744 matches
-
un apartament decorat În stil art deco, alb pe alb, cu mobilier de un alb glacial și nișe cu spoturi luminoase. Un pat dublu cu așternut de satin albastru și tăblie capitonată ocupa centrul imaginii. Rezemat de perne era un ursuleț de pluș galben, cu blana Înspicată de un verde bolnăvicios acolo unde se reflecta culoarea așternutului. Deasupra patului era o poliță Îngustă, plină cu animale de lut - probabil colecția vreunei adolescente. Camera portabilă se mișcă spre stînga cînd două femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-și desfacă rochiile, dornice să se Întoarcă la șezlongurile lor. Domnișoara de onoare Își desfăcu nasturii rochiei și o ajută pe mireasă cu fermoarul de la spate. Lăsîndu-le să glumească Împreună și să-și chicotească reciproc la ureche, camera focaliză pe ursulețul de pluș și imaginea Începu să se apropie stîngaci de un gros-plan cu nasul lui bont. Ușa cu oglindă se deschise iar, reflectînd fugar un balcon umbrit și o parte din acoperișurile Estrellei de Mar. O a doua domnișoară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din Înregistrare. Bărbații se retraseră din Încăpere, Într-un amestec Încețoșat de coapse unsuroase și fese asudate. Domnișoarele de onoare făcură cu mîna spre obiectiv, iar blonda cu sînii mari se Întinse pe spate și-și puse călare pe abdomen ursulețul de pluș, zgîlțîindu-l și rîzÎnd de mama focului. Eu mă uitam Însă la mireasă. Trăsăturile ei Învinețite compuneau un chip Încă plin de vioiciune. Își șterse ochii cu o pernă și Își frecă pielea julită de pe brațe și genunchi. Fardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
podea, cu firul scos din priză, dar altminteri camera avea o goliciune aproape aseptică, de parcă s-ar fi grăbit s-o sterilizeze după terminarea filmului. Stînd cu spatele la polița căminului, aproape reușeam să vizualizez patul cu așternutul de satin albastru și ursulețul de pluș, ca și pe nepoata soților Hollinger, cu rochia ei de mireasă și sinistrele ei domnișoare de onoare. Mi-am făcut un cadru cu degetele În fața ochilor, Încercînd să mă plasez exact În locul În care stătuse femeia cu camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
nici moartă ce-nseamnă scrisul ăla de pe spate. Era în regulă când scria MD în loc de Multă Dragoste, dar acuma au ajuns așa de lungi și de complicate că mă ia naiba. Și mai sunt și abțibildurile alea cu inimioare și ursuleți și „Domnul să dea ce-o fi să fie. Să te aibă în pază. Ba nu, fie cu tine“. Ceva de genu’ ăsta. Sunt chiar drăguțe, de fapt, abțibildurile, doar că pune ea prea multe. Va trece-n curând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
după ce citești tu asta- sau poate că am ajuns deja acolo. La cum se mișcă poșta britanică, nu? Oricum, roagă-te pentru mine, Stacey, știu că ai s-o faci și că Domnul va avea grijă de mine și am ursulețul drăgălaș trimis de tine și-o să intre și el cu mine, mai am și îngerii mei care se roagă pentru mine, așa că, hei!, totul o să fie-n regulă. Nu, n-am să-ți trimit o poză - va trebui să aștepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
și își continuă drumul. Primii fulgi de zăpadă cădeau la fereastra Melaniei Lupu. Bătrâna deschise ochii. Un zâmbet de fericire îi inundă fața. Sări sprintenă din pat și alergă desculță la geam, împiedicîndu-se în cămașa de noapte lungă imprimată cu ursuleți și ciupercuțe. Bătu din palme încîntată. ― Ninge, Mirciulică! Ninge! Vino să vezi! Parcă sânt flori de măr. O ploaie de flori de măr. Ridică motanul în brațe arătîndu-i strada. Mirciulică atinse sticla cu mustățile și se zgribuli. ― Ești un tremurici
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Chiar și o privire superficială îi putea distinge imediat pe proprietari. Valerica Scurtu avea un aragaz strălucitor, oalele erau roșii cu buline albe, în colțul șervețelelor care atârnau pe un cuier, apretate și călcate, fuseseră brodate autografe îmbietoare: "Poftă bună ursuleț!" (cine o fi ursulețul? se întrebă maiorul) sau "Gospodina bună ține casa lună". Sanitas-ul de dinainte de război, destul de bine întreținut, aparținea probabil Melaniei Lupu, iar reșoul electric cu cablul ferfeniță, sculptorului. Grigore Popa preferase rafturilor un dulăpior închis cu lăcățel
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
