8,137 matches
-
siluiesc, îi obligă să piardă la șah. A început să râdă, s-a întors spre mine și mi-a zis să comand ceva de băut. Când ne-au venit cele două whiskey-uri duble, am ciocnit și mi-a spus că urăște bătrânii. Ai părul cam alb și mă temeam. De mică am dușmănit bătrânii găunoși și pretențioși a căror înțelepciune se reduce la: „Păzește-te de anturaj“ sau: „Din bucata mea de pâine / Am hrănit un om și-un câine...“ Ori
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
sau e doar un halo slab, produs de pământul excesiv de fertil al cimitirelor. Știind că va auzi inevitabil de Ucigă-l Toaca, mai puse o întrebare așa, de formă: — Oare de ce ies ei, părinte? — Nu știu, taică. Le-o fi urât. — N-o fi coada Necuratului? insistă Celebi, furios pe un popă atât de puțin ortodox. — Necuratul nu adastă niciodată pe lângă sfânta cruce, îl informă dogmatic și sentențios preotul. Satana nu umblă prin cimitire. Tânărul culegător de folclor stătu o clipă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
coordonatele filmului hollywodian, adesea la modul inconștient. De aici ia naștere perpetua lui inadecvare. Iată încă un argument în favoarea filmelor de artă în cadrul cărora eroul moare, sau gestul lui trece nevăzut, iubitul se plictisește de iubita sa ajungând s-o urască; "și au trăit nenorociți până la adânci bătrâneți". Din perspectiva influenței exercitate de televiziune asupra forma mentis a telespectatorului, a nu te uita la televizor (în sens mai restrâns a nu urmări anumite programe de televiziune) conduce la apariția unei rupturi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
definesc. De ce ajunge să ne plictisească celălalt? Așteptăm de la cei pe care îi cunoaștem să reprezinte o continuă aventură? Nu ne place modul de-a fi al celui care ne plictisește (dar nu chiar atât de mult pentru a-l urî)? Ce relevă plictiseala raportat la ceilalți și la noi? O dispoziție afectivă în care lumea nu ne mai spune nimic sau noi nu mai avem raportul potrivit față de lume? Apare plictiseala doar ca un moment necesar între momentele de trăiri
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fi să stau în gară o zi, o noapte, până vine trenul, acolo nu mă mai întorc. Fantasmele astea nu le voi lăsa să-mi sugrume viața! Vreau să fiu liber. Nu! Eu nu am iubit-o cu adevărat! O urăsc! O urăsc pentru tot ce a făcut! A făcut totul împotriva mea și acum m-a împovărat! Mă simt împovărat! Mi-a lăsat ametistul să mă bucur. Dar cum mă pot bucura, când mi-a lăsat gândul că n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
stau în gară o zi, o noapte, până vine trenul, acolo nu mă mai întorc. Fantasmele astea nu le voi lăsa să-mi sugrume viața! Vreau să fiu liber. Nu! Eu nu am iubit-o cu adevărat! O urăsc! O urăsc pentru tot ce a făcut! A făcut totul împotriva mea și acum m-a împovărat! Mă simt împovărat! Mi-a lăsat ametistul să mă bucur. Dar cum mă pot bucura, când mi-a lăsat gândul că n-a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
ce a făcut! A făcut totul împotriva mea și acum m-a împovărat! Mă simt împovărat! Mi-a lăsat ametistul să mă bucur. Dar cum mă pot bucura, când mi-a lăsat gândul că n-a fost un accident. O urăsc, o urăsc! Mersul cu trenul l-a mai potolit, deși alternau accesele de furie cu cele de calm. Tot drumul se gândi la ce aflase și trăise la Paris, în casa lui Clody și pe cărările ei. Acum, cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
făcut! A făcut totul împotriva mea și acum m-a împovărat! Mă simt împovărat! Mi-a lăsat ametistul să mă bucur. Dar cum mă pot bucura, când mi-a lăsat gândul că n-a fost un accident. O urăsc, o urăsc! Mersul cu trenul l-a mai potolit, deși alternau accesele de furie cu cele de calm. Tot drumul se gândi la ce aflase și trăise la Paris, în casa lui Clody și pe cărările ei. Acum, cu fiecare învârtire a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
