25,587 matches
-
române, tomul X, partea a 2-a, 1987) - de la care trecerea către enervare și plictiseală nu e imposibilă, dar nici foarte probabilă. Derivatul vechi secătură "om de nimic, lichea etc." este mult mai ușor de explicat, prin evoluție de la sensul "uscat, inutil, lipsit de valoare" și prin analogie cu alți termeni peiorativi (uscătură, tîrîtură etc.). Vorbitorii leagă, desigur, sensul nou al lui a seca de sensurile fundamentale ale verbului, oferindu-i astfel termenului o motivație; în unele dintre textele din care
"Mă seacă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9451_a_10776]
-
a zis că-și petrecuse ziua gândindu-se că era noapte. Și ce-i cu asta, m-am gândit. Mi-am mișcat capul, dar n-am scos nici un cuvânt. Am simțit un gust amar în gură și limba mi-era uscată. De ce m-ai căutat așa departe, am vrut să-l întreb. I-am vorbit despre mare și despre pietrele de pe mal. Nu era musai să fiu eu, am zis. Nu vreau să știu. Femeia părea o fărâmă de umbră în
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
mergeai, scândurile scârțâiau sub picioare și pe alocuri spațiile dintre lemne îți permiteau să ghicești zburătăcitul fără rost al orătăniilor bătrâne și singuratice care dormeau și se adăposteau de obicei sub dormitorul nostru. Noaptea mă trezea trosnetul continuu al lemnului uscat și grohăitul porcilor înfometați. În vreme ce Wilson citea, stând în cealaltă parte a prispei, eu îmi lăsam picioarele să-mi atârne în afară. În ploaie. Apa din jgheab se prelingea direct pe picioarele mele goale. Viața era scurtă și lungă. Nu
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
gesturi declamatorii, îi scaldă majoritatea poemelor și definește tonul lor specific: " Unde se duc norii/ Ce se preling pe cer?// Vînturile unde și-au aflat sălașul?// Și cîntecele.../ Cîntecele/ Unde pier?// Acolo unde dorm/ Uitate primăveri,/ Unde vînturile duc frunzele uscate!// Acolo cîntecele pier,/ Unde cad stinse/ Stelele din cer!..." (Cîntec); "adunată-i pîinea holdelor/ și mustul dulce fierbe-n zăcători// pașii toamnei s-aud de departe/ umbra-i urcă pe cer/ culori aurii/ așternînd pe munte// trec cocorii cîrduri cîrduri
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]
-
inimaginabil și straniu pămîntul acoperit de zăpadă. Ne-am unit brațele într-un cerc mare, cît proiecția ei deasupra noastră. Marian, Mihai, Mircea, Mugur, Florin, Claudia, Luminița... Atunci, abia, am plîns. Lacrimile duceau la vale umilințe dezamăgiri, se spălau rănile uscate, sufletele noastre, amintirile, coșmarul. N-am uitat. Nimic. Nici o secundă. Nici inocența, nici visul, nici speranța că drumul va fi altul. Complet altul. Nici urletul visceral al muncitorilor care anunța triumfător "IMGB face ordine! Noi muncim, noi nu gîndim". Nici
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
Vrajă e,-ngână Manoli./ Nu, prietine, nu-i vrajă./ Ce-i Puterea decât ceață, ce-i Mărirea decât coajă/ Unui frupt ce niciodată miezul nu-i va bănui,/ Căci e miezul lumii estii globul dulcii poesii./ Ei sunt sfera cea uscată ce ne-ncungiură cu totul/ De-și închipuie că-n mânuri ne-a coprins cu tot despotul,/ Dar subțire îi e visul ca și fumul de pă ape/ Ce să prinde-n frunzi dă sălcii când sunt zorile aproape./ Trec stăpânii
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
8 noiembrie 2008: "Către sat plopii sprijină/ tremurând și subțiri/ fierbințeala amiezii/ pașii lipăie în praf/ că turme de cuvinte/ trec prin sita amintirii/ Copile asculta/ cum din lințoliul pădurii/ cresc apele repezi/ ce vor înecă nisipul luncii/ și rădăcinile uscate și arămii/ odată cu visele noastre/ într-o năvalnica creștere/ spre cantul de argint/ al nopților cu luna în pârg". Nădăjduiesc să continuați să scrieți cu mai multă siguranță în puterea binelui pe care-l face poezia sufletelor singuratice, terapia prin
Post restant by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7721_a_9046]
-
paleontolog, întregul unei imagini pornind de la un singur element ori, dimpotrivă, era în măsură să surpe, dintr-o singură privire, ceea ce părea a fi un întreg, doar pentru a salva un solitar accent autentic pierdut sub avalanșa atîtor stimuli parazitari. Uscat și auster ca un contabil, de o timiditate pe care doar lentilele reușeau, oarecum, să i-o mai atenueze, el vorbea puțin și în fraze scurte, comunicînd esențialul precipitat, ca și cînd ar fi vrut să scape rapid de o
