1,113 matches
-
s-a desfătat în risipă, pe atît dați-i chin și tînguire! Pentru că zice în inima ei: "Șed ca împărăteasă, nu sunt văduvă, și nu voi ști ce este tînguirea!" 8. Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tînguirea și foametea. Și va fi arsă de tot în foc, pentru că Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. 9. Și împărații pămîntului care au curvit și s-au dezmierdat în risipă cu ea, cînd vor vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua." 9. Apoi, unul din cei șapte îngeri care țineau cele șapte potire, pline cu cele din urmă șapte urgii, a venit și a vorbit cu mine, și mi-a zis: "Vino să-ți arăt mireasa, nevasta Mielului!" 10. Și m-a dus, în Duhul, pe un munte mare și înalt. Și mi-a arătat cetatea sfîntă Ierusalimul, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
să zică: "Vino!" Și celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vieții fără plată! 18. Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. 19. Și dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieții și din cetatea sfîntă, scrise în cartea aceasta. 20. Cel ce adeverește aceste lucruri zice: "Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85065_a_85852]
-
și pentru ce vă abateți acum de la Domnul, zidindu-vă un altar ca să vă răzvrătiți azi împotriva Domnului? 17. Privim oare ca o nimica nelegiuirea lui Peor, a cărui pată n-am ridicat-o pînă acum de peste noi, cu toată urgia pe care a adus-o ea asupra adunării Domnului? 18. Și voi vă abateți astăzi de la Domnul! Dacă vă răzvrătiți azi împotriva Domnului, mîine El Se va mînia împotriva întregii adunări a lui Israel. 19. Dacă priviți ca necurată țara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85104_a_85891]
-
zgârcită persoană pe care o cunosc. Poate cu excepția tatei. Ea tresări, rănită. Dar fața lui inexpresivă o opri. Probabil că avea dreptate. Toată viața se agățase, panicată, de tot ceea ce putea pluti suficient de mult ca s-o elibereze de urgia lui Cappy și Joan. Și toată acumularea asta o sleise. Așa se întâmpla, dacă erai precaut: cu cât păzeai mai multe, cu atât te alegeai cu mai puțin. Acum avea să se revanșeze. Mark avea s-o coste într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
n-o va mai vedea niciodată. Ciudat a fost că, după doi ani, a recunoscut-o imediat. Ieșise de la teatru, de data asta el nu era însoțit, se grăbea la o doamnă care-l aștepta, alta decât Margareta. Afară era urgia lui Dumnezeu, iar în lumina becurilor electrice din Piața Teatrului se vedeau ace de ploaie. De sub umbrela lui a văzut cine era sub umbrela lor, a văzut-o pe ea, cu un domn, probabil tatăl. Se mai împlinise parcă, dar
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se înviorase dintr odată și vorbea despre fuga în Egipt așa de frumos de parcă ar fi fost și el de față atunci când îngerul l-a vestit pe Iosif să-și ia „pruncul și pe mama lui“ ca să-l scape de urgia lui Irod: „Plângere și bocet mult... Rahela își jelea copiii și nu voia să fie mângâiată, pentru că nu mai erau.“ Epiharia și-a șters ochii și n-avea cum să bănuiască, văzând că nou venitul se uită când și când
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
amu te-am prins de față Strîngîndu-te altu-n brațe; Nu pot face răutate, Că el este a meu frate - Numa io o leacă te-oi bate. 25 Frunză verde de colie, Toată ziua săp în vie Și sara vin la urgie. Ea îmi pune-n blid să cin, La inima mea-i venin. Pusei brânca la obrazu Cina-i cu destul necazu Și apo-mi luai șuba Cu gând să mă duc la alta. Și mersei pân-la pîrlazu, Gândii cu destul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vrednică de mirare, Tot târgul că săvârșiră Și cheful că-și făcură, Că nici o fată frumoasă 280 {EminescuOpVI 281} {EminescuOpVI 282} {EminescuOpVI 283} Nu au rămas sănătoasă. Împăratul cu dreptate Pe rând i le da pe toate, Ca să scape de urgie Și de a lui grozăvie. De la toți au împlinit Și rândul că au venit La Doncilă bolnavul, Vrednicul și viteazul. Iar a sa sor prea iubită Întru toate iscusită, Ea de veste că prindea, Și afară că eșea, Fața-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răspuns. Ah, noroc, noroace, Nu mai am ce-ți face Să te îmblînzesc; Mă rog, de se poate, Trimite-mi o moarte Să mă săvârșesc. Tot mort se numește Oricine trăiește Cu nădejdea-n vânt; Dacă-n vecinicie, Supus la urgie, Tu-i vestești mormânt. 