lași liberi, despovărați de grijile părinților. Trebuie să fiu mereu senin, cu o aparentă liniște. Ca oglinda unui lac, fără a-mi dezvălui zbuciumul din adâncuri. Mă întreb, uneori, cum de și-au înălțat zorelele clopoțeii albaștri până la mansarda mea, urându-mi "bună dimineața", când visez la masa de scris, cum și de unde au răsărit în livadă puzderie de albăstrele, flori de cicoare, garofițe de câmp albastre, inișor, încât și iarba pare acum albastră? De ce, de ce?... "Floare-albastră! Floare-albastră!..." București, 15 aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
rolul pentru a-l prezenta pe Jianu ca simbolizând românul ce-și iubește glia strămoșească, gata de sacrificiu în orice moment. Cu Sorcova merg copiii în dimineața Sfantului Vasile, pe la vecini și pe la rude, semănând cu grâu prin case și urându-le sănătate și belșug în toate. În unele sate, copiii poartă în măini sorcova, confecționată dintr-o crenguță de brad și din hârtie creponată. În schimb, copiii primesc bani și dulciuri . SĂRBĂTORILE ȘI OBICEIURILE DE PESTE AN Ca buni creștini, locuitorii
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
mamei despre șerpii din grădină, m-a ascultat calmă, a dat ușor din cap ca și când se gândea la altceva, însă n-a comentat în nici un fel. Totuși, aceste două incidente legate de șerpi au făcut-o pe mama să-i urască toată viața. Sau, mai bine zis, să-i inspire groază și o teamă respectuoasă. Când a văzut că am ars ouăle de șarpe, a judecat probabil gestul ca fiind de rău augur. Așa mi-am dat seama că făcusem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vrea să mă schimb, să fiu și eu desfrânată. Se pare că nu mi-a mai rămas altceva de făcut. Naoji mi-a spus că sunteți socotit desfrânatul numărul unu al Japoniei, că sunteți necinstit și antipatic, că lumea vă urăște și că adeseori vă atacă. Asemenea povești mă fac să vă iubesc și mai mult. Sunt sigură, dacă mă gândesc bine cine sunteți, că aveți tot felul de relații încurcate, dar o să le înlăturați de dragul meu, încetul cu încetul. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
departe. Oricât aș fi de copil, nu pot doar să accept viața. De acum încolo trebuie să lupt. Am considerat că mama este ultima dintre cei care-și sfârșesc viața frumos dar trist, fără să lupte cu nimeni, fără să urască sau să trădeze pe cineva. De-acum înainte, astfel de oameni nu mai aveau ce căuta pe lume. Cei care mor sunt frumoși. Trebuie să trăiesc. Trebuie să-mi duc viața mai departe, oricât ar fi de urâtă, oricât ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cu ochi mari, timidă, ceea ce dovedea că nu prea era obișnuită cu străini. Dușmance... Nu, nu le consideram așa. Eram însă convinsă că, într-o bună zi, mă vor privi ele pe mine ca dușmancă a lor și mă vor urî din tot sufletul. La gândul acesta, dragostea mi-a încremenit subit. Mi-am schimbat cureaua, m-am ridicat și mi-am scuturat mâinile de praf. În momentele acelea am încercat gustul suferinței. Îmi venea să mă agăț, în întunericul holului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
a făcut puțină lumină în cameră, am privit atentă fața bărbatului care dormea lângă mine. Era chipul unui om în pragul morții. Complet istovit. Chipul unei victime. O victimă prețioasă. Bărbatul meu. Curcubeul meu. Copilul meu. Îmi venea să-l urăsc. Om fără principii. Mi s-a părut apoi un chip de o frumusețe nemaiîntâlnită pe lumea asta. Vibram de emoția dragostei reînviate. L-am sărutat și l-am mângâiat pe păr. Trista, foarte trista dragoste împlinită! Uehara m-a luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pentru că știu că atunci, indiferent de ceea ce am făcut, am reușit să provoc o reacție profundă. Ți- am pătruns în minte. Pentru mine, adevăratul premiu este întotdeauna publicul. Le place oamenilor ceea ce faci? Reacționează la ce faci? Iubesc ceea ce faci? Urăsc ceea ce faci?" a mai spus Refn. "Only God Forgives" va apărea în cinematografele britanice începând cu data de 2 august.
