3,550 matches
-
pe care îl făcea când sorbea supa, felul în care îi curgeau șuvițele de păr răzlețite pe frunte (câteva fire debile, decolorate, se împiedicau în sprâncenele drepte și rămâneau arcuite caraghios acolo), țăcănitul lingurii izbite de dinți, apoi, când îi vâram sub nas farfuria cu felul doi, obrajii ei rotunzi care se umflau într-una gata să pleznească - pentru că devoratoarea de telenovele nu înceta să își umple gura cu mâncare, dar uita să mai înghită bolul celălalt (și pe cel anterior
Romanian Beauty by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7596_a_8921]
-
Daniel Cristea-Enache În Absolventul, memorabilul film al lui Mike Nichols și rol al lui Dustin Hoffman, o scenă, inițial, ininteligibilă furnizează cheia întregii povești. Revenit acasă, la părinții care așteaptă lucruri mari de la el, proaspătul absolvent Benjamin Braddock se vâră... într-un costum de scafandru și apoi în piscină, lăsând cantitatea de apă să filtreze prea multele sfaturi și învățături ale maturilor. The Sound of Silence de Simon & Garfunkel completează perfect această scenă a scufundării și izolării. În Scufundări, una
Din dragoste by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7542_a_8867]
-
-se în alt cămin, unde îl cunoștea pe Gonçalves Norte. Ah, și acela fusese un sfârșit de după-amiază deosebit de liniștit, fără câini, nici porci, nici găini, nici vreun păstor cu turma revenind din munți, doar boieroaica împlinindu-și agonia. Mama vârând, cu un gest sigur, cheia în broască, o gaură în care încăpea mâna unui copil. Poarta, de la sine, a lunecat pe balamale și, în fața privirilor fiului ei și ale grupului care o urmărea ca un cor grecesc mut, Dona Filipa
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
da timp turcilor să fugă. Așa se explică de ce o parte a oștii dușmane scăpă de dezastru. Curios, Argineanu nu apare, deși epica îi semănă. El e un solitar însă. Balada, dacă-i baladă, iubește singurătatea. Ce păcat!... Când își vâră dracu' coada...
Balada lui Argineanu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7295_a_8620]
-
tot nu mai avea încotro, băiatul a început să învețe, și în anul următor ajunsese printre primii din clasă. Cînd a venit vacanța de Crăciun și-a împăturit cu grijă hainele, înainte de a le băga în geamantan, Printre haine a vîrît și cărțile de școală, cu gîndul să se mai uite prin ele și în vacanță. Cînd s-a suit în tren, se simțea mai mult intern la Liceul Comercial din Brașov decît Mircică de la Medgidia. Cînd personalul de la Brașov a
Femeia cu voal by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7096_a_8421]
-
nici cinste, nici avantaje materiale, ci mai degrabă un glonț în cap! Am intrat doar cu gândul de a servi, sunt tehnicianul generalului Stoenescu și atât, vreau să ajut țara să iasă dintr-un impas în care nu eu am vârât-o. Există o Românie pe care trebuie să o regăsim cu orice preț, România viziunii românești!" (p. 157) Comunismul, cu cele două etape ale sale, dejistă și ceaușistă, are parte de o reprezentare mai adecvat umană. (Observațiile sunt făcute, de
Drumuri egale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6013_a_7338]
-
a exprimat mulțumirea că stăpânul rottweiler-ului c a fost condamnat la închisoare cu executare. Deși, fericit pentru sentință, vedeta Antenei 3 a spus că pedeapsa ar fi trebuit să fie mai mare. “Un câinar din România a fost, în sfârșit, vârât la pârnaie. Dacă e să glorificăm o părticică din justiția din România, asta e (...) Ce bine îmi pare că un astfel de scelerat stă la pârnaie”, a spus Badea.
Un rottweiler s-a năpustit asupra unui copil în Suedia - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/57451_a_58776]
-
odinioară un concept fenomenologic cu subtile tente speculative, a devenit vocabula magică a publicității moderne: peste tot ți se cere să descoperi gustul, savoarea, eroul, parfumul ș.a.m.d, adică ți se cere să descoperi niște banalități care îți sînt vîrîte sub nas cu titlul de noutăți, caz în care valențele descoperirii dispar, locul lor fiind luat de pleașca unor produse de care, deși nu ai nevoie, ți se face dintr-o dată poftă). Peste toate aceste nuanțe, pîrghia universală prin care
Lustrația mentală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5931_a_7256]
-
acela al delirului, asociere haotică de structuri învățate. Materia acestui răspăr literar vine, deci, de niciunde altundeva decât din literatură. Dau un singur exemplu: insul, sătul de viața de stâlpnic, se dă jos din copac „intonând cântecul libertății" și pleacă vârând găina sub gheroc. Firește, cuvântul acesta din urmă îi va fi fost bine cunoscut lui Demetrescu-Buzău, om al tribunalelor și al ținutelor îngrijite, de nu pedante. Moștenirea literară a cuvântului, atât cât îmi e cunoscută, îl încarcă, însă, de alte
Mica Odisee by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6245_a_7570]
-
bate joc de el - așa deci. Se așază pe treptele care urcă spre cerul liber și încearcă să-și elibereze piciorul din strînsoarea blestemată. Nu reușește. Aude cîinele nevăzut, unghiile clinchetind încet, a ajuns în sanctuarul pivniței. Nu-și poate vîrî mîna nici măcar cît să-și dezlege la naiba șireturile bocancului. Aranjîndu-și deschizătura cagulei chiar sub nas, ceea ce-l gîdilă nițel, hotărît să nu se lase în voia panicii, domnul Pointsman se ridică, așteaptă să-i coboare sîngele care i s-
