923 matches
-
la modul figurat, ci la cel real și că trupul lui, prin urmare, a fost supus la tortură pe cruce pe deplin și absolut după legea naturii. În tablou acest chip este teribil de desfigurat din cauza loviturilor, este tumefiat, cu vânătăi îngrozitor de umflate și însângerate, ochii îi sunt deschiși, cu pupilele încrucișate; albul ochilor, mare, dezgolit, strălucește cu o reflexie moartă, sticloasă. Dar, ciudat, privind cadavrul acestui om chinuit, ți se iscă în suflet o întrebare specială și curioasă: dacă toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ace. Îi apasă ficatul. — Aici. Atinge rana de la genunchi: — Și aici. Probabil că și aici, își freacă principele șalele înțepenite. Cu o forță nebănuită, Livia îl răstoarnă într-o parte pe pat și-l împunge dureros cu degetul în vânătaia lăsată de clismă: — Și aici. Bătrânul nu are timp nici să protesteze, nici să se dezmeticească. Cu o răsucire din încheietura mâinii, împărăteasa îl trântește la loc, în șezut, și îi aranjează grijulie perna la spate. — Crezi, șoptește, în timp ce-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
În care cureaua Juliei se freca de ea, nasturii bluzei și cureaua ceasului... Își Întinse mîinile deasupra capului, dorindu-și ca Julia s-o fi legat, să o fi țintuit; dorea să-i cedeze total Juliei, să fie acoperită de vînătăi și semne. Julia Începu să Împingă aproape dureros În ea, și-i plăcea. Își dădea seama că Înțepenește de parcă ar fi fost Într-adevăr trasă de frînghii strînse. Își ridică iar capul și-și lipi gura de a Juliei, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trebuie să beau ca să scap de efectul drogurilor ălora hipiote de rahat. Goluri — Ai fost Într-o stare de rahat aseară Confrate Blades, Îi spun eu la micul dejun unui Bladesey tremurând și cu o privire alunecoasă. Arată Îngrozitor. Are vânătăi pe o parte a feței și pe gât. — Eu... eu... nu-mi pot aduce aminte... m-am trezit simțindu-mă... ezită el. — Eu Îmi amintesc foarte bine, zic eu făcând pe secretosul. M-am Întors la hotel euforic din cauza unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
cu preocupările lui mărunte. Aceste preocupări sunt Îndeajuns să-ți distragă atenția de la Mine, cu care trebuie să te confunți numai noaptea, de când stingi televizorul și până Începi să te cufunzi, spasmodic și agitat Într-un somn care Îți lasă vânătăi pe corp. Cum te-aș putea uita Bruce, după ce l-ai lepădat cu cruzime pe partenerul meu, Celălalt? Făptura aceea de o frumusețe sublimă, sufletul cel mai pur, care avea Încredere În tine, Gazda noastră, care n-a vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
afla în siguranță. Ea adăugă fără a încerca măcar să-și stăpânească ironia din glas: - Proprietarii imobilului au ieșt de acolo pe propriile picioare. Nimeni nu a fost rănit. Deși am înțeles că unul dintre ei s-a ales cu o vânătaie pe obraz mai târziu, când s-a opus arestării. - Arestării? - A încercat să fure lanterna unui pompier și apoi a urinat pe el. - O, Doamne... Mormăi: - Nu li se făcuse niciun rău, erau drogați și erau niște pușlamale. Ăștia erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
și pe drum s-a-mpiedicat de o mobilă mare care-i stătea-n drum. fiindcă fata mioapă locuia cu trei verișori și ăștia își cam băteau joc de ea și mutau mobilele în timpul nopții. și fata cea mioapă și-a frecat vânătaia proaspăt dobândită pe picior după care a ajuns la baie și a pipăit în stânga și-n dreapta până când a găsit chiuveta. a dat drumul la robinetul legat la un mic boiler și un fir de apă ruginie a început să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
ei, micuțul Daniel, cu fețișoara lunguiață și totul din pricina mea. De câte ori nu a amenințat, dacă îl luați de lângă mine, mă sinucid, fac salată din venele mele, dar îl vedeam pe copil înnebunind, slab și ușurel ca un fulg, acoperit cu vânătăi albăstrui. Era geloasă ca pe un soț, nu îl lăsa să meargă la grădiniță, să nu se îndrăgostească de educatoare, îl plesnea dacă îi zâmbea unei alte femei, nu că l-aș fi văzut zâmbind vreodată, îl punea să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