Ryan Gosling: violența din "Only God Forgives" este extremă by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72094_a_73419]
-
căzută azi-noapte. Nu bufnița care mă privește din zațul ceștii de cafea mă avertizează că e prudent să stau acasă, ci tivul mohorît al norilor adunați deasupra orașului. Aceste amănunte malefice devin obsesii, idei prevalente, monomanii irepresibile. Și ajungi să urăști ploaia nu fiindcă îți udă hainele, ci fiindcă îți aduce nenoroc. Și o detești nu pentru umezeala aerului sau pentru igrasia pereților, ci fiindcă îți influențează în rău viața. Și astfel, capetele fixe al opticii autoreferențiale sunt configurate: de o
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
zeflemisită și înjosită, este eleva stingheră din curtea școlii, copilul străzii, palestiniana sau evreica. Ea este dată la o parte. Îmi place pentru că displace majorității. Ploaia este pusă pe aceeași treaptă cu fărădelegile, sărăcia și bolile. Alături de tot ce e urît sau negru, ea simbolizează răul. Dezgustul de ploaie ascunde o ură față de cei săraci și față de diferențe. În ghidurile de călătorie ni se indică lunile ploioase pentru a ne permite să le evităm. Toți vor soare și un decor frumos
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
dulce - da^ nu se ridica să-l bea, ci poruncea bulgarului să-i ducă laptele la gură, cu lingura, ca la copil..." Discuția despre stăpânirea otomană de care i-a scăpat războiul de independență al românilor se încheie curând, bătrânul urându-le la toți Lecă noa. (Noapte bună). La omenia acestei familii simple de bulgari, scriitorul român răspunde și el cu aceeași omenie în reflecțiile sale dinaintea somnului: "Multă vreme n-am putut s-adorm. Cu fața la părete ascultam sforăitul bătrânului și
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
Câtă amară tristețe/ cuprinde și-ascunde/ Ťjoculť acesta/ de-a viața, de-a moartea!" (Duelul inegal cu moartea)"; " Unii sunt frumoși, alții bogați./ Există și destui norocoși,/ ba mulți chiar puternici./ Ici-colo câte unul/ strălucește prin spirit" (Cer prea mult?); "Urăsc timpul!/ E în mine/ și fac parte din el." (Piatră); "Iubind,/ cuvintele dor./ Ele pot fi o forță/ creatoare sau distructivă." (Cuvintele) etc., etc. Dorin Almășan are și un... certificat de poet, pe care i l-a oferit cândva Negoiță
Tichia de margaritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8809_a_10134]
-
notițe". Pînă astăzi, intelectul omenesc nu a depășit unicele sale două resurse: admirația și repulsia - și în aceste două extreme spiritul trebuie să se comporte cu o egală putere. Omul sentimental e un degenerat dacă nu știe, iubind frumos, să urască admirabil...". Arghezi dă nume peste nume, și pare că intră în dispute mici. Însă o generalitate paradoxală, ca a poeziei făcute, în fond, din sentimentele unui singur om, te face să citezi, din marfa unor vechi pricini, cu prudență. Imposibil
Scurt tratat pentru intelectuali obosiți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8830_a_10155]
-
reconstitui o istorie, aveam să construiesc eu una, și, mai mult decât atât, aveam să o declar, cel puțin pentru mine, realitatea finală. Așa a fost familia mea, aceștia au fost oamenii pe care i-am iubit și i-am urât eu, aceștia au fost oamenii pe care i-au iubit și i-au urât ei." (pag. 8) Povestea convalescenței tatălui muribund, Paul L., și a nebuloasei sale șeherezade spitalicești alternează cu povestea reîntâlnirii estivale dintre Ana-Maria și rudimentarul Nori, cel
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
să o declar, cel puțin pentru mine, realitatea finală. Așa a fost familia mea, aceștia au fost oamenii pe care i-am iubit și i-am urât eu, aceștia au fost oamenii pe care i-au iubit și i-au urât ei." (pag. 8) Povestea convalescenței tatălui muribund, Paul L., și a nebuloasei sale șeherezade spitalicești alternează cu povestea reîntâlnirii estivale dintre Ana-Maria și rudimentarul Nori, cel mai bun prieten de la cea mai fragedă vârstă. Nici unii, nici alții dintre expansivii vorbitori
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
intre în tindă, apoi să-l strige pe capul familiei și să aștepte complexat, acolo, ca și cum ar fi venit în audiență, să apară cineva care să-i dea atenție. (De câte ori o fi trăit Ion Iliescu această umilință, ca să ajungă să urască proprietatea toată viața, chiar și în anii în care s-a angajat în reconstruirea capitalismului în România!) Un om fără proprietate e ca un om în pielea goală. Ușor de atacat, de umilit, de supus. Nu întâmplător voia Nicolae Ceaușescu
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
el s-a autodefinit pe fondul orașului de care se simțea atît de legat, într-o autoscopie comparabilă cu cea întreprinsă în jurnalul intim Soveja. "...îndreptînd din surghiunul meu un rămas bun acestui tîrg pe care-l iubesc și-l urăsc, văzînd cum se șterge în zare cea din urmă clopotniță, încercam o simțire ciudată, nu de părere de rău, nu de plăcere, dar și de una și de alta, amestecat cu curiozitatea și cu rîvna fantastică de a merge înainte
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]