1,553 matches
-
fără să dea o mână de ajutor. Sunt o persoană săritoare și prietenoasă. L-am luat cu toții pe sus și l-am cărat până la barieră. Pe drum am observat două sau trei persoane care nu se simțeau bine. Stăteau pe vine și mi se părea că trec prin chinuri groaznice. Mi-am dat seama că ceva era putred la mijoc. Erau mai mulți care se aflau în aceeași stare. Și eu am început să mă simt ciudat. Apoi, unul dintre observatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un hatâr ungurilor. Și ca orice lege din ultima vreme a fost plimbată de la Parlament la Curtea Constituțională cu scurte halte la Guvern, dar până la urmă Bocul a dat lovitura. Ca, adormiții din Opoziție să fie prinși cu pantalonii în vine și cu gândurile aiurea, a luat decizia de asumare a răspunderii și cu asta nourașii trandafirii pe care-i vedea spre dimineață Băsescu, după o noapte de palinka, și gânduri blonde, începeau să devină realitate. El ne asigură că vom
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
statului, de altfel), ca s-o frece la rece, în loc să facă ceva cu adevărat util, tot de la noi vin. Și pentru ca unii politicieni „grei” ai țării, să nu mai fie surprinși (cum este moda acum), prin stenograme cu brăcinarii în vine, după vizitele de rigoare pe la diverse regine ale frumuseții, convertite în curve cu condicuță de partid - de stânga, de dreapta, dedesubt sau deasupra, ce mai contează, deci să nu fie surprinși în flagrant, vorba ceea, cu delictu-nțepenit în mână, mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
dreptate, gloanțele nu omorau decât pe vecinii lui. Nici patriotism, nici instinctul datoriei, numai satisfacția de a porunci și de a-și cheltui energia. Făcea impresia unei forțe imense: corp enorm, mușchii tresărind la orice mișcare. Fața roșie de sânge, vinele umflate, părul țepos. Avea gesturile scurte, iar vorba aspră, sacadată nu permitea nici o ezitare. După luptă, dragostea. Femeile de pe moșie veneau la porunca lui, fete sau neveste, fără împotrivire, ca și cum ai găsi nerod să te împotrivești unui cataclism. Le ținea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
face să mă gândesc dacă nu cumva trebuie să procedez altminteri cu Ioana. De obicei își susține o idee cu violență, observațiile mele o întărîtă, și, când o văd din ce în ce mai istovită, mi-e milă, îi dau dreptate, îmi iau toate vinele asupra mea și caut să o împac, îndurerat că mă umilesc, dar preferând orice chinului ei, pentru clipa aceea, căci mai târziu o să încerc să-mi răzbun umilința (fără rezultat, căci, scena o să se repete identic). Mă tem să nu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
De aceea nu accepta răsturnarea valorilor pe care o proclamau ceilalți șefi revoluționari. Un permanent disident, era detestat de camarazi și urât de mulțime pentru ironia lui strivitoare, pentru talentul său literar, pentru condeiul său mușcător. Unii spuneau că în vine îi curge oțet în loc de sânge. Are în el ceva dizolvant... Nici un act de credință. În loc de căldură, ironie..." (Raul Brandîo). Își petrecea serile într-o farmacie, și lumea spunea că-și prepară veninurile. Și totuși el a fost acela care a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
coastă în jos, călcând mereu peste trupuri. Vitalius era sprijinit cu capul pe unul din ele. își apăsa cu ambele mâini o fâșie de pânză însângerată pe pântece, dar nimeni nu-i dădea ajutor. Când comandantul său se lăsă pe vine și se aplecă deasupra sa, îl recunoscu imediat și dădu să vorbească, dar nu reuși. Lui Sebastianus îi fu de ajuns o privire scurtă ca să înțeleagă că rana nu-i mai dădea nici o speranță. — Curaj, băiete! îi spuse, luându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