naivul, mă rățoiesc eu, tu și Firea ta, știi foarte bine că Natura și Firea pot fi îngrozitoare uneori, Natura poate produce dezastre, mama aceasta își distrugea propriul copil, îl maltrata, ar fi trebuit să îi vezi trupul plin de vânătăi, gurița fără dinți. Dar îl iubea, se încăpățânează el să mă contrazică, așa cum făcea de obicei, iar eu spun, o dragoste bolnavă nu valorează nimic, îl tortura cu dragostea aceasta a ei, iar el mi-a zis plin de reproș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
copilă împlinită, de 17-18 ani, toată numai rotunjimi și gropițe, îmbrăcată într-o rochie de tafta verzuie cu mâneci tivite cu dantele, strânsă bine pe talie și înfoiată la spate, cu un șal griș-perle pe umeri și cu o mică vânătaie pe gât. De sub faldurile lungi ale rochiei scoteau vârfurile două botine de satin alb. Copila veni zâmbitoare și se cățără pe unul din genunchii lui Sima-Vodă, cuprinzându-l pe moșneag cu brațele și pupându-l pe obraz. E Ruxăndrița, nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
umpleau scaunul de la fereastră, am avut destul timp cât să ridic mâneca de mătase a pijamalei Briar Rose și să mă uit la brațul Belindei. În jurul cotului erau îngrămădite mai multe semne mici de vârf de ac, fiecare cu propria vânătaie închisă la culoare împrejur. Mi-am dat seama că aceasta nu putea fi opera doctorului. Am tras înapoi mâneca de la pijamaua Belindei exact când Suki s-a întors. Nu a fost timp să-mi retrag mâna, așa că m-am prefăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spun de cum s-a uitat în spate, nervos, înainte de a ieși din bancă. Nu era mare lucru. Dar nu aveam nimic plănuit pentru restul zilei. Și asta mă făcea să nu mă mai gândesc la săraca mea sculptură, plină de vânătăi. Urma stația Farringdon. La King’s Cross, Simon era tot cu capul în nori; erau mai bine de zece secunde de când ușile erau deschise când s-a uitat liniștit să vadă unde este și a țâșnit din metrou. Înjurându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
fi fost destul de greu. Iar acum... Am ajuns într-un punct mort. —Pari obosită, mi-a spus Simon, care era plin de tact, având în vedere circumstanțele, considerând că partea aceea a feței încă îmi era umflată și plină de vânătăi precum ceva care căzuse dintr-un copac toamna trecută, iar coastele erau bandajate atât de strâns încât mă durea chiar și numai din cauza presiunii. — Da, mulțumesc, am spus cu recunoștință. —Vrei să plec și eu? m-a întrebat Sebastian. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îi poate înhăța căpușorul..." Vocea Minodorei, care înțelesese că mi-e frică, a încercat să mă liniștească : "Nu te teme mamă, e foarte blând și foarte înțelept. Te-a lins la ochi și ți-a dezlipit pleoapa. Poate că și vânătaia o să treacă și nu o să te mai doară. Te rog încearcă să mănânci puțină pâine și o să-ți fie mai bine." Într-adevăr stomacul mă ardea deși nu știam de ce. Aveam senzația că toate măruntaiele îmi erau însângerate din cauza brutalelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Zăcea pe o parte, fără vlagă, cu brațul stâng atârnând inert la marginea patului, din pricina perfuziei. Era mic și slab. Îți imaginai cu ușurință că va slăbi și mai mult. Capul îi era bandajat, iar brațele gălbejite erau pline de vânătăi - urme lăsate de injecțiile [i perfuziile intravenoase. Ochii, pe jumătate deschiși, injectați, priveau fix un punct din spațiu, dar s-au îndreptat spre noi când am intrat în rezervă. Și-a ațintit privirile asupra noastră câteva secunde, apoi s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
opărit cu apa de la robinetul din bucătărie. Măcar În această duminică, În prima zi oficială de vară a anului 1928, n-a trebuit să-mi Încălzesc apa de baie pe sobă. Ghemuit În cada de zinc, mi-am cercetat corpul, vânătaie după vânătaie. Nici un os rupt; coatele și genunchii, juliți. O gâlmă măricică de sânge coagulat pe ceafă; una mai mică pe coapsa stângă. Buze umflate. Ochi Înnegriți. După ce m-am șters, am dat peste o sticlă de șliboviță și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
apa de la robinetul din bucătărie. Măcar În această duminică, În prima zi oficială de vară a anului 1928, n-a trebuit să-mi Încălzesc apa de baie pe sobă. Ghemuit În cada de zinc, mi-am cercetat corpul, vânătaie după vânătaie. Nici un os rupt; coatele și genunchii, juliți. O gâlmă măricică de sânge coagulat pe ceafă; una mai mică pe coapsa stângă. Buze umflate. Ochi Înnegriți. După ce m-am șters, am dat peste o sticlă de șliboviță și o cutie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