Singurătatea lui Florin Mitroi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8174_a_9499]
-
de un limbaj utilizat și modulat în chip diferit, neașteptat. Zadarnic își storc producătorii de versuri mediocre rufele imaginației: acestea nu zboară nicicum, rămân, răsucite, în ligheanul de plastic. În schimb, creatorii veritabili obțin efecte de insolitare din cele mai uscate cuvinte și sintagme. Limba, vocabularul ne aparțin tuturor; dar modul lor de rulare și exploatare îi împarte și subîmparte pe utilizatori. Las pe altă dată problema disocierii între instinctul, reflexele bune ale autorului liric și elaborația atât de dificilă, efortul
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
zgomot specific, moment În care Ghiță Asoltanei trase imediat o Înjurătură din satul lui și continuă să Înlăture pământul numai cu mâinile până când capacul rămase perfect curat și cu dispozitivul de siguranță la vedere. Apoi, plutonierul ridică un mic vreasc uscat și Îl rupse de două ori În intervalul de fix cinci secunde și abia atunci maiorul Roznoveanu Începu să coboare În râpă. Ajuns lângă locul curățat se aplecă și descuie cu grijă capacul, Îl deschise larg, aprinse lanterna cu infraroșii
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
6! Locul să arate exact ca acum două ore! Executarea! Cu o Îndemânare câștigată În timp și perfecționată de Îndelungata sa experiență, „ehei, câte asemenea ordine nu am executat eu, hi, hi, hi!”, plutonierul așeză stratul de pământ, apoi frunzele uscate iar deasupra lor realiză un covor din pale de frunze uscate luate din locuri diferite. Maiorul inspectă cu lanterna și constată că subordonatul și cumătrul său lucrase ca la carte, totul arăta neatins În ultimul an. Mașina Securității porni către
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
o Îndemânare câștigată În timp și perfecționată de Îndelungata sa experiență, „ehei, câte asemenea ordine nu am executat eu, hi, hi, hi!”, plutonierul așeză stratul de pământ, apoi frunzele uscate iar deasupra lor realiză un covor din pale de frunze uscate luate din locuri diferite. Maiorul inspectă cu lanterna și constată că subordonatul și cumătrul său lucrase ca la carte, totul arăta neatins În ultimul an. Mașina Securității porni către orașul reședință de județ, cei doi erau cu gândurile În lumi
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lui nu găsea o altă soluție decât aceea de a aștepta. Numai prudența și experiența Îi dictau În acele momente atât de lungi. De la distanța aceea nu a reușit să vadă nici o siluetă, deși copacii, tufișurile, copăceii și chiar frunzele uscate Începeau să danseze un joc fără ritm. Victor simțea iminența pericolului pe care Încă nu-l putea defini. Trecuseră zece-douăsprezece minute lungi cât tot atâtea luni când urechea fostului jandarm păru că prinse un „fsst” estompat. Poate de la un pneu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Era electrician de Întreținere Într-o secție cu multă mizerie și cu un miros insuportabil, acolo se prelucrau pieile de vită. Pe jos era alunecos și aburii de la acid și cloroform făceau aerul greu respirabil. La etaj, se prelucrau pieile uscate și mirosul era unul de piele finisată. După ce Își inspecta fiecare element al instalțiilor electrice, atunci când maistrul și inginerul plecau la ședința operativă, În altă clădire, Rică mergea În sala fostului club, acum transformată În sală de ședințe. Descoperise o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că l-am mai văzut undeva, spuse fata. Poate că l-ai văzut pe vreo scrisoare scrisă de mine. —N-ai scris nici o scrisoare. —Așa e, n-am scris. Unde crezi că l-ai mai văzut? întrebă el cu buzele uscate, așteptând parcă o veșnicie până să răspundă ea. Ea privea întruna, nu-și putea lua ochii de la hârtie. — Nu știu. O fi la fel ca atunci când ți se pare că ai mai trecut printr-un loc. Poate că nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
spuse ea. —Dar nu mergem în sat. Capitularea ei bruscă și totală îl luă prin surprindere. —Bine, fie, acceptă ea. Am să vin. O ceață de toamnă se ridica dinspre râu, podul era umed sub tălpile lor, grămezi de frunze uscate se înșirau pe marginea drumului. Cam la o sută de metri în fața lor contururile se estompau. Ei știau că fac parte dintr-o lungă procesiune de oameni înșirați pe drumul ce ducea spre Brinac, dar pe porțiunea lor de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ocolite: Nu cred că vreți să vă povestesc vreo întâmplare în astă seară. V-aș spune cu dragă inimă, dar nu pot. De ce nu poț, moș Pâcule? a întrebat Mitruță. Pentru că nu am la mine așa ceva. Am doar gâtlejul ista uscat și luleaua. Altceva nu am. Da’ capul unde l-ai lăsat, Pâcule? l-a întrebat moș Dumitru. Il am cu mine, dar în el nu se găsește marfă din care căutați voi. Asta cred că se întâmplă din cauza ploii care
