37,166 matches
-
protonului vei vedea palide filamente ce vibrează la adierea vidului conținut în cochilia vidului - corzi pieptănîndu-și pe zece dimensiuni rezonanța în spațiu într-o muzică resorbită ca o naștere ce se răzgîndește și se decide să-și trimită bastarzii în vînt solar spre implozia invizibilului întors în sine ca o mănușă - corzi de pe care se descojește culoarea timpului plecat în continuă expansiune spre nicăieri acolo unde pe fruntea depărtării înmuguresc spinii - frînghii zbîrnîind în paloarea unei muzici corpusculare din care iau
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/14271_a_15596]
-
Doamne, ascunsele îndemnuri mai zi-mi-le! Se-arată păcatele cu lumea, cu lumile. O, Doamne, uitatele îndemnuri adu-mi-le! Mierla, sus, fluiera într-un fel, oarecui... Dar aici mai era pe răzor un gutui! Și o pală de vânt mă-ndemna să mă duc undeva, pe-un pământ, pe gruieț, lângă nuc! Am ajuns prea târziu? Poate nici n-am ajuns? Dac-o fi să mai fiu? De mi-ar da un răspuns! O foșnire de gând întorcea tot
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
mobil marginea virtuoasă răbdătoare neclintită Centrul gata a străluci a porunci marginea așteptînd poruncile ori măcar umbra Centrului. Oare de ce acest cerc Oare de ce acest cerc acest cerc nespus de limpede aidoma sîngelui curgînd din robinetul de baie cum fluieră vîntul printr-însul ca printr-o fereastră spartă acest cerc ce se ridică și se pune singur la loc aidoma unui capac de oală cum plînge flacăra aragazului urmărindu-l pe perete precum un deget acest cerc ca un chipiu așezat
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14330_a_15655]
-
dar și provocat literalmente de vorbăria într-o limbă necunoscută care nu contenește în spate. În fața unui public adormit Cum plouă și cum tristețea e legată întotdeauna de lucruri de acest fel, adică toamnă cu ploaie și frunze răvășite de vînt pe trotuarele ude, am sentimentul că citesc o broșură subțire cu poezii ale elevilor din perioada comunistă din România. Mi-e frig și frigul din mine nu-i un frig din afară. Deseori am de spus cîte ceva important, dar
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
și acesta să-ți rămînă mereu străin atîta rafinament - îți vine să spui zîmbind amar - ți se răspunde cu o ușă trîntită ușă a casei tale (maturitatea, ea trebuie să fi fost) deschizi larg ușa spre stradă primești rafale de vînt apoi nisipul îți scrîșnește sub tălpi deși nici acum nu înțelegi cum ai ajuns cu picioarele pe pămînt Umbrela Eram aproape gata să plec, mai urma doar să-mi iau umbrela, cînd l-am văzut aplecîndu-se cu mișcarea aceea rapidă
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
Emil Brumaru Un fel de cîntec amplu, o înmănunchiere doldora de umilințe și izbînzi, o înciorchinare-n mlaștinile raiului tuturor cuvintelor cunoscute, o rugăciune laică în roua iadului, răsfăț savant, și naiv, și tămăduitor. Sensul, aprent indiferent, ca vîntul, va bate întruna. Nici nu-i nevoie să-l cauți, te găsește el pe tine, îți îndoaie frazele către rosturi depășindu-ți înțelegerea. Ești mînat, împins în pînzele bombate (o!, vechile desene din cărțile cu aventuri maritime!), bălăcit în golfuri
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14516_a_15841]
-
avară îți păstrezi fecioria de ce dar du-te tu cețosule la cei înghețați dincolo de plăceri și dureri în grădina închisă în muzeul cuvintelor eu zac mereu în focul dorinței sprijinit de vechea terasă fericit cel ce crede cuvântul trezit de vântul de noapte la ce să sper din întâlniri în această cafenea în foșnetul de ziare clinchetul de lingurițe îmi ascult durerea de dinți văd o simfonie plină de clanțe din femei tăcute un cor de copii orfani mă gândesc la
Nu poți vedea curcubeul decât cu spatele la soare by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/14498_a_15823]
-
peste lucruri Praf să se-așeze Mai toarnă-mi un ultim pahar Și hai te gătește; Eu voi rămâne în frac, Tu puneți rochia de moar. Platanii se scutură-n parc, În somn scufundat Orașul plutește, Pe străzi bate un vânt Abisal... Te grăbește, iubito, Hai te grăbește, Cupeul așteaptă. Nu simți cum această planetă Se-ndreaptă Spre crematoriul Astral. * * * Îngerii paznici îmi răzuie țeasta: "Lumea e plină de anatemă, Afurisenie și scârbă. Suprem deasupra doar duhul, Antimateria plutind senină" Am
Poezii by Ștefan Radof () [Corola-journal/Imaginative/14543_a_15868]
-
