769 matches
-
pierd absolut nimic din viața indiană, să vizitez, să vorbesc cu oamenii, să le pătrund tainele sufletului, să le înțeleg psihologia, să fotografiez, poate... chiar să încerc un eseu... Repede mi-am dat seama că nu erau decât proiecte mentale, vânturam baloane... egocentrice! Mă saturam de impresii, de informații, de imagini, mă bucuram, mă întristam și înregistram nu atât cu mintea, cât cu sufletul. Am renunțat repede la jurnal: mi-am notat câteva adrese și doar două-trei idei. Iar acum, doresc
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
se pot instala În Europa Centrală și de Est ca un stat puternic, constituit, stăpâni ai unui teritoriu de o mare bogăție de relief și a subsolului; să-i facă „să creadă”, să „fie convinși” că nu sunt o populație vânturată de ici-colo de diferite etnii agresive, de la Huni și Avari până la Rușii bolșevici sau nu, de la Turcii flegmatici și cupizi, Îndrăgostiți de fetele și feciorii noștri, la calviniștii unguri În ochii cărora, timp de câteva secole, eram ceea ce sunt azi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
știu nu... (Notă: Asta nu era adevărat tehnic vorbind.) Bâiguiala noastră a fost curmată de vocea lui Sarah strigând. - Mami! Mami! Mă papă! M-am repezit prin baie în camera lui. În clipa dinainte de a o lua din pat am vânturat sabia de lumină de jur împrejur. Sarah se trăsese spre tăblia patului când arătarea încercase să se tragă în patul ei. Își încleștase gura într-unul din stâlpii de susținere ai patului și îl zgâlțâia, răgind. - Ce se-ntâmplă? strigă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care poți avea cel mult o aventură de weekend, pastișată după filmele horror, de duzină. Marienburgul de altădată a devenit azi un simplu orășel turistic, iar urmașii cruciaților s-au topit în mulțimea de puhoaie umane pe care le-a vânturat istoria. VASILE GÂRNEȚ: Luăm prânzul sub o gheretă acoperită, inundată de muzică disco, pe malul Nogatului. Mâncare consistentă, ca pentru niște turiști care nu se grăbesc: friptură, cartofi, legume în porții mari. Vodca poloneză nu e grozavă, dar ne încălzește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
grandiosul ei păr” și, fin-perfidă și amabilă cum sunt curtezanele mai bătrâne cu cele tinere, îl ajută pe tânărul berbecuț Grobei să se apropie de grațiile Leliei. Ba, mi se pare chiar că, într-un moment când frumoasa demimondenă se vântura cu alții pe corsoul din Sinaia, nu-l lasă să plece cu buza umflată pe timidul bănățean care-o căuta pe viitoarea sa logodnică și îi oferă propriile ei grații! O scenă „erotică” care îi plăcea mult amicului meu Ion
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Mai întâi să supraviețuim, ne vom ocupa cu subtilitățile după aceea. Pe aceste Preasfinții fără divizii blindate dar nu (în Liban, cel puțin) fără influență asupra mersului treburilor, e bine să le consulți atunci când vrei să știi ce se mai vântură între cer și pământ. Profesorii noștri de la Academia Militară i-ar putea frecventa cu folos. Cât despre sufletele pioase care aspiră să facă mâine din iubire o civilizație, supraviețuitori ai atâtor raiduri, masacre și deportări cărora arabi, perși, turci, druzi
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nopțile acestea de adunare, larmă până întru târziu. În larma și în râsetele ofițerilor, soldați intră și es tăcuți după ce au cerut de cinci bani brânză ori de cinci bani masline. Acolo de cele mai multe ori vezi pe domnul căpitan Hârjău vânturându-și barba-i de foc și gemând din greu în fața păharelor pline. Glasu-i aspru, răgușit puțin, accentu-i hărțăgos și obișnuitele-i sudalme sunt tuturora cunoscute. Când strigă el încruntându-se și vânturându-și barba mare, toți tac. El însuși cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de cele mai multe ori vezi pe domnul căpitan Hârjău vânturându-și barba-i de foc și gemând din greu în fața păharelor pline. Glasu-i aspru, răgușit puțin, accentu-i hărțăgos și obișnuitele-i sudalme sunt tuturora cunoscute. Când strigă el încruntându-se și vânturându-și barba mare, toți tac. El însuși cu înfățișarea-i de Cazac mânios și neînduplecat vrea să pară rău și bătăios, și poate, întăiu din obiceiu, mai târziu din deprindere, a ajuns așa cum e, răcnind și bând nopți întregi, pe când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nu erau pâraie. Progres la învățătura școlarilor; a lucrului gospodinelor. Oamenii nu se mai culcă odată cu găinile. Apa se încălzește în căzănelul electric; mâncarea în