superficială îi putea distinge imediat pe proprietari. Valerica Scurtu avea un aragaz strălucitor, oalele erau roșii cu buline albe, în colțul șervețelelor care atârnau pe un cuier, apretate și călcate, fuseseră brodate autografe îmbietoare: "Poftă bună ursuleț!" (cine o fi ursulețul? se întrebă maiorul) sau "Gospodina bună ține casa lună". Sanitas-ul de dinainte de război, destul de bine întreținut, aparținea probabil Melaniei Lupu, iar reșoul electric cu cablul ferfeniță, sculptorului. Grigore Popa preferase rafturilor un dulăpior închis cu lăcățel. Peretele de deasupra mașinii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trecîndu-și degetele greblă prin blana pisicii. " Nu-mi place întunericul, gândi Doru Matei. Îl detest. Chiar și în amor... De ce să nu vezi?" " Încă o noapte, gândi Grigore Popa. Noaptea te simți mai singur. Când eram mic, dormeam cu un ursuleț. Îl chema Martin și-i lipsea un ochi..." " Am să mănânc o cireașă glasată, gândi Melania Lupu. Mai am câteva în scrin." " Aș avea chef să sparg ceva, gândi Doru Matei. Nu mai suport liniștea... O aud, mi s-a
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cu privirea de foc... liniștită și binedispusă, braț la braț cu fetele, se duc înspre dj, trecînd lejer prin fața lui Romeo, la un pas... chiar prin fața lui... dacă ar face un pas ar fi lîngă ea și i-ar oferi ursulețul panda pe care l-a luat pentru ea... dar n-are curaj, nu îndrăznește și stă pe loc, o lasă să treacă pe lîngă el, privind-o fascinat și încîntat să se afle atît de aproape de ea. Ea ajunge în
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nou prin fața lui, acum l-a observat deja și își ia o atitudine demnă și reținută, încearcă să iasă din sală fără să fie văzută prea mult. El se întreabă dacă ar fi bine să o oprească să-i dea ursulețul, din nou stă fix pe loc, nu vrea să piardă ocazia dar așteaptă un moment în care să poată acționa intuitiv, nici măcar nu clipește, nu îndrăznește să-i vorbească, nu încearcă să intervină în traseul ei, să-i taie calea
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
de vreo două ori și deodată își dă seama că ea e acolo în mașină, la cîțiva pași în fața lui. Și e chiar posibil să ajungă la ea acum, își dă seama că ar fi o ocazie să îi dea ursulețul de pluș, se grăbește să ajungă lîngă geamul deschis al mașinii, ea dă autografe, e veselă... acum el e lîngă mașină și îndrăznește să întindă mîna cu brelocul-ursuleț panda, i-l oferă pur și simplu iar ea îl ia și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
nu îl ajută deloc. Apoi ea își dă seama că brelocul e pentru ea, că e un cadou și privirea ei se întunecă deodată, se încruntă ușor, atitudinea îi devine rezervată și distantă și spune “Nu” răspicat și rece, dîndu-i ursulețul înapoi. Nedumerit și dezolat de refuzul ei atît de definitiv și neașteptat, el pleacă imediat de lîngă mașină și se îndepărtează cît de repede poate, încercînd să înțeleagă de ce ea nu a vrut ursulețul. Încearcă să-și spună că nu
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
spune “Nu” răspicat și rece, dîndu-i ursulețul înapoi. Nedumerit și dezolat de refuzul ei atît de definitiv și neașteptat, el pleacă imediat de lîngă mașină și se îndepărtează cît de repede poate, încercînd să înțeleagă de ce ea nu a vrut ursulețul. Încearcă să-și spună că nu are importanță dacă nu i-a primit brelocul panda, deși refuzul i-a tăiat respirația la fel ca aerul rece al nopții... Acum e din nou singur pe străzile tăcute și răcoroase ale orașului
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
-o și a știut că a găsit certitudinea... energia ei i-a redat însuflețirea... alături de ea, a regăsit prezența speranței, încrederea și încă ceva în plus: iubirea. Ar părea prea frumos ca să fie adevărat, dar este... “O să-i trimit ei ursulețul panda”, își spune el și se bucură la gîndul că ursulețul va găsi iubirea pe care nu o găsise pînă atunci. “O să-l îmbrac frumos și o să-i pun numele Romeo-Ulysse, apoi o să-l trimit orhideei-perlă și ea îl va
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
a redat însuflețirea... alături de ea, a regăsit prezența speranței, încrederea și încă ceva în plus: iubirea. Ar părea prea frumos ca să fie adevărat, dar este... “O să-i trimit ei ursulețul panda”, își spune el și se bucură la gîndul că ursulețul va găsi iubirea pe care nu o găsise pînă atunci. “O să-l îmbrac frumos și o să-i pun numele Romeo-Ulysse, apoi o să-l trimit orhideei-perlă și ea îl va primi cu siguranță... O să-l pun într-un plic și o să