16 Haină-mi ești la toate La câte te-am rugat - Ah! îmi zici că nu se poate Mă mir ce ți-am stricat. Isvor ești plin de har Și ai și acest dar: Faci haz
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-n adunare Ori și cât de mare Tot la ea gândesc, Nu simț pentru mine Cât de puțin bine Oriunde să fiu, De-ar fi lumea toată În preajma mea gată {EminescuOpVI 448} Singur parcă sunt, Orice veselie O simt spre urgie Și sunet de vânt. Toate-mi sunt urâte Și posomorâte Înaintea mea, Toate mi se pare De moarte-ntristare Când n-o pot vede. Măcar ce să fie Simt melancolie Tocmai ca când mor, La acea-ntîmplare Mă cunosc în stare
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
exclamă Șerbănică, brusc înviorat. Cum se poate? Se dădea în vânt după senzațional, în măsura în care îl putea contempla din spatele perdelelor. Comenta ore întregi cel mai mic fleac, cât de cât ieșit din comun, adora să citească în pat, sub plapumă ascultând urgia de afară, viscol ori furtună, despre catastrofe petrecute la celălalt capăt al lumii sau mai aproape, dar dincolo de gărdulețul din piatră și fier forjat, dincolo de paharul cu apă de pe noptieră în care ținea proteza. ― Câți bani aveai la tine? se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întîmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cu noi” că „Tremurau morții în țintirim” are satisfacția deplină să constate sfârșitul coșmarului comunist afirmând că „Peste oameni și vremi/ A venit de undeva Antihrist” „Spunea că-i comunist,/ Că nu-i Dumnezeu,/ Că sfinții sânt hoți”... „Doamne, câtă urgie/ A fost să vie/ Până când Dumnezeu sfântul/ A făcut să-l înghită pământul/ Crezând cu tărie că Ce e val ca valul trece”, în final are satisfacția deplină a eliberării de Stafia roșie a comunismului, nutrind o îndreptățită speranță în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
românești. Și totuși, cu simțul său vizionar pronunțat, poetul - seismograful cel mai sensibil al neamului primejduit în existența sa, semnalează ceea ce marea masă aștepta, spera „Timpul vuia între maluri de foc/ Stând gatagata să cadă/ Peste bolnavul Vremilor foc”, subliniind urgia abătută prin exterminarea elitelor și promovarea cu predilecție a unor nulități umane, poetul nu se poate abține și zice: „Lumea asta-i tare șoadă/ De când capul crește-n coadă/ Și-i blestem din deal în munte/ Coada să ajungă frunte
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai nască o dată, curat, fără nici un regret, și îți vine să țipi ca pescărușii în aerul viciat de propria ta răsuflare bolnavă, agonică. Așteptarea devine ea însăși neagră, ca bolta cerului, și din moment în moment trebuie să se dezlănțuie urgia izbăvitoare. Ești exaltat la culme, ai ochii măriți, nările se dilată, adulmeci și vrei să se întâmple ceva măreț, înfricoșător. Dar n-a fost totdeauna astfel. Altădată furtunile mă lăsau indiferent sau chiar mă agasau. Nici nu știam că pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nostru reia încercările cari au dus, cît de cît, la crearea, în cercuri de cititori, puțini la număr, a unei mentalități nouă”. Pornind de la ideea că, „în contrast cu cele mai largi libertăți obținute pe hîrtie, trăim azi clipele celei mai întețite urgii”, autorul articolului consideră că „propagarea ideii străvechi de libertate și democrație” se lovește nu atît de instituțiile viciate (monarhia, Curtea, camarila, Siguranța, Comisarul regal, politicienii chiar), ci, înainte de orice, de rezistența publicului „inconștient și temător, trîntit în paiele nepăsării lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aline. Iar spre alba dimineață Toate se întorc la viață. Și-au rămas stârvuri străine Să-i roadă corbii și câinii, Din pământ să ias-un șarpe, Sângele din ei, să-l soarbe. Să se știe pe vecie Cei ce seamănă urgie, Vor muri pe-acest pământ, Fiind împrăștiați de vânt. Că pe nimeni n-au pe-aproape, Să-i plângă și să-i îngroape. Și le-or arde soarele Toate oscioarele, Și i-or bate ploile Și pe-a lor nevoile