primea, ademenea șobolani pe care îi spinteca de vii pe pântec cu un cui smuls din cercevea și îi aplica fierbinți pe rană, pentru a-și domoli durerile insuportabile. După șapte ani de trudă, la capătul puterilor, fără sânge în vine și fără lumină în ochi, îl îngrozi pe Patruțâțe dezvelind din niște zdrențe murdare un bulgăre de pilitură de aur năclăită în sânge închegat. Temnicerul își ținu promisiunea. Îl scoase pe Zlota din ocnă în butoiul în care se deșerta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
metal și huruit de bolovani rostogolindu-se pe grohotiș. Cu toate că schimbul de caraulă a fost redus la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cineva mereu până la sațietatea lui și a mea, ori nu-l vizitez deloc, compromițând și chiar rupând legături vechi. Explicația psihologică nu-mi ajuta însă deloc. Explicațiile nu modifică niciodată realitățile. Dar starea de suflet era agravată și de conștiința vinei Iar toate acestea împreună constituiau un bloc greu, care apăsa viața, amorțind-o. De la o vreme se adăugă și convingerea (inteligența este un avocat, și nu un consilier al firii individului!) că prin scris e imposibil să explici o stare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se scula plin de voioșie, ca un nou-născut. Mestecând bucata de scrumbie, Extraterestrul continuă: - La Stavropol am Întâlnit un anume Fedea Iacuvlovici care fabrica spirt Într-un alambic improvizat dintr-un tranzistor. La Început, văzându-l cum stă ciucit pe vine, cu urechea Înclinată Înspre aparat, mi-am zis că omul ascultă Radio Svaboda, dar, privindu-l cu atenție, mi-am dat seama că domnul Iacuvlovici distila alcool. Și atunci, mai În glumă, mai În serios, l-am Întrebat: „E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și să aruncăm o privire de ansamblu: dacă au ceva sricăciuni provocate de cutremur...să Încercăm să contractăm totul. Cu Directorul Dogaru sunt prieten de multă vreme...” Cum era de așteptat, În salonul localului nu-l aflară decât pe domnul Vână, Șeful de unitate care-i Întâmpinră cu ambele mâini Întinse privindu-i Întru-n anumit fel. „Să trăiți...Să ne trăiți...Cum a-ți suportat cataclismul...?” „Dacă n-am murit Încă În mod sigur vom muri acum, dacă ne ți
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu ajutorul unor criminali ce vor pune În mișcare, tot arsenalul de distrugere! Așa să fie...? Nu se poate...! Trebue să existe o scăpare dar, unde o putem afla și când...? Mai avea ceva În suflet Încă nemărturisit, deci, spuse domnului Vână Șeful de Unitate să mai aduă un repetir din acelaș coniac românesc și se adresă Șefului de Șantier. „Șefule, declar cu mâna pe inimă, te rog să crezi, spun adevărul...” „Hai spune...Îmi dau silința să te ascult.” „Cu ani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de multe tigăi putuse. Pentru ce? Prizonierii Încercau să-și vândă unii altora tigăi. Apoi un om căzuse În tranșeul latrinei. Nimănui nu i se dăduse voie să-l ajute și el se Înecase acolo În timp ce ceilalți prizonieri stăteau pe vine neputincioși pe scânduri. Da, sufocat În fecale! — Bine, Walter, bine! spunea Sammler sever. — Da, știu, și nici măcar n-am fost acolo când a fost cel mai rău, unchiule Sammler. Și dumneata ai fost băgat În războiul ăsta. Dar eu stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
un liberal din ăla clișeistic, care îmbrățișează copacii. Alege ! Eu am terminat-o cu tine. Alice s-a uitat la un rotocol de fum din depărtare. Ahmad s-a ridicat din nou în picioare, apoi s-a lăsat încet pe vine și-a atins pământul cu fruntea, cu nasul și cu palmele. Tu ai terminat-o cu mine de la-nceput, a șoptit Alice ștergându-și lacrimile. Noi două n-am fost niciodată prietene. IRene a clipit. Era adevărat, numai că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
cu pumnii. Una dintre glezne i se răsucise într-un unghi nefiresc în jurul unei rădăcini. Jina din fața lui Zach arăta mai puțin a fantomă și mai mult a o fetiță uitată de lume și furioasă. Bărbatul s-a lăsat pe vine, întrebându-se cum de se putea ca, după ce trecuse prin atâtea și la vârsta lui, echilibrul să-l fi părăsit în asemenea hal. Era aproape ca și când, pe măsură ce îmbătrânești, devii din ce în ce mai nesigur și știi din ce în ce mai puține. Mâna îi tremura așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
