24,868 matches
-
propriul meu sânge, eu tot în centru sunt și plin de-auzuri. Chiar dacă știu că nu mai e, de-un timp, poetically correct muzici s-auzi, pe-nchipuite circumferințe roșii, trecând tot mai departe prin fii și fiice, eu, cu urechile mele-nvechite, cutez , totuși, să spun că le-ascult. Ca pe-o tot mai calmă ninsoare, ca pe o prelungire de foșnete către verile viitorului - vor fi puțin și ale mele - careva dintre ei va simți, poate, adiindu-i în
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
precum odinioară, Cioran, cu craniile lui Yorrick. Poetesele, și mai brave, își ridică tot mai tulburător poalele-n cap - țin neapărat să ne arate Adevărata Stemă. Și păci asurzitoare și Europele vesele ciupindu-se, chicotind. Și zâmbetul Generalului, până dincolo de urechi, care-ți taie urechile cu arcul lui tandru, de oțel inoxidabil. Pe sub copacii plini de ciori vopsite ca papagalii. Și cizmele celor și mai Egali pe care le lustruiesc tot egalii, lăudând și cârtind, printre îngeri și vite. Da, Bacovia
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
craniile lui Yorrick. Poetesele, și mai brave, își ridică tot mai tulburător poalele-n cap - țin neapărat să ne arate Adevărata Stemă. Și păci asurzitoare și Europele vesele ciupindu-se, chicotind. Și zâmbetul Generalului, până dincolo de urechi, care-ți taie urechile cu arcul lui tandru, de oțel inoxidabil. Pe sub copacii plini de ciori vopsite ca papagalii. Și cizmele celor și mai Egali pe care le lustruiesc tot egalii, lăudând și cârtind, printre îngeri și vite. Da, Bacovia. Chiar așa. Și cerul
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
de pute" bucuroasă că mă entuziasmez" că-mi vine să rîd" mă hlizesc" că o laud" cum să-i explic? Cum s-o fac să înțeleagă că-i formidabilă, gingașă, seducătoare" cînd se strîmbă, ducîndu-și mîinile la cap, mimînd niște urechi uriașe" sau niște antene de extraterestră comică" da" holbîndu-și ochii, în clipa în care se suie într-un taxi? Că e delicioasă cînd mă momește cu cărți cu benzi de desen colorate" cu Strumpfi" cum? Băi, zice, hai să halim
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
grâul când dă pârga semn) O lacrimă pe râu n-ai auzit? a nu uita/ a pedepsi nu vezi lăutul pur? ca roua-n spini ascezi până cădem la polul desfrunzit. Sub cap îmi pune substantivul fân mă trage de urechile de-asin asin! distihul cu desagii plini auzul muzical? verginul sân al lunii sângerând la asfințit. Cenușăreasa literelor jos e buha adjectivul/ tras cuțit ne taie văzul � fluierul de os staminele/ timpan diftongul nalt. Vocala tună fuglerul arând consoana peste
Poezie by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/12466_a_13791]
-
ștrumpfii ăia ai tăi albaștri, din benzile desenate...nu mă enerva... stai locului și ascultă...că io am experiențe vaste, nu ca tine, o caraghioasă cu ochii verzi, rotitori, cît roata morii...de se-nvîrtesc: țac-țac-țac!... hm!... Bine, zice, sînt numa' urechi... și chiar să le mimeze, lipindu-și palmele reci de cap și fîlfîind grațios două degete subțiri... deodată întrebîndu-mă, o știi pe-aia cu melcul care-și filfîie coarnele?... n-o știi, n-o știi... te-am prins!... habar n-
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
spus cineva aceste cuvinte atât de spontan, cu uimire, cu o bucurie sinceră. Și apoi, de unde acele amintiri comune. Amintiri? De fapt, n-o mai văzuse niciodată. Nu mai înțelegea nimic. Și, mai ales, nu înțelegea de ce îi șoptea în ureche, îmbrățișându-l, "soțul meu, soțul meu". Doar îi spusese, asta și-o amintea perfect, că n-a fost căsătorită niciodată. Afară, soarele era orbitor. Mr Muscle e sticla cu detergent pentru spălat geamurile, marca Mr Muscle, scria Loves the jobs
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
cărămida roșie a camerei, o voi străbate, voi păși ușor în aerul pur, în încăperea mai mare... proaspătă, infinită... voi adormi în culorile unui curcubeu zemuind de îngeri geloși, mă voi trezi fericit , leoarcă de rouă, auzind în mușuroaie ,sub ureche, tropăitul migălos al cîrtiților... mirosind cu nara larg deschisă izul izvoarelor scîrțîitoare pe prundul fin încrețit de undele verzi ale apei...voi bate cu fruntea în clapele unei mașini uriașe de scris... de cleștar rotitor...