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
oare cum să vă spun? Mă duc să o chem și mămuca. Te ajută ea, bade Vasile! interveni și mezinul. Vaiii! Vaiii! Prinde a se văieta vicleanul ca și cum acum s-a năpustit asupra lui un mare potop și o mare urgie. Tocmai asta mi-i năcazul. Mama voastră s a dus de dimineață bună la piață ca să vă pregătească bunătăți pe când îți veni de la școală și un nenorocit, un techergheu, un criminal s-a năpustit asupra dânsei și a jefuit-o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mor de SIDA la treisprezece ani. N-are să-mi fie frică, voi fi protejat de blindaj. Asta va fi dimineața, iar după-amiaza voi merge pe plajă printre traficanții de droguri miliardari și printre proxeneți. În mijlocul acestei vieți dezlănțuite, al acestei urgii, voi uita tristețea omului occidental. Sophie, ai dreptate: când ajung acasă, mă duc Întins la o agenție Nouvelles Frontières. Sophie Îl privi atent o vreme, chipul Îi era Îngândurat, un rid Îi Încrețea fruntea. — Probabil ai suferit foarte mult..., spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
până În picioare și pufni neîncrezător. S-o crezi tu! Străbunii s-au strâns laolaltă din cauza Ceței Adânci și, de nevoie, au pus la cale cuvintele. Atunci, cuvintele ne-au salvat, așa puține cum erau. Acum Însă, când iar ne paște urgia, o să avem din nou nevoie de vorbe. De ce a așteptat Moru atât de mult? Între timp, am ajuns la un mal de pământ tare, abia văzut prin stufărișul Înalt și des. Am coborât din trunchiul scobit și am pășit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Da. Vrea să ne dea de știre că o să vină iar Ceața Adâncă, sau măcar Gerul cel Greu și că o să fie mereu iarnă. Krog ăsta spune că la Început a fost vorba și că omul care o să scape de urgii o să fie după chipul și asemănarea vorbei pe care o rostește cu gura, deși eu unul nu pricep cum vine asta. Dar tot el, Krog, spune că dacă o să aflăm vorba, o să știm să trecem peste Ger, că tot așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de frate de sânge ce-mi ești! Și tu, și Bulut, și toți cei care ați știut cum se termină pământurile! Unde era puntea de pământ, sau măcar aia de gheață și zăpadă? Cum s-o iau spre Apus prin urgia aia? Încotro să mă duc acum? Of, of. M-am așezat pe o piatră și le-am făcut semn celorlalți să rămână În spate. Nu l-am primit lângă mine decât pe Logon. - Krog e un prost, am Început. Logon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
când cine știe câți dintre noi or să mai rămână vii? Dacă n-o să rămână decât doi dintr-un neam și alți doi din alt neam, și tot așa până se va strânge toată mâna de oameni care va fi scăpat de urgie - cum o să se Înțeleagă Între ei? Așa a fost când Tatăl ne-a scos din Ceața Adâncă, iar Tatăl i-a scăpat pe cei rămași pentru că le-a dat aceeași vorbă, tuturor, ca să se Înțeleagă și ca să lucreze unii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care trebuie să le rostim cu toții la fel, o cred din tot sufletul. Numai eu știu cât de mult rău poate să facă un Ger din ăsta năprasnic. Of, of, oamenii și femeile vor trebui să vorbească aceeași limbă În timpul urgiei. Pe de altă parte, văd că oamenii vorbesc acum tot mai mult despre Tatăl, și vreau să fiu și eu poftit la masa lui. Cu vorbele, tu poți să-i faci să creadă că Tatăl m-a primit deja printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]