foarte mult. brigada de la omucideri este și așa solicitată, și eu cred Într-o distribuție rezonabilă a muncii. Dar, de asemenea, mai cred În principii. Ridicându-se, Manetti Înconjură biroul. Ar trebui să faceți ceva cu fața aceea, să știți. Vânătăile acelea dor cu siguranță. Încercați cu alifie pentru copii. E eficientă. Persoana care păși În lumină era calmă și corectă. I-am văzut buzele mișcându-se Încet, părul negru, lucindu-i. dar abia mai târziu am reușit să dezleg cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
său, ofițerul făcu gestul clasic care se preta la ocazie - cu degetele adunate și cu degetul mare ridicat. Bătând-o cu grijă pe umeri pe doamna Britz, colegul lui repetă gestul. Apoi ofițerul Își Îndreptă atenția spre mine. Inspectându-mi vânătăile, Își pipăi buzunarele. Imediat ce-și găsi țigările, Îi tresări bărbia și zâmbetul Îi dispăru de pe față. — Alexander Knisch? Am plecat de lângă pervaz Încetinindu-mi pașii. — Cine Întreabă? — Diels Întreabă. Ofițerul Hermann Diels de la Brigada de la Moravuri. Și Întreabă: „Alexander
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
spre cele din urmă, apoi ușa se trânti, fiind zăvorâtă. Mă cam Îndoiam că ofițerii au procedat conform regulamentului când m-au Închis, nu că ar mai fi contat. Nici Diels și nici Pieplack nu s-a arătat surprins de vânătăile mele. Într-adevăr, erau demonstrativ indiferenți. Eram convins că erau destul de versați În arta distorsionării interogatoriilor, suficient cât să obțină răspunsurile dorite. Întrebarea era cam ce fel de adevăr doreau să scoată din mine În timpul interogatoriului care urma. dacă Stegemann
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
câte-mi amintesc, doamna la care se referea deschisese deja ochii, expirând un nor de fum amenințător care Începuse s-o cuprindă - „ca aura aia pe care ai scos-o tu adineaori“. Imperturbabil, prietenul meu continuă, dând din cap Înspre vânătăile mele. — Vreau să zic că ai deranjat deja liniștea cuiva. Dacă nu știi, a cui, n-ar fi mai bine să fi atent? Poate că tu ești următorul la rând, mai știi? Am cântărit sugestia. Nu, chiar nu știam cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
În ușă, o deschideau cu forța și Îl prindeau cu mâța-n sac. Printre țipete și plânsete, mama Îl săruta și Îl mângâia pe spate, În timp ce tatăl scuipa pe el și Îi trăgea o bătaie bună. Acolo unde tatăl lăsa vânătăi, mama Îl freca cu o fărâmă de ashure, ca și când desertul ar fi fost un fel de alifie. De fiecare dată se trezea dezgustat și tremurând, cu fruntea acoperită de broboane de sudoare și, ca să se liniștească, se masturba. Zeliha nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lături dă Învingător, mi-a poroncit, din nou lui pat ortopedic, să cumpăr imediat un ceas dă mână, dân aur dă paișpe, ca s-o umplu și mai și dă farfastâce pă Locarno. Radiografiile arătase veridic: patru coaste rupte, bașca vânătăile dân chelie și gipsu până-n femur; da, se vede d-acu, don Spirit Își râde dă doña Materia. Tomna Îmi dădea biștarii, când a țârâit telefonu. „Tre să fie Locarno, care-și face griji dân cauza lu acidentu meu“, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
așa cum îl vedea, cum îl simțise și nu-l văzuse niciodată. Chiar niciodată. Apoi prințul i-a dat drumul din menghina degetelor sale alb-albastre din cauza efortului, Leonard Bîlbîie s-a frecat încetișor cu podul palmei, se și închipuia cu niște vînătăi zdravene, noroc că nu era diabetic, după o asemenea strînsoare s-ar fi pornit o adevărată hemoragie. Nu era diabetic, era sănătos și zdravăn și credea că este așa pentru că n-a băut niciodată nimic altceva decît apă și vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mihai Lungan, a venit cu jalba în proțap la televiziuni și la poliția locală, susținând că a fost bătut de bodyguarzii patronului, pe motiv că n-a vrut să-și prelungească contractul cu echipa. Dinții sparți, coastele rupte și numeroasele vânătăi de pe corp ar fi fost de ajuns să scandalizeze instituțiile unui stat de drept. Alt jucător al aceleiași echipe, Ovidiu Istinie, mai puțin vorbăreț, acceptă doar să confirme subînțelesului public zvonul că ar fi fost răpit, sechestrat și bătut, întrucât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]