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de râs, Pâcu s-a uitat în jur, ca și cum ar fi pierdut ceva. După ce te uiți, Pâcule? l-a întrebat moș Dumitru. După oala ceea în care de obicei se găsea vin... Ce fel de botez îi aista? Cu gâtul uscat ca iasca? Am trăit s-o văd și pe asta. Că smintiți am văzut - a grăit cu țâfnă prefăcută Pâcu, privind semnificativ la moș Dumitru. Să știți voi, aiștia botezații, că Pâcu are dreptate. Unde s-o mai văzut botez
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
trei și gata. Ce atâta vorbă? a bravat din nou Dumitru Carpen. Doamne, apără și păzește! a adăugat Alecu Slobodă. Nici cu zece puști în mână nu mă apropiam de ei - a vorbit Gheorghe Amnar. După ce ne țineți cu gâturile uscate, vă mai și văicăriți ca babele...Halal bărbați! N-am ce spune - i-a șfichiuit pe cei doi botezați moș Dumitru. Cei doi nou veniți în rândul cărăușilor au lăsat privirile în jos. In cele din urmă, Alecu Slobodă a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
cărăușilor. Cum-necum, eu am să vă spun povestea fimeii din sat de la mine. Păi dă-i drumul, Pâcule, că ne apucă ziua de mâine așteptând - l-a îndemnat moș Dumitru. Are să te apuce și amiaza dacă ulcica din fața mea șade uscată ca toaca - a făcut-o Pâcu pe supăratul. Vasile Hliboceanu - finul din seara aceea - atent la ce se întâmpla în jur, l-a strigat pe crâșmar. Ce faci, stăpâne? Ne lași să ne uscăm ca iarba cosită? Omenește-ne cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am apucat să facem focul. Scot eu amnarul, cremenea și iasca...Cel mic o rupt câteva vreascuri și le-o așezat pentru foc. Am dat cu amnarul în cremene cât am dat și până la urmă un colț de iască mai uscat s-o îndurat să scoată un firicel de fum. Stane, suflă tu, băiete, să se aprindă, că mie mi-o înghețat și sufletul din mine. Stan al meu sufla de să-i iasă ochii, dar iasca nu lua foc și
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai devreme ca niciodată. O prins cocoșul, o luat toporișca și cu el la trunchi! Intâi, însă, trebuie să vă spun că în jurul casei lui era atâta neorânduială că te mâncau lupchii ziua în amiaza mare. Ici grămezi de vreascuri uscate de când lumea. Dincolo niște ciocleji de când o avut și el o văcuță. Mai încolo o grămadă de gunoi adunată de când o făcut casă pe locul cela. Printre toate acestea, numai rătăcăni și borți făcute de cine știe ce jivine. Vara creșteau tot
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ovăz?” Că sigur mănâncă - a apreciat moș Dumitru spusa lui Alecu Slobodă. Eu nu știu de ce vorbiți de funie în casa spânzuratului - s-a mirat Pâcu, privind trist la oala goală. Eu zic să ne facem milă de gâtlejurile voastre uscate, dar dacă mâine dimineață mai doarme cineva la răsăritul soarelui, nu mai are ce căuta între noi - a pus moș Dumitrula treburile la locul lor. Nu avea nici o grijă, moș Dumitre. Ne știi de atâta vreme doar. Te-am făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
fi Înlocuit, deoarece critica a pierdut teribil din prestanță & puterea de fascinație... Din generația lui, i-am mai cunoscut pe Strihan, Șelmaru, Tornea, Radu Popescu. Ultimul, scriind cronică des, cam la fiecare premieră bucureșteană. Acru. Cu carte, dar sec și uscat. Uneori, scăpa cîte-o intuiție surprinzătoare. Om de casă al lui Baranga, pe care-l tămîia indecent, În cronici. Și mai avea un obicei Îngrozitor : venea la premiere cu un pix În mînă, pe care-l clănțănea Într-una, exasperînd publicul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
aceștia, femei căsătorite și plictisite de viața de cuplu, femei singure, preocupate de cariera lor și care nu doresc să se implice Într-o relație de durată. „Cine Își Închipuie ca avem de-a face cu toate babele zbârcite și uscate greșește, spune Mihai. Poate că pare surprinzător, dar În general ne caută femei tinere - frumoase, pline de bani, cam disperate ele, dar, oricum, Îngrijite, curate, nu e vorba chiar de oricine”. Bineînțeles că toate aceste femei au ceva În comun
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]