770 matches
-
ce-ați scăpat, zise Roja. Dacă începi iar să vorbești în dodii, să știi că eu n-am de gînd să ascult, zise Curistul. — Ar fi trebuit să rămîi pe budă, zise Roja. Acolo puteai cel puțin să tragi liniștit vînturi de cîte ori ai fi simțit nevoia. — Așadar mai e ceva? întrebă Părințelul. Ceva despre care ar trebui să știm și noi? Nici vorbă, zise Roja trăgînd cu ochiul în direcția Pieței Lahovari, simțind că dintr-o clipă în alta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să nu-mi scape nici cel mai mic gest care ar fi putut să dea de bănuit, observ că sînt cu glonț pe țeavă, cu atît mai bine, înseamnă că zona e fierbinte, că merită să-ți încerci norocul, să vînturi nenorocita aia de parolă în stînga și-n dreapta pînă se obișnuiește toată lumea cu tine și te lasă intri peste tot după pofta inimii, să le sufli în ceafă cameramanilor, să-ți bagi nasul în ciornele aruncate la gunoi, să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se crede într-una din micile lui cruciade calviniste și ți-a spus că n-ai de ce să fii discret, aruncă ea, după care trecu la o abilă imitație de accent scoțian graseiat: Maddy, fetițo, n-ar trebui să te vânturi prin locuri atât de nepotrivite. Nu se face să fii văzută în compania unor persoane indezirabile, fătuco. Picioarele îmi tremurau ca pe vremuri, când așteptam gongul primei reprize. Sunt polițist, am îngăimat. Madeleine Sprague reveni la vocea ei normală. — Ooo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mexicani și cenți americani și am tot arătat lumii fotografia lui Lee, păstrând monedele de 25 de cenți pentru „información importante“. M-am ales cu un anturaj, dar fără nici o pistă, și cu certitudinea că voi fi belit dacă mai vântur bani. Din clipa aceea m-am limitat la tradiționalul schimb de informații confidențiale dintre polițaii gringo și polițaii mexicani, la prețul de un dolar. Polițaii din TJ erau niște hoitari în cămăși negre care vorbeau o engleză stricată, dar înțelegeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
făcu semn cu torța spre un steag american zdrențuit, întins pe nisip. — Aici. Pușlamaua mi-a zis că lângă el bannero. Am tras un șut în drapel. Un roi de insecte își luă zborul, bâzâind. Dolphine scrâșni: — Scârbelor! Și le vântură cu torța. Din groapa de la picioarele noastre se ridică un miros fetid. — Sapă, i-am spus. Dolphine se apucă de treabă. Eu am trecut în revistă fantomele - Betty Short și Laurie Blanchard - și am așteptat să aud lopata lovindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
-mă dacă n-aveam chef să merg acolo. Firește, nu în calitate de pensionar al azilului. „Vai, domnule sculptor, credeți că-mi arde de glumă? se scuzase el pentru posibila neînțelegere. Dumneavoastră sunteți încă tânăr. Dar administratorul e un om umblat, a vânturat lumea și are o slăbiciune pentru artă. Și, cum ar vrea să facă ceva pentru bieții bătrâni care se prăpădesc, s-a gândit să profite de existența acelor stânci și să creeze un cimitir unic. Fiecare bătrân decedat ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
am putut să cânt. La desen nu m-am priceput. În literatură, unde am făcut câteva încercări, am aflat la timp că, pe măsură ce încerci să fii mai inteligent, devii mai prost. Singurul lucru care mi-a rămas a fost să vântur lumea. Numai că, din păcate, m-am hotărât târziu, după ce-am mucezit între prejudecăți. Renunțasem la fumat, mă culcam la oră fixă, devreme, și țineam regim, zicând că în felul ăsta opresc boala de care mă speriasem. Ajunsesem un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sau două mai târziu, la una dintre după-amiezele organizate de familia Gosse În casa cu vedere la canalul Regent’s Park. Kiki se apropie de el de Îndată ce pătrunse În salonul aglomerat, ținând o ceașcă de ceai Într-o mână și vânturând o țigară În cealaltă, cu chipul radiind. — Henry, felicită-mă! Am scris deja patruzeci de pagini - sau mai degrabă Emma le-a scris. Eu le-am dictat. — Deci te-ai apucat de povestire? zise Henry, cu un junghi de dezamăgire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
