2,329 matches
-
descrie și să analizeze cât mai profund satul românesc (Gusti, 1969: 116). Campaniile monografice realizate de echipe de specialiști într-o serie de sate, au avut ca scop nu doar cunoașterea amplă a comunității rurale românești, ci mai mult, intenția utopică, poate de a întemeia o sociologie a națiunii care să stea la baza unei reforme sociale de proporții. Munca lui Gusti a fost continuată și îmbogățită de discipolii săi, dintre care cel mai de seamă ce trebuie amintit aici, datorită
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ci se recunoaște. Evoluția din ultimii ani a globalizării este și o invitație la realism, la emanciparea de miturile și utopiile inițiale. Putem identifica și aici un gen de viclenie, sau măcar de ironie. În primii ani a predominat dimensiunea utopică sau măcar edulcorată a procesului. Astăzi, credem că se poate vorbi de o adevărată somație de a coborî cu picioarele pe pământ. Că granițele, cel puțin din punct de vedere comercial, vor avea o importanță mai redusă, este sigur. Dacă
Viclenia globalizării . Asaltul asupra puterii americane. In: Viclenia globalizării. Asaltul asupra puterii americane by Paul Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
pentru filozoful social. Nu este ușor de scăpat de el și de viciile pe care el le-a acumulat. Dimpotrivă, trecutul originar (chiar cel istoric, pentru a nu mai vorbi despre cel preistoric) pare, la prima vedere, fabulos, neclar, mitic, utopic, separat de prezent și de familiar de o distanță imensă. Nu sunt disponibile pentru el decât mărturii indirecte și puține, atunci când există și acestea. Nu experiența îl face accesibil, ci o intuiție intelectuală sau o tradiție obscură, greu de controlat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
se creadă că, din perspectiva filozofului revoluționar, „faptele” trecutului apropiat, cât și ceea ce ele par să confirme sau să infirme aparțin domeniului realității și autenticității, în vreme ce, dimpotrivă, trecutul îndepărtat, originar (istoric sau preistoric) ar ține neapărat de fabulos, himeric și utopic. Din punctul său de vedere, cât și al celor pe care a reușit să-i convingă, lucrurile stau exact invers: fie și în pofida „faptelor”, trecutul îndepărtat (istoric sau preistoric), intuit, reconstituit ori reconstruit de filozoful revoluționar, este singurul autentic, real
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
său de vedere, cât și al celor pe care a reușit să-i convingă, lucrurile stau exact invers: fie și în pofida „faptelor”, trecutul îndepărtat (istoric sau preistoric), intuit, reconstituit ori reconstruit de filozoful revoluționar, este singurul autentic, real și deloc utopic, în timp ce trecutul apropiat, cel consemnat în documente și bazat pe „fapte”, aparține neautenticității, minciunii, ipocriziei unei ere ce a corupt nu numai omul, dar și adevărul esențial despre el. Că lucrurile stau așa o spune direct tot Rousseau care, după
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
general, al tendințelor de ansamblu și al coincidenței „direcției” istoriei cu presupusa rațiune de a fi a lucrurilor și cu natura esențială a omului. Dimpotrivă, pentru adversarii săi (pentru „reacționari”), trecutul îndepărtat respectiv este descris ca o construcție himerică și utopică, iar încercarea revoluționarilor de a-l restaura apare drept un experiment filozofico-politic hazardat, când nu chiar „satanic”, cum credea Joseph de Maistre în ceea ce privește Revoluția Franceză. Invers, filozoful revoluționar susține că trecutul apropiat a presupus adulterări, denaturări ale naturii originare, ale
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
început: a afla ce este dreptatea. Or, lipsită de filozofii-regi, Cetatea din Republica ar fi putut exista numai în minte, adică într-adevăr numai de dragul unei modelări teoretice. Ea ar fi fost, desigur, cea mai bună dintre cetățile imaginabile, dar utopică și irealistă, demnă - spune Socrate - de „oamenii leneși” care doar fantazează asupra unor lucruri bune sau frumoase, amânând la nesfârșit însă să se întrebe asupra posibilității lor de a fi transpuse în fapt. Or, exact această dublă poziție strategică a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
În acest punct devine, credem, suficient de evidentă relativitatea acuzei de totalitarism aduse lui Platon cât timp particularitățile istorice sunt neglijate. Comparare acestui regim „modern” cu cel al tiraniei, care de data aceasta este departe de a fi un regim utopic, descrisă de filosoful atenian, aduce însă o altă perspectivă. Astfel, tabloul tiraniei, prezentată ca ultima formă posibilă de degradare, ni se arată cu următoarele trăsături: apare într-un moment de degenerare avansată a valorilor și tradițiilor, situație care îi pregătește
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vădindu-se, în ceea ce privește alcătuirea cetăților și constituirea caracterului sufletului indivizilor, distribuite după patru forme de rău”. Există, apoi, un al treilea grad de dificultate: care este realitatea constituției drepte? Nu este ea doar întruchiparea ideală a unei cetăți, în fond, utopice? Și atunci cum ar putea ea să se corupă într-o lume pe care tocmai filonul de aur al platonismului o descoperă ca fiind incoruptibilă. Crede oare Platon că o astfel de cetate este posibilă în fapt? Și a fi