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
scăldat în sudori fierbinți - valuri leșioase ce-mi opăreau pielea, mi-o jupuiau; carnea sîngerîndă se freca, sub hainele mincinoase, se măcina... urma să-mi ascund scheletul de neliniștea celorlalți, să viețuiesc pudic, aparent vioi, în mijlocul urbei împodobite cu sărbători...Urechile îmi erau înfundate, căptușite cu cîlți de ceară mov, ochii extenuați lăcrimau vernil, nările se lărgiseră păros, gura rătăcea, buimacă, știrbă, pe-o față bolborosită,cu buzele mototol... Ridurile își dezarmonizau rafinamentul vechimii austere sau, hm!, destrăbălate... se întretăiau aiurea
Trebuia să transcriu... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12734_a_14059]
-
iar ultimul vers readuce imaginea unei exteriorități pluvioase, ce predispune la reverie și la lentoare a mișcărilor: "Ți-aș da deoparte părul cu gura de pe gât./ Cu gura ți-aș desface nasturii mici de bluză/ Și ți-aș șopti-n urechea ta fleață și confuză:/ Afară plouă laic și-s trist și mi-i urât...". Poet al trăirilor minore și al spațiului domestic, fantezist și ironic în doze bine cântărite, Emil Brumaru a reușit să transfere în Cântecele sale naive fiorul
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
tot acolo era când m-am întors o săptămână mi târziu de la țară nimeni nu îndrăznește să mănânce migdalele lui Lu Li când e ea plecată * o voce puternică nu are nevoie de tobe un glas dulce șoptind într-o ureche trandafirie n-are nevoie de flaute ceea ce am eu de spus nu-i tot ce este * păpușile n-au voie să fie mai înalte decât dormitorul împăratului un strigător a anunțat azi că păpușarii n-au voie să facă oamenii
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
tare decât gongurile care-anunță sosirea strigătorului împărătesc actorii au tăiat cu fierăstrăul picioarele păpușilor toată lumea râdea tăcut se forțau să prindă sunetul gongurilor împăratul a spus o femeie bătrână lasă imperiul strigătorului său * sunt la modă omizile femeile își curăță urechile cu ele bărbații și le vâră pe nări în tot orașul oamenii-mprăștie prin casă viermii păroși totul în numele frumuseții * împăratul are o maimuță roșie atâta o mângâie c-a ajuns cheală el are-ntotdeauna în mânecă semințe pentru păsările
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
ani înainte de războaie * arcașii noștri sunt în stare să lovească picătura de ploaie să împingă săgeata drept prin perdeaua umedă să trimită ploaia morții asupra celor din văi asemenea îndemânare vine după ani de practică se exersează cu lacrimi coda urechile împăratului s-au plictisit de telefon a auzit de multe cauze n-avea nici o idee că Lu Li avea o cauză și ea Lu Li a crezut el întotdeauna era pur și simplu și-ntotdeauna va fi acum telefonul și
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
cunoscute din celelalte comedii ale maestrului, acțiunea va fi ca o continuare a lor. Dar când va așterne, cu scrisul său atât de caracteristic, cuvântul sfârșit, cine poate ști? Până nu-și va auzi toate personajele "că-i vorbesc la ureche", nu le va deslipi din sufletul său. Iar când vor vorbi, vor merge, vor trăi din viața lor proprie, fiecare cu însușirile fizice și sufletești ale lui, atunci literatura dramatică română desigur, va înnumăra o nouă capodoperă." Din păcate, acest
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
dinafară va fi învățată de toate lucrurile și de toate ființele din lumile de față și de oriunde și de oricînd scurt pe doi deșteptarea piele de pe trup deșteptarea suflet de sub piele deșteptarea tu mînă și tu genunchi și tu ureche și tu geană și sprînceană căci dimineața care începe poate fi eternă scurt pe doi frumusețea cărnii și frumusețea gîndului coborîte ca doi soli de vază în poem mîncîndu-se din ochi una pe alta sorbindu-se pe de-a-ntregul una
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
scufița roșie îl mușcă așa dintr-o dată pe lup de beregată și sîngele lupului începe să curgă șuvoi prin deasa pădure și blana lupului începe să se deșire ca și un ciorap cenușiu pe un picior scheletic de bătrîn și urechile lupului încep să se elibereze de zgomotele depozitate în ele ani după ani scurt pe doi marea avalașă va trebui să se întîmple cît de curînd și dacă sub ea vom pieri va fi bine chiar foarte bine căci acoperiți
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
am stat așa, în tăcere, privindu-l în ochi pe dumnezeu. am tăcut împreună, ca doi buni prieteni. ca și cei mai buni doi prieteni. între noi se mișca aerul într-un asemenea fel încît nu se lăsa auzit de urechile oamenilor. între noi vibra aerul ca la un cutremur devastator, imperceptibil. și, în clipa aceea, gîndacii mei din bucătărie s-au prăbușit, definitiv, în genunchi. (Fragmente dintr-un volum pe care autorii l-au trăit vreme de 15 ani și