primar, Dragaulea Cornel, ce poposea pe la Mociornița din an în paște, i-a testat reflexele fiziologice, atingîndu-i lojile amigdaliene c-o apăsătoare de limbă, i-a ciupit un pliu tegumentar, i-a zgândărit globii oculari, l-a ciocănit, i-a vânturat creierii cu penseta și-a mâzgălit într-o fișă: "Clinic, bolnavul prezintă tremurături fine ale extremităților, imposibilitate în mers, dezordine temporo-spațială și auto-psihică, reflex fotomotor slăbit, stare de conștiență semi-abolită. Rezonanță afectivă ștearsă. Stare confuzională severă. Sindrom demențial. Ideație absentă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
gîndure de dor de ducă Triste și palide ca o nălucă, Apoi în cytere ele-ncordară Și plin și limpede încet cântară Glas a trecutului, ce însenină Mintea cea turbure de gânduri plină: {EminescuOpIV 29} Pe râul dorului, mânat de vânture Veni odat- Pe-un vas cu vâslele, muiate-n cînture, Lin-împărat. Venit-a Regele să calce văile Cătând o sor, Eroi se-ninimă și plâng femeile De-a lui amor. El fură nunților ecouri tinere, Cântul la dor, Răpește buzelor naivei
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
o țară, o cetate Cu muri lungi cât patru zile, cu o mare de palate Și pe ziduri uriașe mari grădini suite-n nori; Când poporul gemea-n piețe l-a grădinei lungă poală Cum o mare se frământă, pe când vânturi o răscoală, Cugeta Semiramide prin dumbrăvile răcori. {EminescuOpIV 112} Acel rege - o lume-n mîna-i -, schimbătoarea lui gândire La o lume dă viață, la un secol fericire - Din portalele-i de aur ca un soare răsărea, Dar puternica lui ură era
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în albastră haină, Capul ei muiat în aurul pletelor, c-o dulce taină Razimă de-umerii aspri l-al Valhalei Împărat. Cântăreț e uraganul pentru lupta care arde. Bolta lirei lui e cerul, stâlpi de nori sunt a lui coarde. Vânturând stelele roșii prin argintul neguros, Ele lunecă frumoase prin îmflarea sîntă-a strunii, Gânduri d-aur presărate în cântările furtunii, Codri-antici de vânt se-ndoaie și răspund întunecos. {EminescuOpIV 137} Joe vulturilor lasă frânele. Cu-a lor aripe Lungi și negre
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și triști petreceau soții; iarna-n zilele-i eterne Văl de-argint peste pustiuri ca lințoliu îl așterne. Vânturi reci îs respirarea undelor ce-au amorțit; Arfa lui prin nouri strigă - inima-i e ger și ghiață - Marea ca să delireze, vânturi să mugească-nvață - Stelele s-oglindă-n neauă pe pustiul nesfârșit. Dar atuncea când sosește blânda mieze-nopții oră, Ceru-albastru ca saphirul mândre raze îl coloră Și din a Nordului frunte plin se-nalță-astrul polar - Atunci marea nu răsare printre stânci de vânt gonită
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ce sboară De-asupra valurilor, Trece peste nemărginirea timpului: În ramurile gândului, În sfintele lunci, Unde pasări ca el Se-ntrec în cântări. 5. LEBĂDA (cca 1868) Când pintre valuri ce saltă Pe baltă În ritmu ușor, Lebăda albă cu-aripele-n vânturi În cânturi Se leagănă-n dor; Aripele-i albe în apa cea caldă Le scaldă, Din ele bătând, Și-apoi pe luciu, pe unda d-oglinde Le-ntinde: O barcă de vânt. 6. GENAIA (cca 1868) Creațiunea pământului după o mitologie
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
mării amar și infinit, Iar fruntea lui uscată pin viscole rebele Sparge nourii aspri amestecați cu stele. Reci și triști petrec soții, căci iarna-n vremi eterne Văl de argint de ghiață câmpiilor așterne Și din ruini de ghiață reci vânture respir, Ce turbur marea tristă prin lungul ei delir Ș-amestec cu-a lor cântec ghețos și amorțit Cântecul mărei dulce senin și liniștit. Dar noaptea.,. când sosește a mieze-nopții oră, Când cerul bun ca norul de raze se coloră
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ea poseda o steauă Cu razele curate, cu razele de neauă, O stea ca diamantul - ce din nălțimi polare Însenina a mărei unde reci și amare Și mângâia în iarna-i pe asprul rege Nord {EminescuOpIV 466} Și îndulcia în vânturi sălbaticul acord; Acel luceafăr dulce - acel diamant de foc Peri din ceru-i rece, sbură din naltu-i loc. De-atunci pe cer n-apare o altă stea polară, De-atunci mai tristă marea, se plânge mai amară, De-atunci mai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