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu mai este nevoie de legi, pentru că ele sunt doar un intermediar al puterii, dar puterea este totdeauna centrală. Echilibrul și estetismul unei astfel de reprezentări sunt impecabile. Varianta de diagramă pe care o propunem poate fi considerată și ea utopică pe alocuri, dar include toate posibilitățile de raporturi, renunțând la frumusețea reprezentării. Dintre acestea, unele care nu aparțin modelului platonician centralizat au avut aplicare în realitate, fiind desigur niște aberații politice; altele au făcut obiectul textelor de teorie politică. Trebuie
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în funcție de reorganizarea termenilor discuției, iar aceasta se și întâmplă ulterior în Legile, unde Platon caută să asigure universalitatea instituției politice prin legi. Nu vrem să ne opunem aici teoriei după care dialogul Omul politic este un text intermediar între idealismul utopic din Republica și realismul politic (atât cât e posibil la Platon) din Legile. Faptul că gândirea lui Platon urmează un drum evolutiv de la dialogurile de tinerețe până la cele de bătrânețe a fost demonstrat suficient. Dacă filosoful antic nu își critică
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și ca resursă vitală pentru națiunea română. Preocuparea ambelor grupuri pentru problemele populației rurale, perspectiva lor comună asupra potențialului pozitiv al acesteia precum și interesele regionale similare față de Transilvania au micșorat distanța cauzată de deosebirile semnificative de idei. Mai mult, etosul utopic și valorile morale ale liderilor mișcării eugeniste rezonau cu viziunea despre ordine socială și progres pe care o Împărtășea Iuliu Maniu. Alianța cu un partid care susținea că apără tradiția, dar, În fapt, urmărea să reconstruiască ordinea politică folosindu-se
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
de colectivitate ca Întreg, de către un anumit stat și Într-o anumită societate. Consecvent cu această idee, Banu se implica mai mult În definierea principiilor care să conducă la elaborarea unor politici publice viabile decât În formularea unei viziuni ideale, utopice, despre cum ar trebui structurate statul și societatea românești, În conformitate cu legile universale ale naturii și eredității. De aceea, Banu a criticat ideile utopice susținute de Moldovan, care, În opinia sa, se regăseau În Legea Sănătății Publice din 1930, o lege
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
definierea principiilor care să conducă la elaborarea unor politici publice viabile decât În formularea unei viziuni ideale, utopice, despre cum ar trebui structurate statul și societatea românești, În conformitate cu legile universale ale naturii și eredității. De aceea, Banu a criticat ideile utopice susținute de Moldovan, care, În opinia sa, se regăseau În Legea Sănătății Publice din 1930, o lege pe care Banu o considera mai degrabă un produs al lecturilor lui Moldovan din literatura academică străină decât o expresie a realităților românești
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
granițele statului, extinzând prerogativele și puterile statale În interiorul comunității, cu prețul reducerii drepturilor individuale. În același timp, eugeniștii erau În aceeași măsură dornici să extindă și responsabilitățile statului față de membrii săi și, mai ales, față de comunitatea organică a națiunii. Viziunea utopică de tip totalist pe care o propuneau eugeniștii conținea unele inconsistențe cu privire la linia de demarcație Între responsabilități și puteri coercitive, așa cum urmau să fie distribuite În relația dintre stat și cetățeni. Perspectiva eugenistă avea similitudini și cu principiile și susținerile
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
participarea la luarea deciziilor de natură politică este o sursă de dezvoltare și de îmbogățire pentru cetățean (Bachrach, 1967, p. 95). Fără îndoială că Schumpeter ar fi recuzat această obiecție, care i s-ar fi părut că ține de gândirea utopică, dar Raymond Aron a fost sensibil la pericolul pe care „neputința resimțită de cei mulți” îl prezenta pentru ordinea democratică. Pentru el, acest fapt favorizează succesul unei foarte tenace „mitologii a elitelor suverane și clandestine” (Aron, 1960, p. 278). Precaritatea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
