai mult chiar, eposul popular leagă Însuși aspectul „urâtului” de această particularitate psihologică a unor oameni: „Urâtul din ce-i făcut?/ Din omul care-i tăcut”.) A bate apa În piuă. (Sunt oameni care vorbesc mult și fără rost, spunând aproape Întotdeauna același lucru, astfel că vorbele lor, nemainteresând
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
ce n-ar trebui spus.” (Confucius) În sacul legat, nu știi ce-i băgat. (Despre omul tăcut nu știi ce gândește, ce mai plănuiește. Mai mult chiar, eposul popular leagă Însuși aspectul „urâtului” de această particularitate psihologică a unor oameni: „Urâtul din ce-i făcut?/ Din omul care-i tăcut”.) A bate apa În piuă. (Sunt oameni care vorbesc mult și fără rost, spunând aproape Întotdeauna același lucru, astfel că vorbele lor, nemainteresând, devin goale, lipsite de conținut.) La omul flecar
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
puncte de vedere sau de a concluziona). Μ Se spune că un om moral este moral În toate. Putem, Într-adevăr, să fim morali numai În familie, numai la locul de muncă sau numai În raport cu noi Înșine? Μ Ce este urâtul? Iată unul dintre aspectele lui comune: una să spui, și alta să faci; sau una să afirmi, și alta să crezi În forul tău interior. Μ Când prostia Își asociază zâmbetul enigmatic și acea tăcere derutantă, care lasă impresia că
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]