10,389 matches
-
am înfășurat sufletul în singurătate ca pe-un cocon și-am așteptat metamorfoza. Am tot așteptat-o, n-a venit curînd. M-am întors la "bucuriile simple", în grădina mea cu păsărele mii și stele făclii. Mai toate plantele se uscaseră. Cîteva tufe bicisnice de regina nopții au rezistat. Și zorelele. Le-am ajutat să urce pe sfori și s-au ridicat. Citeam, dincolo de zidul de frunză și floare-albastră, înalt de cinci metri. Nu mă vedeam din stradă; nu mă vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
exponent al romantismului". Pîn' la urmă, și-a luat licența cu Atributul "tare" în poezia militantă, diriguit de stilisticianul Al. Andru și s-a deprins să fie rinocer comunist. N-a fost străin de indicația de-a se vopsi frunzele uscate în verde, cu prilejul unei "vizite de lucru". A vopsit frunzele? Ar fi vopsit și norii în albastru ceruleum cînd veneau la Iași cîrmaciul și cîrmacea. Genosse i-am zis noi, colegii, pentru că era-n stare să-i spună tovarășa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mai mult decît citesc. Senzații au cu duiumul, nu și senzația de déjà lu. Tano m-a lăsat că curăț livingul. Urăște zgomotul de aspirator. Cînd mă folosesc de mop, participă. Trage de moațele răsucite în direcție contrară, ba și usucă gresia cu burta, pînă cînd blana i se udă mai tare decît mopul. "Mă ajuți, și io te ajut". Uite-l cu "Adevărul" în bot. Înseamnă că am poștă, că poșta a ieșit, în fine, din vacanță. RAJAC ne spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dat la ferestrău. Aș fi vrut s-o liniștesc cumva. Se rujase prea apăsat: fructă vopsită de vitrină, nedorită de cel pentru care se copsese, se înroșise. Nu s-a îndurat să urce la volan. S-a aplecat spre iarba uscată de lîngă gardul înalt și a încercat să strîngă în buchețel cîțiva năsturei prea scurți. Stuchitul mîței, așa-i zicea floricelei ăleia, incredibil de rezistentă la ger, bunica Leonora. Șichy te iubește, Russ. Să nu-mi spurci sufletul, Ana. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Pleacă! Aspidă Cu mișcări lâncezi De omidă. Întoarce-ți de la mine ochiul de pește Ce mă privește Șopârlește Și mă incită La iubire perfidă. Ia-ți gheara năpârcească Din sufletul meu de iască. Lasă-ți trupul de nimfă Să se usuce la soare, Până moare. Șerpește șerpuiește, Și patima-mi oprește. Searbădă și veninoasă, Mistuitoare și rușinoasă. Și ascunde-o în fund de lume, Să urle și să sune, Ca dorul meu pervertit Să nu mai poată fi auzit. Sau, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
surprins chipul adevărat reflectat în volbura râului, căci oglinda nu e sensibilă la metamorfozele mele. A strigat către prietenul lui și mi-a apucat mâinile strâns la spate: E o Aspidă! S-o legăm și s-o lăsăm să se usuce la soare, până crapă! Și-au sfâșiat hainele și m-au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mine mă întrebi? Dacă a părăsit pe cea mai pură între ființe fără să-i sufle o vorbă, eu, creatură ignobilă, lipsită de grație și virtuți, de unde aș putea să știu??? Dau din umeri și-mi apropii fruntea de botul uscat de dor al Licornului. De vină e numai Aspida. N-ai dori să mai asculți o poveste? Dacă ai s-o mai întâlnești vreodată, aș vrea să i-o spui și ei din partea mea. Am ținut această poveste pentru ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și prin structura fluidă și luminoasă a ferestrei încep să disting forma mesei mele triunghiulare de praznic, cu cele douăzeci și unu de scaune, pe care se agită frenetic oglinzile ca niște evantaie... Rămasă singură în fața cupelor goale, ochii mi s-au uscat, și-au pierdut strălucirea. Pieptul mi s-a răsucit înăuntru, într-o scobitură. Deschid ușa. Pe prag, zace, sfâșiat, cel mai tânăr dintre sentimentele mele. Cel mai jalnic și mai mic. Îl recompun bucată cu bucată și-l reașez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca boaba de strugure, uscatul zemuiește ca mustul, e sângele subțire, albicios, al iederii de care mă agăț, de ce mă lovești, nu tu mă lovești, Mamă, mă lovește vântul și iedera, frunzele uscate pe gura mea inundată de sânge, înecată de strigăte, oprite în gâtlej, pe trahee, în plămânii care cer aer, deschid gura și înghit aer, așa cum peștii înghit aerul-apă, branhiile mele sunt pline de sânge, scuip pe frunzele uscate, sângele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