masele n-aveau nici o posibilitate de a exercita vreo influență asupra politicilor guvernamentale. Cei care dețineau puterea erau familiarizați de multă vreme cu problemele guvernării și aveau o concepție realistă în privința evantaiului de posibilități; ei nu aveau încredere în planurile utopice. Apariția maselor pe scena politică a antrenat o ruptură în omogenitatea elitei guvernării. Unor persoane și grupuri încă puțin familiarizate cu realitățile politice li s-au încredințat sarcini guvernamentale. Încă de atunci, elitele stabilite, ale căror concepții politice erau orientate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de atunci, elitele stabilite, ale căror concepții politice erau orientate către organizarea prudentă a realității, au fost confruntate cu elite concurente, care nu aveau aceeași experiență îndelungată a problemelor publice și „a căror gândire politică se afla încă în stadiul utopic” (ibidem, p. 172). A rezultat o modificare a proceselor de luare a deciziilor și a modurilor de selecție a elitei guvernamentale. Dar dincolo de aceste mecanisme ale funcționării instituțiilor, se înfruntau două concepții, în privința elitei fundamental diferite și care dataudin epoci
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
rimland ar putea cuprinde bazele militare NATO (sau americane) din statele baltice, Polonia, România, Bulgaria, eventual Georgia, Uzbekistan și Afghanistan, și menite să îngrădească Rusia; sau un rimland cuprinzând Coreea de Sud, Japonia și Taiwanul, care să îngrădească China. Daniel Biró∗ „Idealismul utopic” sau gândirea internaționaliștilor liberali în perioada interbelică Geneza unei discipline și vecinătăți disciplinare Începuturile relațiilor internaționale ca disciplină autonomă sunt în mod formal identificate cu stabilirea de către Lordul Davies, în 1919, a primei Catedre de Relații internaționale în cadrul Universității din
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
din Wales (Aberystwyth). Purtând numele președintelui american Woodrow Wilson, onoarea primei titularizări i-a revenit lui Alfred Zimmern, unul dintre cei mai cunoscuți reprezentanți ai abordării care, mai mult sau mai puțin justificat, va fi cunoscută sub numele de „idealism utopic”. Ca în orice disciplină însă, formalizarea instituțională marchează doar etapa finală a dezvoltării unui domeniu care adesea își revendică/identifică ideile fondatoare în dezbateri și poziții exprimate cu decenii, dacă nu cu secole în urmă. Acesta este și cazul relațiilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
paradigmatice. Într-o încercare de a construi o tipologie a evoluției abordării liberale în relațiile internaționale, Jackson și Sørensen, de exemplu, identifică existența mai multor etape: ei consideră prima fază a disciplinei academice ca fiind marcată de „idealism” (sau „liberalism utopic”), care domină gândirea teoretică și practica politică în perioada anilor ’20 și începutul anilor ’30, și ale cărei documente programatice reprezentative ar fi cele semnate de teoreticieni precum Alfred Zimmern, Norman Angell sau Leonard Woolf sau de politicieni precum Woodrow
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
și „pluraliști”, însoțit fiecare de calificativul „interbelic”, pentru a-i separa de teoreticienii liberali ai secolului al XIX-lea și, respectiv, de cei asociați tradiției politico-juridice americane, accentuând varietatea actorilor politici, domnia legii și legătura dintre anarhie și suveranitate. Idealismul utopic - principalele caracteristici Așadar, în majoritatea descrierilor, istoria formală a disciplinei relațiilor internaționale începe cu un moment idealist. Dar acest moment idealist nu s-a născut din neant. Experiența traumatizantă a primului război mondial conduce la cristalizarea unei alternative de sorginte
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
internaționalismului interbelic de sorginte liberală ar fi incompletă dacă nu s-ar menționa fundamentele filosofice din care derivă propunerile de guvernare, fundamente ce au atras criticile susținute ale realismului și acuzele de „naivitate” ce se ascund în spatele etichetei de „idealism utopic”. Acestea sunt: perspectiva pozitivistă în ceea ce privește natura umană, moștenire a mișcării iluministe, din care derivă credința în armonizarea naturală a intereselor (indivizilor, precum și ale statelor), corespunzând doctrinei liberale a secolului al XIX-lea, din care derivă negarea inevitabilității războiului sau a
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
curentului liberal. Peter Wilson este cel care argumentează, contrar imaginii unitare descrise și atacate de E.H. Carr în influenta sa Criză a celor douăzeci de ani (Twenty Years’ Crisis), că grupul de autori incluși de Carr în categoria confuză de „utopici” este în fapt o grupare eterogenă de autori nutrind diverse speranțe privind noua ordine mondială. Cu alte cuvinte, „școala utopică” a internaționalismului liberal interbelic nu este altceva decât un set eterogen de discursuri și problematici ale căror locuri comune nu
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Criză a celor douăzeci de ani (Twenty Years’ Crisis), că grupul de autori incluși de Carr în categoria confuză de „utopici” este în fapt o grupare eterogenă de autori nutrind diverse speranțe privind noua ordine mondială. Cu alte cuvinte, „școala utopică” a internaționalismului liberal interbelic nu este altceva decât un set eterogen de discursuri și problematici ale căror locuri comune nu ating masa critică ce justifică contopirea lor într-o categorie unitară. Celălat pilon al contestării istoriografiei convenționale a disciplinei este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]