6,525 matches
-
spânzur de durere. În ziua când a plecat m-am urcat pe vasul unui WC ca să-l mai pot vedea încă o dată, la adăpost de privirile curioase ale celor din jur. Îmi curgeau lacrimile, eram fericită și îmi venea să urlu de durere. Ioana Maria, noi n-am fost decât două corăbii care se întâlnesc într-o dimineață și de pe crestele unor valuri care au să țină o singură clipă se văd și se salută. Ioana Maria, noi nu ne-am
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se pitise sub masă de frică, au luat și prapurii, ca la înmormântare, au pus preotul să mărșăluiască în fruntea coloanei, acesta se ruga cu sârg și se uita pe unde să scape, în spatele lui veneau armate întregi de oameni, urlau ca bezmeticii, pe față li se citea ura și foamea, fronturile de revoluționari se revărsau în Piața Gării, gemea piața de lume, se rupeau balcoanele, lumea plângea în hohote, toată piața era în delir. În mijlocul mulțimii, un bărbat a îngenuncheat
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o mânuiască, un tânăr a sărit lângă el și i-a șoptit ceva în ureche, apoi i-a arătat cum să vorbească în portavoce strigând el însuși din toate puterile: Li-ber-ta-te, Li-ber-ta-teeee, piața izbucni: "Li-ber-ta-te, Li-ber-ta-teeee, să vorbească, să vorbeascăăă", urlă mulțimea, "oameni buni, a început acesta timid, sunt un om ca voi toți...", urale, mii de urale, "oameni buni, spune acesta mai apăsat, sunt un om ca voi toți...", urale în piață, urale, "sunt un soldat la căile ferate române
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
închipui că nici tu nu te-oi fi schimbat. Oamenii sunt mult mai constanți decât lumea care îi înconjoară", și adăuga: "Mă gândesc cu emoție la ultima întâlnire. Am sentimentul că vorbim prea puțin când ne întâlnim". Îi vine să urle. El a instituit embargoul pe cuvinte, la întâlnirile lor atât de rare, se năpustește la ea de cum intră pe ușă, o bagă în pat și fac dragoste până la epuizare. Flămânzi, furioși. Ea e atât de panicată de această furie sexuală
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cântă și râde ca o bezmetică, "așa vă trebuie nenorocitelor, sunteți doar niște găini, asta sunteți, acum au venit jigodiile să vă jupoaie, poate că la unele dintre voi le și place, sunteți doar niște găini", pianul atacă partitura, sunetele urlă în văzduh, se împreunează cu flăcările, rupte din când în când de un val de cenușă, un soldat își înfășoară mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lângă al ei, tremurând ca în transă, gemând de plăcere, senzația ei de vomă, îi întoarce spatele, el o îmbrățișează, mușchii i se contractă dureros, el o mângâie pe păr, sare din pat și intră sub duș, îi vine să urle ca o fiară, dă drumul la apă la maximum, deschide gura, vrea să se înece, el o prinde duios de mijloc și o trage din baie, se tăvălesc pe podea, el o pătrunde furios și tandru în același timp, se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
trupul ei se năpustesc fiarele din pădure, trupuri lemnoase cu respirația împuțită, o hăcuiesc, ea vrea să scape din încleștare, o dor măruntaiele, o dor rărunchii, murdăria se revarsă în ea ca o flegmă, o îneacă, Alex plânge în hohote, urlă, se uită la el, nu simte nimic, el se zbate, plânge, scrâșnește din dinți, se uită la el cu o privire albă, se ridică, se îmbracă și pleacă furios, ea se târăște în pat, nu mai are putere să ajungă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
frig cosmic, care-mi Îngheață totul pe dinăuntru. Dinții Îmi toacă metalic. Îmi vine să zbier, dar țipătul nu se poate Închega. Sunt Încordat ca un arc. Închid ochii. Caut febril În spațiul memoriei un loc În care să pot urla nestingherit. Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Beznă. Frânturi de imagini. Apoi lumină limpede. Găsesc o vale Înflorită dintr-o primăvară târzie, prin care am hălăduit cu mulți ani În urmă. Aer cristalin, parfumat de salcâmi. Îmi trântesc spiritul peste un dâmb verde, acoperit cu iarbă grasă. Urlu. Mai Întâi un geamăt, un țipăt isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba se usucă. Pare arsă. Copacii au floarea scuturată. O ceață densă coboară cu repeziciune, Îndepărtându-mă de orice imagine. Cotloanele memoriei Îmi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