paisprezece kilometri erau nimic pentru mine. Acum erau alții mai iuți decât mine dar nu mă lăsam deloc, mergând cât puteam de repede, de dragul întrecerii gratuite. Am traversat podul Lidingö într-o stare euforică, de parcă ieșisem din gravitația pământului. Cu vântul mării în păr, privind cu ochi arzători stâncile albastre ale amurgului. Îngeri cu trompete pluteau în aerul de cobalt. Pietre verzi zburătoare, fântâni de vis cu sirene și pești, corpuri de zei ai mării, totul mă atingea vrăjindu-mă din
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
clar, în cutia de os a craniului, partea aceea din "Călătoria de iarnă" a lui Schubert, liedul numit "Curaj". Muzica vibra în toți porii mei și în bumbii aurii ai cerceilor. Hai să ne dăm drumul în lume, în dinții vântului și furtunii. Dacă nu există un zeu pe pământ atunci să fim noi zei. Liedul se cânta acompaniat de pian, cu o voce colosal de tenace. Era cântecul străinului printre acei oameni. Îl ascultasem fără odihnă într-un timp greu
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
auzi mai întîi foșnetul în somnul tîrziu Poem de seară Apele se adună doar în fața unei piedici frunza sunătoare a lemnului le acoperă tu îți ascunzi fața în mîini moartea ochii-ți descoperă nisipul se naște în cariere de nisip vîntul îl împrăștie-n dună tu îți ascunzi poema după cuvînt - mîinile moartea-ți adună Vișin Copil mama îmi așternea pentru somn dar numai cînd era sărbătoare patul din lemn de vișin din camera mare (adică în graiul nostru cea mai
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
să joc șotronul percutând la infinit alveola unui mi bemol ca un nerv în cochilia dintelui cariat îmi place să-mi pipăie nervurile brațelor privirea mirilor zburători ai lui Chagall, acei flamboyanți roboți erotici polenizatori pe care mi-i culcă vântul în jurul gâtului în anotimpul albastru îmi place să simt globulele orange ale sunetului de tubă cum îmi diluează sângele din vârful falangelor, ducând mai departe muzica precum un râu ce-și poartă în amonte icrele de nisetru către inima fecundabilă
Poezii by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/14428_a_15753]
-
noroi s-a așternut fierbinte pe perne picură-n carne se scurge în somn se-aude umblând prin odaie îmi caută vorbele risipite în ploaie dar dacă dar dacă în cădere mărul se prinde în plasa acestui cuvânt și dacă vântul legănân- du-l ni-l aduce pe buze sângerând al cui va fi păcatul? Avem nopți și avem zile Avem nopți și avem zile, Împărțim pâinea în clipe, Îndoim apa cu sânge, Numărăm morții, măsurăm viii, Ne pipăim în oglindă
Poezii by Stella Vinițchi Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/14517_a_15842]
-
privesc în față, să-l înfrunt: animalele sălbatice și nebunii te atacă dacă te uiți în ochii lor. Iar soarele ăsta e nebun și e animal sălbatic. închid ochii, reîncep să murmur rugăciunea ajunsă ca o piatră verzuie, polisată. De vînt. De valurile mării: "Doam-ne, Doam-ne..." Și respir lent. Ree- spiiir - leeeent. "Ceresc"... "Reee - spiii - iiir- leeeeeeeeent. Reeeeeeeees - spiiiiiiiiiiir - lllllleeeeeent. Inima mea e în același timp: -o cutie goală de conserve izbită într-un zid de valul mării în flux și
Însemnările unei insomniace by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/14524_a_15849]
-
la oameni, le stimez inima. Sunt orele restrânse în nădejde, acoperite de memoria prepierzaniei, orele când prevăd poate șansa de a nu muri cu totul. Uite, acum, în după-amiaza asta, când pe fereastra mea cât o pagină de carte intră vântul, când soarele e învins, când încep să pun în paranteză ruperile, când rămân numai cu Hölderlin, când citesc, aproape tare, din René Daumal ("maîtresse de la peur - maîtresse de la fin"), când încep să-mi potrivesc respirația după Mozart, parcă aflu ceva
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
rămăsese, deoarece boala avansa: tusea se întețea, febra îi creștea, forțele, puținele sale forțe se diminuau, încât simțea că se înăbușă, dominat de durere și deznădejde. În zilele de 24 și 25 noiembrie, la Palermo s-au înregistrat ploi și vânturi violente, ceea ce ar fi putut grăbi sfârșitul său. Hotelierul Salvatore Ragusa era conștient că Bălcescu se apropia inevitabil de moarte, fapt pentru care a chemat consulul otoman și pe un preot de la biserica Sfântul Nicolae al grecilor, în prezența cărora
Nicolae Bălcescu - 150 de ani de la moarte by Pavel Petroman () [Corola-journal/Imaginative/14519_a_15844]
-
hârtie. Scrisorile întrec numărul celor Care au puterea să le citească, Într-o biserică din Roma Micul Christ a murit sufocat De avalanșa de plicuri rugăminți și lacrimi. Cei slabi scriu celor puternici Petiții, cereri, memorii, Pe care le risipește vântul, Vântul cu gust de uraniu din Kosovo. Lampa de măslin E aprinsă-n deșert Lampa de măslin De veghe pentru pelerinii rătăciți din orașele betonate, De veghe pentru prizonierii Legați cu fibre optice Și circuite electronice digitale. Undeva departe De