atunci i se sustrăgeau, descoperite, răspunsurile. Își propusese să nu sufere și-și crease scopul să rabde, să crească în răbdare, dar Mama era veșnică, avea longevitatea unei Ere planetare, se păstra la fel, ea se scofâlcea ca o prună uscată între soclurile stâlpilor de beton ale gardurilor, care sprijineau ca Atlas globurile de stâncă din creștetul lor, încât și cerul avea căuș deasupra. Infinitul se mula, ca o pânză de tul, peste stâncile sferice bine șlefuite, bine prinse cu mortar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pânză de tul, peste stâncile sferice bine șlefuite, bine prinse cu mortar, alcătuit dintr-un ciment și o apă necunoscută, dintr-un nisip necunoscut, nu se crăpa niciodată gulerul gri care le sprijineau, ploaia nu-l spăla, soarele nu-l usca, unghiile-i nu-l puteau scrijeli, mâinile ei nu le puteau răsturna. Fără-ndoială, erau paznicii din Hadesul lui Homer. Meduze pe capul cărora șerpuiau dârele solare, șuvoaiele nopții sau țipetele păsărilor, care, în loc să se disipeze în neant, se fixau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
un virus trădător, hotărî ca executorii judecătorești să-și pornească marșul în piano forte (ghidați prin GPS) spre cabinetul doctoriței. Un cărăbuș rătăcit din toamna tinereții mele căzu pe spate lângă pupitrul robotului electronic, în fața căruia Eliza părea o cracă uscată la poalele Everestului. Ea își lipi fruntea smochinită de manșonul scanner-ului bipolar, apăsând încet cu vârful subțire al arătătorului tasta de sonare a spațiului intergalactic din scăfârlia plăpumăresei. Se ridică brusc privind fix la insecta insalubră din fața sa. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de camere, 1000-2000 de camere, uneori, vara, iarna mai puțin, sigur, toate acestea ea avea să le adune în florile pe care le strivea între paginile cărților pentru ca, mai târziu, să i le arate lui Mitică la Paris, fiecare floare uscată având în petalele ei, în tija fragilă, în nervurile putrede suma ridicată la cub a tuturor pătratelor distanței dintre camera reală și camerele, multicamerele imaginare pe care le parcurgea LIBERĂ. Eu am adunat aceste flori uscate și am plagiat însușindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ridica dintre blocuri (dărâmând două antene parabolice și un releu de telefonie mobilă), se întoarse în subsol. Pipăi de-a lungul țevilor sticla pusă bine de cu seară. Simțind-o între degete, mormăi ceva aducător a bucurie. Își umezi buzele uscate cu câteva picături scăpate din vedere în cursul nopții. Mâinile îi tremurau și și le înfipse cu ciudă în vata de sticlă izolatoare a țevilor cu triplă folosință: pat, masă, șifonier. Se scurse prin gaura zidului afară, glisând bucata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să despice intersecțiile înghețate, încarcă acoperișurile cu plăpumi albe, întinde poduri de gheață, plimbă sloiuri pe mațele goale ale orașului, cuțitele frigului să taie în carnea pământului, din brazdele cerului să cadă grindina speranțelor deșarte, rugăciunile să picure pe buzele uscate de setea dragostei, prefă-mă în sloi care să plutească spre soarele meu, să fiu om de zăpadă netezit de palmele lui, topește-mă în apele limpezi ale ochilor tăi, iubirea mea! Eu respect tradiția, Mioara, de a fi iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
este alcătuit din: a. Motor diesel tip BF4M 1012 C DEUTZ AG Germania sau tip 550L6 DTI SC "ROMAN" SA Brașov, montat pe șasiu în patru puncte, prin intermediul unor elemente elastice, în imediata vecinătate a cabinei față. b. Ambreiaj monodisc uscat cu comandă hidraulică. c. Cutie de viteze tip S5-45 produsă de SC Subansamble Auto Sf. Gheorghe, cu treptele 25 sincronizate și adaptată pentru utilizare feroviară în sensul echipării ei cu dublă comandă a mecanismului de selectare și renunțarea la treapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