haină ca lumea... dă-te dracu’ de pârlit...” Și-i mai pocnea și una după ceafă, ca să nu mai mintă. Într-una din zile, nemaisuportând concertul acela de râsete și de cuvinte jignitoare, a alergat furios dintre noi, În timp ce “tribul” urla Înveselit. Am fost cu toții siguri că nu-l vom mai vedea multă vreme În mijlocul nostru. Dar, la scurt timp după ce se făcuse nevăzut, a apărut de după colțul blocului, cu o privire de Învingător. Era Îmbrăcat Într-un costum de tergal
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În Întregime de pudra aceea cenușie, pe care Începea să o perceapă tot mai adânc În nări, aspră ca o ninsoare venită din iad, ce-l Înspăimânta cumplit. Ar fi vrut să se prindă cu mâinile de tâmple și să urle fără oprire, prelung, asemeni lupului singuratic la lună. Își simțea capul neverosimil de umflat, și ceva ca un clipocit nedeslușit Îi picura În auz cu zgomot stins, Înnebunindu-l. Se Întrebă cum de mai era conștient Încă, cum de mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și respiram foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul Îmi năvălise În gură, În nări, Între pleoape. Îl simțeam aspru și dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile-mi organe, În creier, În adâncurile ființei... M-am trezit cu o puternică migrenă și cu un gust
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plouă. Din televizor se anunțau nouă grade în capitala Regatului Unit, nici pe continent termometrul nu va urca peste zece grade și în majoritatea regiunilor va ploua. Spre dimineață se va instaura ceața, mai ales în depresiuni. Vocea lui Daniel urla peste vocea din televizor. — Trebuie să riscăm, nu ne putem opri. — Vreau să am liniște și să nu mai plouă. Dacă înaintăm, o să dăm de autostradă și de benzinărie. Acolo o să ne uscăm și o să bem ceva cald. — Cacao fierbinte
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să plesnească. Tata nu spunea nimic, mângâia doar burtica în care înota peștele albastru, în timp ce floarea creștea umflând tot buretele. Ceasul lui tata bătea și el în ritmul muzicii ce venea din abdomenul lui Levi. Când mama chemă medicul, Levi urlă în gura mare că nu vrea să-i scoată nimic de acolo. Tata îl ștergea pe frunte și încerca să-l liniștească, dar Levi întorcea mereu capul și dădea din mâini și din picioare. Medicul nu știa ce să spună
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
din spate. — Dar ce-am spus? Cucoana își ocrotea crizantemele cu dragoste la piept. — Nu se întreabă niciodată așa ceva un copil. Copiii sunt sensibili, nu știu ce înseamnă să iubești. Mama își ținea strâns de mână copilul, atât de strâns, că acesta urla ca din gură de șarpe. Atunci mama îl scutură puțin și îi spuse să se potolească. Acum copilul plângea și mai tare. Noi ne uitam la modul în care mama își arăta afecțiunea și la copilul care nu putea înțelege
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
streșinile casei. Firele subțiri, invizbile, aproape, din cele pe care pescarii le folosesc la plasele de braconaj, i-au agățat ca pe niște mormoloci. și i-au ridicat în sus. și i-au spânzurat, pe sub streașina casei. Balansau, țipând și urlând, ca din gură de șarpe. Bătrânul a telefonat la 112. și a rostit. Veniți repede, cu o dubă încăpătoare, că am prins dracii de la Pomârla. Cum i-ai prins? Cu meșteșug. Chiar pe toți? Pe câți s-au aflat în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
aia. Aici urmăream s-o prindem și s-o mâncăm. Dar nu puteam. De ce? Din cauză că mata, sosind tocmai când urca gobaia la culcare, ca să afle, tanti aia, de la casa din deal,că ai sosit, puneai în funcțiune sunătoarea aia, care, urla de te lua dracul; găina se speria, zbura, se culca cine știe pe unde, pe când,noi, iar ne culcam flămânzi. Na! Îți place? Nu-mi place. Nici nouă nu ne a plăcut, cât nu nea plăcut. Până când am făcut ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