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
Scrisorile întrec numărul celor Care au puterea să le citească, Într-o biserică din Roma Micul Christ a murit sufocat De avalanșa de plicuri rugăminți și lacrimi. Cei slabi scriu celor puternici Petiții, cereri, memorii, Pe care le risipește vântul, Vântul cu gust de uraniu din Kosovo. Lampa de măslin E aprinsă-n deșert Lampa de măslin De veghe pentru pelerinii rătăciți din orașele betonate, De veghe pentru prizonierii Legați cu fibre optice Și circuite electronice digitale. Undeva departe De mulțimile
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
Înfipt în blana neagră și fosforescentă A Fiarei. O mie de sori Dragoste-poveste ca un foc în deșert, Ca un rug aprins Din vremi neștiute. Dragoste-poveste Din nopțile Sheherezadei În orașul pradă farsorilor Și întunericului. Strângerea de mână, Șuvița de vânt, Degetele muzicale Pe arcușul coapsei. Dragoste-poveste, Baladă, cântec șoptit, Sub vălul de mireasă al zorilor Când inima, Da, inima, Strălucește mai tare Decât o mie de sori. Ce vedeți voi cu... - Trebuie să îmi răspunzi M-a rugat înecatul privindu
Poezii by Silvia Chițimia () [Corola-journal/Imaginative/14567_a_15892]
-
peregrinările acestea rapsodice; niciodată nu știai dinainte de unde vei pleca, nici unde vei ajunge cu el. În timpul drumețiilor sale, majoritatea auditorilor săi nu știa nici măcar unde se află. Fragmentarul era atât de total în cunoștințele pe care le semăna în vânt precum fata suflând pălăria cu semințe a păpădiei de pe coperta Micului Larousse ilustrat, limitele, delimitările speciilor acelor cunoștințe erau atât de superb ignorate, încât tocmai aceste parcele infime de cunoștințe multiplicate parcă la infinit puteau să rodească în spirite cosmotice
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
ca să iasă, nevoie de geometrie? Poate, vai, că nu are. Ca Demostene Nu-i a bine, o, nu, bătrîn nenorocit, vai de tine, ca un Demostene, cu piatra uitată-n gură, ai ajuns, iată, să scuipi nisip și sînge. Și vîntul, zburdalnicul și neînțeleptul, începînd să vorbească, de la o vreme, numai în aforisme. Ce de marmură, ce de ceramică, ce de bronz! Și ochii tăi căutîndu-l cu disperare pe Înger și tu alergînd, dînd din mîini, ori îngenunchind, umilindu-te - Fă
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14649_a_15974]
-
cu orice preț, la nevoie chiar prin forța armelor! ... Ce vis curios! Afară începe să se lumineze de ziuă și ninge. Insula Liding abia se mai zărește. May O chema May. Nume de primăvară târzie. Avea priviri albastre, năsuc în vânt și buze de carne și fruct. Era înaltă, sinceră și subțire, dar amintirile ei sunau ciudat. Avea un copil lăsat în Finlanda și un iubit rătăcit pe ocean. Era mândră, încercată și liberă; dormise cu droguri, se trezise în frig
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
stânga uneori, alteori pe dreapta, o siluetă omenească. Una singură sau două, alături. Până la orașul cel mai apropiat sunt 20 de kilometri și 26 de siluete. Sunt tăiate într-un placaj gros și fixate bine în pământ ca să reziste marilor vânturi de pe aici: Tramontana și Marinul. Culoarea lor e neagră iar capul e despicat de un zig-zag roșu: simbolul fulgerului și al electrocutării. Jandarmeria departamentului, îngrozită de hecatomba anului trecut, a avut ideea acestor originale, sinistre "indicatoare de circulație". Fiecare siluetă
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
beția, fudulia lor sau a altora. Și, poate, uneori din ghinion. Dar dacă de vină ar putea fi și peisajul? Șoseaua trece printre dealuri împânzite de vii și de acea vegetație scundă și încăpățânată, agățată de coaste pietroase, înăsprită de vânt și arșiță. Cimbrișorul crește alături de izmă, levănțică și alte mirodenii, într-o aromată devălmășie. Apoi vin pâlcurile de pini, de măslini, de chiparoși și, din loc în loc, un palmier, un smochin ori șiruri de migdali înfloriți. în ianuarie. Locuri în
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
Emil Brumaru Dragă Mugure, e o zi friguroasa. Scaunul tremura de vînt. O lumină ciudată, sosita dintr-o singură parte a cerului, albă, trecută prin filtre de lapte, îmi cade pe mîna și foaie. Am părăsit puțin "fortăreața". Pe insulă, ca de obicei, goana haotică a tramvaielor, autobuzelor, oamenilor. La anticariat, pe
Vechi cotidian de gingasie (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14768_a_16093]