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
produce tot felul de sentimente, mai puțin indiferența. În plus, eu așa știu să scriu și nu altfel. Nu fac muncă de documentare înainte de a începe o carte. Nu scotocesc prin arhive și nu dezgrop mărturii. Prefer să stau cu urechile ciulite și cu ochii în patru, atent la ce se întîmplă în jur. Și, slavă Domnului, se întîmplă destule. O persoană la care țin enorm m-a întrebat acum cîțiva ani de ce nu emigrez. Am rîs ca de-un banc
Interviu cu Radu Paraschivescu by Ciprian Macesaru () [Corola-journal/Imaginative/12648_a_13973]
-
Cei doi bătrâni dormeau duși. Mângâiam olmazul. Simțeam cum Mașa se deschide tot mai mult. Aproape că-i auzeam cartilagiile fine cum pocnesc înfundat. Catifelate tresăriri de lujer încordat, topindu-și zvâcnetul în gemete înfundate. Caimacamul înlemnise. Mașa își culcase urechea peste el. Tresări încordat când pistruiata își răsuci ușor capul și-l sărută, într-o fulgerare de secundă. "Vin arhistratizii", șopti el sufocat. M-am ridicat. Mașa a gemut ușor. Și-a tras și mai mult paltonul peste ea. Am
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
era să mă mărit. Hî! Hî! Dacă tata...", dă din umeri "...nu m-a lăsat. S-a-nsurat. Are..." și mimează că leagănă un copil "...un bebe. E locotenent major. Și știi ceva? A divorțat. Mi-a dat..." își rotește arătătorul în dreptul urechii "...un telefon. Am rămas surpinsă. Alo! Nu se auzea. Am suflat în receptor. Tata?" își agită arătătorul în semn de negație. "Nu crede." " Ce nu crede? Că era Costel?" "...ra Costel" îngînă Pulheria dînd din cap afirmativ. "Și ce dacă
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
doctorul veterinar avea un frate geamăn tot veterinar! Într-un sat alăturat. Niciodată nu știam care era cel care-i băgase extract de splină, pentru umflarea coițelor, lui Scămoșilă. Mai ales că telefonista, muiere zăpăcită și ea, nervoasă de-atîta zbîrnîială-n ureche, se șoptea prin sat că-i mai încurcă și dînsa. Cert e că a plecat doar cu unul! Așa că a venit celălalt în locul lui. Cînta doar la acordeon! Oricum, pentru mine Frații Mihăiescu au rămas cam ca frații Grimm în
Cu stimã și "extract de splinã" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12904_a_14229]
-
mi se “releva”, îl “vedeam”, îl “auzeam” pentru prima dată altfel, neobișnuit de proaspăt, de ciudat, de străin parcă de limbajul meu de om. Parcă l-ar fi șoptit, cu gura lui “virginală”, un înger sosit anume pentru asta lîngă urechea și sufletul meu. Și de la acest cuvînt orbitor, nemaiîntîlnit (deși-l întîlnisem pînă atunci de un milion de ori), trîmbițat auroral sub geana unui orizont genuin, căpătîndu-și brusc, adevărata haină, cea inițială probabil, nemurdărită-n falduri de nici o semnificație alta
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
marișca numărîndu-mi firele albe auzi locomotiva pufăie prin circumvoluții vine boyle mariote din kamciatka dacă mai scriu un singur rînd ineva cade își rupe piciorul domnu, domnu, e a dumneavoastră unghia asta? exersează conduita eșecului vîră firul de păr prin urechea acului fă peruci la sachsenhausen era de lucru nu glumă en ten tina saura ca tina perciunații la 5 poponarii la 8 marxiștii la 3 manglitorii la coadă îți povestesc de holocaust jucînd șotron călărind o rață de lemn învîrtind
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12977_a_14302]
-
că mai trebuie 950 de scrisori ca să-mi răsfăț cumsecade sufletul, bine-ar fi să privesc înainte, nu înapoi și să-i dau bătăi cu strășnicie. Fiindcă, vorba acustică a proverbului, o viață are omul și-un timpan într-o ureche! Numai c-am luat-o, parcă, prea sfătos de data asta, ce aia lungă și zbătută scurt de burta calului!! * Începută datorită unei întîlniri cu Dinescu-n Iași, coaptă însă de cîtva timp pe cea mai secretă creangă a sufletului meu
Dea domnul să mă țină trupul și creionul pînă la scrisoarea o mie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13109_a_14434]
-
doar neliniștea că dacă totuși vor fi ele cele alungate în cele din urmă domeniul să rămînă fără fisură neîmpărțit iar tot ce au agonisit pînă aici risipit să nu fie drept mărturie să stea zidirii lor în poem la urechile lui ajunseseră însă toate acestea astfel că atunci hotărî printr-un semn știut și văzut doar de cele în pîrgă să cheme la el în ceas de seară tîrziu din locul ei de pîndă de la marginea marginilor poema apoi ridică
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]