reșou. Vacile se mulg cu aparate electrice. Grădina se stropește cu ajutorul puterii electrice. Gospodarii treeră, vântură și usucă grânele, taie nutrețul vitelor, macină, scot apa din fântâni cu ajutorul puterii electrice. În atelierul colhozului meșterii pun în mișcare strungul, ferăstrăul și rândeaua cu electricitate. Apar în sate meșterii noi de electricitate, țărani instalatori și lăcătuși. Cele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din basmul cules de Tudor Pamfile revelează audienței sensul regionalismului: „cel fecior de împărat trebuie să fi fost mare zăcaș. Că ce-i șperla, decât jăraticul focului potolit și cum să se cheme cel care stă pururi în vatra focului, vânturându-i cenușa cu cleștele decât Șperlă!”. Pe primul palier al semnificației, cenușa reprezintă „din punct de vedere antropocentric cadavrul, reziduu al trupului după ce s-a stins în el focul vieții”. Aici însă, stadiul epuizat aparține lumii ordonate, vitalitatea s-a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
fi sporite prin atribute htoniene, căci flăcăul îl ține șapte zile, cât timpul creației însăși, în grajdul de piatră tipic. Hrana calului nu este nici ea întâmplătoare, ci cuprinde elemente sacre: „De mâncare ce i-ș da?/ Da grâu roșu vânturat,/ Cu banița măsurat./ Și-i da fân din fânărie,/ Și orzul din orzărie./ Dar de bere ce mi-ș da?/ Da vin roșu strecurat/ Cu vechița măsurat./ De-așa mult nu-l va ținea/ O săptămână o lună plină”. Ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și tableta fondatorului revistei, redactată cu data de 1 februarie 1989, la Moscova și intitulată " Ora Glasului": Nu știu cum și de ce, dar am avut întotdeauna impresia că la noi, în Moldova, adevărurile mari, temeinice, de căpătâi aproape nu se mai rostesc. Vânturăm la vorbe goale, care cât poate, descărcăm cu nemiluita nimicuri unul în sufletul altuia, iar cele mari și sfinte aproape nu se mai rostesc. Nu știu cum și de ce am avut întotdeauna impresia că furtunile prin care trece neamul nostru se topesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Pe pământul României; Unde-i unul nu-i putere La nevoi și la durere, Unde-s doi puterea crește Și dușmanul nu sporește. O! cine ar putea să descrie entuziasmul fără seamăn ce mișca acea sumedenie de oameni care își vânturau căciulele în aer, frământau pământul cu călcăile și cântau, de răsuna văzduhul. Erau valurile poporului cari, întocmai ca un șuvoi ce a rupt stavilile, nu mai întâmpină piedeci. În fața acestei priveliști impunătoare, oamenii poliției rămaseră încremeniți. Unde ar fi îndrăznit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
nimeresc, dacă mi s-a părut mare cât o poartă? Mai tărziu, după ce mi se dăduse mâna pe pușcă și mă strămutasem în Iași, am făcut cunoștință cu o ceată de vânători cu care mulți ani de-a rândul am vânturat câmpiile și pădurile din județele Iași, Vaslui, Suceava, Botoșani etc. Decanul nostru era Nicu Racoviță, cel mai neobosit și mai pasionat răscolitor de codri, Nemrodul Moldovei de sus, care a cheltuit o avere de om cu vânătoarele și care cunoștea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
și luat în neștire de vârtejul danțului. Ș-atunci, Dumnezeule!... S-a stârnit o furie de joc nepotolită, o orgie turbată, satanică; râdeau munții, se strâmba luna, crâșneau din dinți plăieșii, arcașii, pușcașii și se zbuciumau a peire, parcă-i vânturau ielele, și s-ar fi zbuciumat așa cât lumea, dacă năprasnic un fulger născut din senin n-ar fi spintecat bolta ceriului din miazăzi în miazănoapte, lăsând să se întrevază un moment în lumini de curcubeu strălucitoarea figură a lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
atu care îl apropie de etica creștină. într-o scrisoare mărturisește că, după părerea sa, conținutul etic al învățăturii creștine este capabil să educe în om cele mai înalte calități morale. De aceeași părere este și personajul principal din povestirea Vântură lume: în același timp, Cehov cochetează și cu tolstoismul, despre care spune că l-a impresionat adânc și l-a stăpânit timp de vreo 6, 7 ani după care afirmă că „pentru mine el s-a dus și, plecând din
Aspecte etice în opera scriitorului rus A. P. Cehov. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Daniela Lupiş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1383]
-