și, înainte s-ajungă în față, Zach i-a dat drumul la mână. Întâi n-au auzit decât cântecele păsărelelor, apoi au început să distingă și murmurul unei voci de bărbat. Vocea a speriat păsărelele. Zach s-a lăsat pe vine și-a pus mâna pe cel mai mare băț din preajmă. Ahmad stătea îngenuncheat lângă cabană. Ochii îi erau ridicați către cer, în ciuda cenușii care cădea peste el. Zâmbea. Zach a pășit fără zgomot, dar Jina a nimerit cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i mai bun de vînzare e dincolo de tejghea... Știi ce se află dincolo de despărțitura din autobuz ? Un dispozitiv fantastic... o pernă de șezut cu o gaură În mijloc... — De ce? De ce să aibă perna gaură? Întrebă cel tînăr șugubăț, lăsîndu-se pe vine ca la closetul public. Umbra lui lungă și Întunecată, dată de lumina de sub streașină se scurtă brusc și alunecă sub șezutul individului de parcă era prinsă de el. Acolo e Înghesuială mare... și nu te poți lăsa În jos. Așa că-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Poza ca poza, dar și fata e dezgustătoare. Cuvîntul „Îngrozitoare” nu era chiar cel mai potrivit, pentru că din punct de vedere al indecenței am văzut altele și mai și. Fundalul era complet negru și pe acest fundal fata stătea pe vine, cu genunchii depărtați și greutatea corpului pe piciorul stîng. Era mult aplecată În față, iar părul și-l trăsese pînă sub perineu și-l ținea cu mîna dreaptă. Pe lîngă faptul că poziția ei nu era cîtuși de puțin normală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fi date de furnicare uriașe, aș lua probabil faptul ca atare și aș Încerca doar să-l Înțeleg. În sfîrșit, panta... dar taximetristul nici nu a Încetinit, nici n-a oprit. Turația motorului se schimbă și Îmi Îngheță sîngele În vine, Însă șoferul nu făcuse decît să treacă Într-o viteză mai mică. A luat-o spre curbă. Am apăsat puternic cu piciorul În podea și m-am rezemat de spătarul scaunului. Mi-am ținut răsuflarea așteptînd să constat cu proprii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
comunicat apoi de șeful de protocol palestinian ambasadorului român într-o convorbire telefonică stabilită de mine la cererea ambasadorului, din biroul său de la ambasada noastră de la Tel Aviv, în prezența celorlalți diplomați români, într-o încercare nesăbuită de aruncare a vinei pe umerii altuia, complet nevinovat. Din fericire pentru mine, domnul Victor Ciorbea a trecut repede peste această neșansă. Și eu l-am însoțit în audiența acordată domniei sale și soției sale de către patriarhul ortodox grec al Ierusalimului, vrednicul de pomenire Fericitul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
care îi sărbătorim pe Sfinții Constantin și Elena. Românii au un motiv în plus pentru a se simți atașați de cel care, în anul 313, la Milano, a declarat creștinismul drept religie oficială, respectiv de împăratul Constantin cel Mare, în vinele căruia curgea sânge de strămoș de al nostru, de dac din Sudul Dunării. Acum, trecând la tema seminarului, vă mărturisesc că, în referirile la acest subiect, voi fi influențat, în mod inevitabil, de trecutul meu de diplomat, de cunoștințele și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
ani stăpânită, o ură mistuitoare, fără nume, ura unui întreg neam obijduit poate, și văd, pricep foarte limpede că mă va strivi fără milă, căci nu este nici loc de scăpare, nici clipă de iertare. Mânile, mânile mari, noduroase, cu vinele ca frânghii grămădite, mi se arată deodată, cu degetele rășchirate, înălțându-se spre mine, spre gâtul meu! Se mișcă, se mișcă încet, ca niște animale întunecoase ce-mi vor strânge gâtul, și înțeleg, într-un fulger de lumină, că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]