monotonia trecerii secundelor devenind de o tulburătoare varietate tonală, grației în Si a secundelor, minutelor cadențate până când balonul umflat cu aer cald de atâtea guri ale orelor pocni simfonic. Notele, țipând, fugeau, se mișcau aleatoriu, secundele în Si, note-secunde se uscau, pe măsură ce se apropiau de soare, în cele din urmă topindu-se de căldură și să devină praf cosmic. Și cine ar fi bănuit că movila acoperită cu pânză de camuflaj din mijlocul stupilor putea fi profesorul de matematică Moș Eveniment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Regizorașul, ba îmi dai de înțeles că ai fi dispus să intri în acțiune, ba îmi spui că nici nu mai are rost să îmi răcesc gura vorbind despre subiectul ăsta. Vrute și nevrute, dom’ Regizor, reia Santinelă, oamenii vorbesc verzi și uscate în discuții de felul ăsta, pe cine să crezi? Riscul e prea mare. Riscul nu există decît după ce ți l-ai asumat, e de părere Regizorașul, așa s-a întîmplat de cînd e lumea. Pentru ca un lucru să existe, el
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
așa, pătrunse cu ochii săi albaștri pădurea domnească și Îi indică să privească foișorul de observație, aflat la câteva zeci de metri În stânga lor. Vezi ce Înalt este foișorul acesta, Îl știu de când eram așa ca tine, lemnul s-a uscat dar tot mai ține și oamenii pot ajunge În vârful său, așa cum am ajuns noi. Și știi de ce? Pentru că este construit din lemn de esență tare, numai stejar și carpăn, esența contează, ca și În viață. Numai esențele tari rezistă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
anumită Juschka. S-au certat mult, au ieșit scântei și s-au Împăcat așa cum se Împacă cei pe care Îi leagă o dragoste pătimașă. Era toamnă târzie, ploua mărunt și continuu, familia stătea până târziu În noapte și așeza frunzele uscate de tutun una peste alta, după cinci clase de culoare și calitate, apoi le păpușeau și le așezau În niște lăzi primite de la achiziții. Erau serile frumoase În care se povestea și se cânta, se spuneau poezii și În care
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
povestește apoi deznodământul schingiuirilor reciproce: „călăul îmi atârnă pielea în cârlige“. Toate poemele au în țesătura lor ideea de asasinat și de moarte: „carnea leneșă / toarce fierbinte // viermele // iese după pradă...“; „am dat numele tău unei flori / ce s-a uscat / și a murit“; „ca un vierme minuscul / am încercat / să îmi ucid amantele / prin indiferență“; „un strigăt venit de mult mai departe / mestecat în gura ta / ucide memoria celor neîntâmplate“; „spre miazănoapte catarge / de pescari morți ce / nu lasă să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
fapt, doamna Mardare avea alte gînduri și... ar fi băut și ea un rachiu. Niculiță descarcă căruciorul pe îndelete, taie crengile prea lungi și aranjează totul gospodărește. Dom' Niculiță! Dom' Niculiță! strigă masiva doamnă. Da, doamna Mardare. Vino să te usuci și să mănînci ceva. Apoi am să zic sărut mîna și bogdaprosti. Doamna îl usucă cu un șervet pe cap, îl dezbracă și-i oferă ceva uscat. De la distanță gesturile ar fi părut materne, dar printr-un binoclu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
descarcă căruciorul pe îndelete, taie crengile prea lungi și aranjează totul gospodărește. Dom' Niculiță! Dom' Niculiță! strigă masiva doamnă. Da, doamna Mardare. Vino să te usuci și să mănînci ceva. Apoi am să zic sărut mîna și bogdaprosti. Doamna îl usucă cu un șervet pe cap, îl dezbracă și-i oferă ceva uscat. De la distanță gesturile ar fi părut materne, dar printr-un binoclu s-ar fi putut observa un adevărat joc erotic. Deși oamenii aceștia s-au dedat la prostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
facă un copil cu Gavril. Să terminăm casa și după aceea..., motiva mereu soțul femeii. Atunci a fost de acord și acum regreta că n-are și ea un pui de om cu care să vorbească. Putea vorbi verzi și uscate cu tot felul de oameni, în general bărbați, dar nu era același lucru ca atunci cînd vorbești cu "ai tăi". Nu vreau să mă mărit, dar un copil tot aș face, tînjea biata femeie. Îi era ciudă că visa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
acte în regulă, de stăpân; moartea nu vrea să mai plece. Își revendică dreptul la proprietate atunci când melcul nu se mai încape pe sine în sine, când pleacă și crede că-i va crește o altă casă pe umeri; melcul, uscat sub o frunză de brusture, visează solzi de nisip. Moartea nu vine val-vârtej, fioroasă, aruncând coasa ca pe buzdugan, ea se apropie cu blândețe, cu răbdare, cu smerenie, prietenoasă, binevoitoare, solidară. Moartea este cel dintâi ajutor în vreme de singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]