era un container de piatră pentru resturi plin cu flori uscate și coroane scuturate. M-am șters pe mîini cu un buchet de belșițe, Încercînd să storc din ele și ultimii stropi de umezeală pentru palmele mele răzuite. Mi-am vînturat cenușa de pe cămașă, apoi am Împins poarta și-am pornit printre morminte. În tot cimitirul era un singur vizitator. Un bărbat subțiratic Într-un costum cenușiu stătea cu spatele la mine, ținînd un buchet de crini și ferigi ce se Încăpățîna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
set de rezervă. Cheile pe care le găsisem În livadă erau pe birou. Nu-i spusesem nimic Paulei despre ele, hotărît să aștept pînă ce le voi fi testat și În portiera BMW-ului ei. — Paula... — Ce e? Te tot vînturi pe-aici ca fluturele pe lîngă lampă. (Se apropie de mine și Îmi studie pupilele.) Ai luat ceva? — Nu ce crezi tu... Uite ce-i, nu-s convins că mă descurc cu Frank În după-masa asta. — De ce nu? Charles? — Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Păzește-te, Paraschive, că nu te văd bine... - N-o fi el mai al dracului decât mine... -De. - Da până atunci am nevoie de tine, trebuie să dăm o gaură, să facem rost de pitaci... S-a-nvoit Gheorghe. - Haide. S-au vânturat ce s-au vânturat prin fața prăvăliilor și-au ochit un husăn de avea bani grubă pe el. Se vedea că e venit din provincie, după cumpărături. Codoșul a ginit unde ținea tașca și s-au luat după el. Se dichisiseră
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu te văd bine... - N-o fi el mai al dracului decât mine... -De. - Da până atunci am nevoie de tine, trebuie să dăm o gaură, să facem rost de pitaci... S-a-nvoit Gheorghe. - Haide. S-au vânturat ce s-au vânturat prin fața prăvăliilor și-au ochit un husăn de avea bani grubă pe el. Se vedea că e venit din provincie, după cumpărături. Codoșul a ginit unde ținea tașca și s-au luat după el. Se dichisiseră, că așa trebuia la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sunteți de fapt? Unde ne aflăm? Ce caută În acest buncăr stilizat atâția oameni de știință? De ce am fost adus aici și ce se vrea de la mine? Care e gluma cu siguranța planetară pe care defunctul doctor Wagner mi-a vânturat-o pe la urechi În seara precedentă? Vă rog, vă implor... nu Înțeleg nimic din toată această aiureală În care sunt convins că am nimerit dintr-o greșeală sau dintr-o confuzie. Cineva trebuie să-mi dea, până la urmă, o explicație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
A stat la noi șapte ani, lecțiile rărindu-se cu timpul și firea ei devenind tot mai irascibilă. Și totuși părea ca o stâncă a neîndurătoarei permanențe În comparație cu fluxul și refluxul de guvernante englezoaice și preceptori ruși care s-au vânturat prin casa noastră. Fusese În relații proaste cu toți. Vara se Întâmpla rareori să nu fie la masă mai puțin de cincisprezece persoane și, când la zilele de naștere, numărul lor se ridica la treizeci sau chiar mai mult, problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și puloverul erau extrem de anoste. Așa. Chiar îmi plăcea ce făceam. Poate că fiascoul cu felicitarea fusese un lucru bun: un mic semn de alarmă pentru cum luam eu de bună viața familiei mele. Am deschis ușa șifonierului și-am vânturat încoace și-ncolo umerașele, căutând ceva care să mă inspire. Fusta bleumarin - da, asta mai mergea. Îmi venea mai bine și era un pic mai scurtă. Și tricoul meu alb cu guler polo; asta dacă era curat. M-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
EminescuOpVI 300} Pentru oameni de cei mari, Și să facă seceri mici Pentru copilași voinici. Și se duse-n sat, Și-a adus 12 iepe Toate sirepe, De par le legară Și cu biciul le mânară, Picerele treerau, Cu coadele vânturau Și cu urechile-n saci băgau. Carele le-ncărcară Și la moară le porniră. Iară hoața cea de moară Când văzu atâta cară Încărcate cu povară, Puse coada pe spinare Ș-apucă pe iaz la vale, Dar morarul priceput Luă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vitejește Dar acum se isprăvește, 420 {EminescuOpVI 421} {EminescuOpVI 422} {EminescuOpVI 423} Trebui să mori negreșit, Să mai trăiești nu se poate Că ieu nădejdile toate Le-am pierdut desăvârșit. No. 12 Nădejdea mi s-au stins toată Și mă vântur rătăcind Căutând cumplita-mi soartă, Care m-au nenorocit, Să o-ntreb pe ea de poate Nădejdea a-mi străluci Și de poate întru toate Iarăși a mă ferici. Dar virtutea îmi slăbește Și-n zadar mă ostenesc. Nu mi-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]