unor umbre, în mulțimea tristă a străzii. Mă cutremur. Mai privesc odată, la cei de pe la, ori de printre, mesuțele tantei Maria. Îi privesc: triști, strâmbi, sfrijiți, rufoși, pe cap cu câte ceva, pe care, întorcându mi privirea, îmi vine ori să urlu de durere și de milă, ori, să pufnesc în nas. și, în clipa în care prind a mă îndepărta, repet, în sinea mea, ce, unul, care pare-mi-se m-a recunoscut, șoptește, cu parfum de aproape apusă dârzenie: Trăiască
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
luni înainte de soroc, el i-a ordonat, Olgăi: de mâine, pleci la mamă-ta! Dacă ea te primește, bine; dacă nu pentru mine, e tot bine. S-a dus, în ziua ce a urmat, la mama. Asta, suflet negru, a urlat de a răsunat căsoaia bătrânească: NU. Ieși afară! și unde să stau? Treaba ta. Olga a ieșit. Așa cum era îmbrăcată, cu haine ponosite, și cam subțiri, s-a dus la poarta cimitirului. S-a așezat pe o piatră și s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cam fără prudență, mâna, după el. Groh i-a apucat mâna, și, de deasupra catului, i-a rupt-o. Stăpânul a aruncat cuțitul, apelând la cealaltă mână. Groh i-a rupt-o și pe aia. Stăpânul a 217 început a urla ca-n gură de șarpe. Groh a sărit din coteț, a luat-o pe cărărușă, iar de-acolo, pe asfaltul șoselei, în deal, până la marginea pădurii. De pe patul de spital, Stăpânul, întreba întruna: unde e Groh? Iar ăia i răspundeau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
său, mai apropiat. I-a plătit descântătoarei, cât n-a fost așteptarea ei. Apoi, și-a ales pe una din femeile cele mai frumoase de pe proprietatea sa, și i-a zis că dorește s-o ia de soție. Auuuu!, a urlat ea, încât, bietului Blând, i-a pierit definitiv pofta de însurătoare. Acum, uitați-vă la el; e bătrân, ca toți bătrânii; dar, e sătul, până peste cap, de femei. Cum? Că, doar, tot are nevoe, de câte una?! Ei, are
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
zice că e actor fără talent, care din vanitate și cu mijloace ieftine, urmă rește succese ușoare. Altă ediție : actor mediocru. Caboti nul stoarce rolul ca pe-o lămîie, e-n stare să umble-n patru labe, să miaune, să urle, să facă cu ochiul la public pentru ca, la galerie, cîțiva spectatori să-i acorde hohotul de rîssmuls cu cleștele. În loc de aplauze, merită fluierături, precum fotbalistul care ratează golul și apoi se uită mirat, la bocanc. Cabotinul nici scuza bocancului n-
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cu ditamai cartea. Deși lectura tezei a fost captivantă, Încercăm să nu devenim, la rîndu-ne ...bovarici, și să rămînem simpli referenți ai unei lucrări excepționale. Prietenul D. joacă, histrionic la culme, rolul soțului pe care soția-l gelozește anapoda. „ Culmea! - urlă victima - cînd vede femei tinere & frumoase, nu face scene. Doar la alea grase & bătrîne , spumegă!”. Aparent, D. are dreptate să fie uimit. Dar În esență, opțiunea ...doamnei de la domnul, are o logică, nu? Îi doresc lui D. Să n-o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de seară. "LASĂ CĂ ȘTIM NOI CUM AI AJUNS ÎN FUNCȚIILE ASTEA. ORICUM, TOT O DOBITOACĂ ȘI O ȚOAPĂ PARVENITĂ AI RĂMAS." "Mă faceți pe mine dobitoacă și țoapă parvenită, mă? Ei, fir-ar mămicuța voastră a dreacu', vă omor!", urlă scoasă din minți Săvuleasca, lăsând de-o parte spoiala ei de mare doamnă. Se repezi turbată la perete cu pumnii goi, dar gândacii mei se și răspândiseră cu repeziciune în toate părțile. În câteva clipe se ascunseră, de parcă nici n-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dând dovadă de niște dezinhibiții uimitoare. Moșul meu făcu ochii mari și amuți, căutând cu disperare resurse raționale pentru continuarea acestui dialog. Nu același lucru îl făcu Veronica. Întrebă curioasă nevoie mare: "Vă certați cu gândacii!?". "Păi ce? Credeai că urlu de nebună, aiurea-n tramvai?" Da' ce făceau, doamnă?" "Scriau tot felu' de mizerii despre mine pe pereți, jigodiile dracu'!" Profesorul clipi de câteva ori, trase aer în piept și o chestionă cu aceeași bonomie: "Ai văzut niște gândaci care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]