dormeam enorm în spital. Abia lipsa cafelei mă aducea într-o stare vecină halucinațiilor. O stare de vigilență aparte. Ăștia beau cafea în prostie și se văitau că îi scoală câinii care latră încă de dimineață, când încep să se vânture tot felul de mijloace de transport care de care mai enervante. Aiurea, de unde să audă ei câinii? Se dădeau mari, bravau. Eu rămâneam acolo ca sub un clopot de sticlă. Era în copilăria mea un serial al lui Cousteau, În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu câteva suluri de hârtie igienică înfășurate pe trup. Ca un soi de senator roman cu o togă ceva mai originală. Văzându-l, prima reacție a alogenilor a fost să întrebe ghidul român dacă nu cumva individul care li se vântura prin față a evadat de la ospiciu. Dacă nu o fi vreun glumeț. Răspunsul românului a venit imediat. Nici vorbă să fie un individ sisi la scufiță. Ba chiar au avut șansa să le treacă prin fața ochilor un individ extrem de fericit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care o încerc scriind proză? Pentru că numai exact nu se poate spune că sunt. Sunt dezlânat, leneș, dar exact, calculat niciodată nu am fost. Io n-am o gândire normală, n-am o gândire decentă. Mă enervează toate locurile comune vânturate zilnic prin presă. Toate cuvintele de clătit gura. Deși sunt multe adevăruri consacrate, dar se repetă enervant și atunci trebuie să rupi gura târgului cu ceva de o noutate absolută, paranoică. Io am o gândire delirantă, paradoxală. Nu pot afirma
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
puțin așa pretinde el, „așea“ pretinde el, dar niciodată nu am avut o părere prea bună despre ăștia cu studii în străinătate. Mi se par francezi, englezi de mâna a șaptea pripășiți p-acilea. Ăsta nu știa nici limba română. Vântură, glojgăie 1.000 de cuvinte inexpresive. Odată, când a scris pe tablă „obijnuințe“, am ieșit din sală. Un rahat Manole ăsta, oameni robot conformiști, care nu au o temă a lor. Care amușină ca niște disperați după burse. Stroescu măcar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
rânduri, sus, la balconul doi, unde nu se auzeau decât corul, iar orchestra doar când intrau tobele. Soliștii se mișcau ca niște gândaci și, dacă n-aș fi avut impertinența să cobor la pauză în holul central și să mă vântur, cu trufia frustratului, printre rochiile de seară ale cucoanelor și fracurile de dinainte de război ale unor domni în etate, probabil că prima mea întâlnire cu opera ar fi fost și ultima. Un bărbat între două vârste, a cărui înfățișare mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
totuși prietena mea era o ființă eminamente politică din cauza naturii ei imprevizibile, a felului în care respingea servilismul pentru că-i provoca o scârbă fizică și a faptului că era de o mai mare consecvență morală decât unii dintre cei care vânturau diverse teorii politice și vorbărie subversivă. Aveam nevoie de această prietenă: acolo unde din mine nu mai rămăseseră decât cioburi și fărâme, ea rămăsese nevătămată. Nevătămată doar în ce privește comportamentul, căci încă de pe-atunci - fără ca nici ea, nici eu s-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
ce i se-așează în cale. și doarpentru că lucrurile de jur-împrejur se mișcă reușești să vezi că vântul le-a luat în stăpânire. Vântul însuși nu se vede, numai zbaterea ori zborul lucrurilor pe care le înhață. Ele se vântură în tăcere sau în gura mare. Tot așa, despre vicleni și fățarnici s-ar putea zice că-s niște vântură-rele. Aici, cercul se-nchide: când e ceva în aer, e vorba de-o primejdie care de la oameni se trage. Pentru
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o umbră de apă. Termometrul electronic arată un exces de grade Celsius care te face să blestemi ideea ciobanului Bucur de a se stabili pe malul Dâmboviței, și nu în inima Carpaților. Asfaltul este moale și vâscos, aerul lichid. Florăresele vântură apa murdară din fântână cu căldări de plastic roșu aprins. Varul alb dat pe inscripțiile de pe clădirea Universității a căpătat nuanțe incadescente, ca și cum ar fi fost ars cu napalm. Richard, un student francez pe care l-am cunoscut iarna trecută
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
5 copii până la 1909, august, anume cu Emilia, Horațiu Virginiu, Crișan-Ulpiu, Diogene-Cloșca și Zoe-Aurora. Prin 1900 am instalat o mașină de treierat veche primitivă, puind-o la mișcare cu putere de apă, ear prin 1902 am cumpărat un ciur de vânturat de la A. Rieger cu 70 de floreni. În 1896 am cumpărat grădina dintre șură și Maria, de la Ioan I. Folea, murariu, cu 150 de floreni. În 1898 am instalat grădinuța de pomărit, unde pe fiecare an am putut planta sau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]