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
atunci. “O să-l îmbrac frumos și o să-i pun numele Romeo-Ulysse, apoi o să-l trimit orhideei-perlă și ea îl va primi cu siguranță... O să-l pun într-un plic și o să i-l trimit împreună cu flori și cîteva cuvinte... Și ursulețul care e în mîinile mele acum va ajunge în mîinile ei... în acest fel, va avea ceva de la mine, ceva concret și reprezentativ... va fi ca și cum am fi împreună, aproape.” Acum el întrevede imaginea ei cu ursulețul în palme și
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
cîteva cuvinte... Și ursulețul care e în mîinile mele acum va ajunge în mîinile ei... în acest fel, va avea ceva de la mine, ceva concret și reprezentativ... va fi ca și cum am fi împreună, aproape.” Acum el întrevede imaginea ei cu ursulețul în palme și se bucură dîndu-și seama că își împlinește un ideal și un vis de a depăși distanțele... Într-o astfel de zi de primăvară apare soarele pentru RomeoUlysse, incredibil de inspirant, așa cum se află deodată în prezența orhideei
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
relaxare. Dimineața, avea de ales Între trei ateliere: mimă și psihodramă, acuarelă, scriitură spontană. Psihodramă, nu, mersi, servise deja Într-un weekend, Într-un castel de lângă Chantilly: socioloage de vreo cincizeci de ani se tăvăleau pe salteaua de gimnastică cerând ursuleți de pluș de la tăticii lor; nu, mai bine nu. Acuarela era tentantă, dar trebuia să aibă loc În natură: să stea pe vine pe ace de pin, să suporte insectele și tot restul, ca să producă niște mâzgăleli - asta Îi trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să-mi manifest permanent altruismul. Îmi place să mă bucur de viață într-un mod plăcut și demn. Distracțiile mele din timpul liber sunt jocurile în natură cu fratele meu, Ionuț, și lectura poveștilor nemuritoare. Mă mai joc uneori cu ursulețul Benjamin și iepurașul Tambor. Universul copilăriei mele va rămane totdeauna în sufletul meu, prin care îmi voi menține buna dispoziție și inocența necesare în diversele etape ale vieții. Știu că îmi pot perfecționa mereu comportamentul, pentru a fi un om
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
frișcă, iar mașinile din ciocolată patrulau în jurul nostru cu oameni de vată de zahăr cu mitraliere din jeleu, în timp ce în aer erau elicoptere din dropsuri. Acestea erau conduse de soldați, iar într-unul din ele se afla comandantul dulciurilor, un ursuleț cu epoleți din caramel. Imediat, au apărut niște dulciuri care spuneau că eu sunt ostaticul lor. Cât ai clipi, niște mere mari și furioase au sărit pe dulciuri și m-au eliberat, apoi m-au dus în tabăra lor. Când
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
agățat În perete, ca un tablou. La viața lui, Gustav fusese o celebritate, deși niciodată nu făcuse nimic. Iar când spun „nimic“, chiar la „nimic“ mă refer. Gustav doar zăcea, umplând spațiul cu el Însuși. În locul lui putea fi un ursuleț de pluș, o arbaletă vizigotă sau o cută a cuverturii, dar, de parcă așa se nimerise, era el. Părea că asta era singura sa rațiune de-a exista: să pună În locul aerului pe care-l substituia ceva aflat Într-o altă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
parte și ea și-a făcut apariția. Strălucea din milioane de pixeli, placa video performantă Îi accentua grația mișcărilor, iar sistemul de sunet 18.2 Îi sublinia puritatea glasului. Avea părul adunat În două codițe și strângea În brațe un ursuleț de pluș. Era o apariție tulburătoare, care te făcea să crezi că În această lume plină de boli, războaie și perversiune, de molime, falimente și noroi, mai era totuși loc pentru inocență. S-a recomandat sfioasă Amy Littleslut, eu m-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
o seară de toamnă, În septembrie 2004, să decretăm Înființarea pe teritoriul celor două curți din Șiria a Republicii Celebrului animal, arborând pe acoperișul conacului un steag colorat În roșu, negru și verde, pe pânza căruia dansa În bătaia vântului ursulețul nostru În salopetă. Rezolvaserăm În prealabil și câteva chestiuni tehnice, care să radicalizeze retragerea noastră din lume, Înființând o fundație - R.C.a -, care să ne scutească averile și acțiunile de un control al statului. Am trecut pe numele fundației toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]