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
de drepturile de autor. Continui să o respect profund pe Marie France Ionesco. Verticalitatea domniei sale și poziția constant anticomunistă sînt, pentru mine, repere care nu pot să dispară vreodată. Cred că, pur și simplu, cineva „binevoitor" a știut să-și vîre coada. Să anime dispute care nici nu ar fi existat vreodată. Să interpreteze obtuz un cuvînt și să ignore spiritul unei confesiuni. Cred că a existat intenția de a arunca în aer acest spectacol, reușita lui, de a-l pune
Tristeți și caniculă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6187_a_7512]
-
Gafencu se vor dovedi pastișe. Etic vorbind, sfîntul e o ființă stingheritoare și neplăcută, lipsită de darul molipsirii prin exemplu personal. Cu alte cuvinte, sfîntul nu poate fi model pentru semeni, nimănui netrecîndu-i prin minte să imite viața unui Gafencu: vîrît la închisoare la 20 de ani nu mai iese de acolo, murind la 33 de ani, într-o stare de grație pe care martorii au considerat-o ca fiind atinsă de sfințenie. Că pentru noi, laicii degustători de frumos, sfințenia
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
din Germania. Intr-o scrisoare oarecum testamentară, Matei îi spune, între altele, părerea de rău că m-a cunoscut atât de târziu. Cât regret eu, ce să mai spun... A-l așeza pe artist într-o „pătrățâcă" înseamnă a-l vârî în patul lui Procust. - Nu știu ce să fac. - Nu știi ce să faci? Asta-i bine. - De ce să fie bine? - Eu, când nu știu ce să fac, știu ce să fac. - Și ce faci, mă rog? - Nu fac nimic. Aflu că felul cum
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6295_a_7620]
-
interpretare populară a imobilității bolnavului din cauza afecțiunii dorsale, iar prezența poetului beteag în casa soțului ultragiat trebuie să-și aibă izvorul în Antony, publicat puțin după moartea lui Hrisoverghi. Într-adevăr, tot comparând pe poet cu Antony, biografii au putut vârî în capul cutăruia fără noțiunea exactă a literaturii că tânărul ofițer a stat rănit în casa amantei și a fost găsit în ea de către soț.” Aceeași tuberculoză osoasă de care, un secol mai târziu, avea să sfârșească și Max Blecher
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
clăpăug cu o privire abulică și un profil de pasăre pare una dintre acele figuri din lut, intenționat grotești, pentru a fi vândute la talcioc. La aceasta se adaugă un trup strâmb și mai ales picioarele de o mărime formidabilă vârâte într-un fel de pantofi albi de mărimea schiurilor. Junele merge ca pe catalige, vârful pantofului luându- i-o înainte cu o jumătate de metru. Mireasa este urâtă ca focul, grasă, cu un chip porcin gen Miss Piggy din Muppets
Benya Krik între revoluție și reacțiune by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5246_a_6571]
-
mașină de avocatul acela mărunt, care-și freca mîinile cumva bucuros în timp ce se lăuda că doar datorită pledoariei lui obținuse o pedeapsă atît de mică pentru toți, căci încadrarea, îi strigase el lui Bruno chiar înainte ca acesta să fie vîrît în mașină, încadrarea prevedea altfel pedepse mult mai mari, încă de cînd ieșise din acea sală de pe Negru Vodă nr. 3, nu se putuse gîndi la altceva decît la locul în care avea să-și execute munca silnică, iar spaima
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
iar spaima lui cea mare era că urma să fie dus la minerit, în niște găuri ascunse-n munți, acolo unde aveau să-i fie ascunse apoi și osemintele. Lunile de așteptare, mai întîi în celula din Uranus, unde-l vîrîseră din nou după proces, apoi la Jilava, închisoare în care încercase zadarnic să afle, de la pușcăriași aflați într-o situație asemănătoare, care i-ar putea fi destinația finală, fuseseră în alt fel chinuitoare. În ziua-n care un autobuz îi
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
prin atenția cu care, aplecîndu-se asupra unor fleacuri și mărunțișuri, scoate din ele impresii docte de interes cult. Mai mult, cînd descrie personaje, Zeletin nu reține fizionomii, ci expresiile lor verbale. Bătrîna care îl aștepta în fiecare dimineață cu capul vîrît printre scîndurile gardului spre a-l întreba invariabil cît e ceasul, pentru a reacționa de fiecare dată la fel: „Numai atît?“ - bătrîna aceea e un focar de mister zugrăvit printr-o strictețe de tip contemplativ: nu clinic, nu psihologic, ci
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
a veșniciei pe sponci. Asta e, contractul lui cu eternitatea e valabil doar o clipă! Datorită țâfnei posomorâte împotriva realității. A oțărâtei pizme pe această lume. Pe legile ei. Pe rânduielile ei. Pe durata ei. Și atunci, mintenaș și buclucaș, vâră o pană de îndoială în butucul mașinăriei lumii. Drept urmare, aceasta își schimbă cursul. În sfârșit, e cum a vrut el, „vițăvercea”. După o vreme însă, iarăși nu e bine. Și simte că-i necesară ca aerul o nouă „revuluție”. Ceea ce
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
din avion. Îl aștepta un grup de prieteni la Aeroportul Kennedy. Spre surpriza mea, ei l-au înfășurat imediat într-o bucată de pâslă. În următoarea secvență a apărut o ambulanță. Era una care îl aștepta, iar Beuys a fost vârât imediat în lăuntrul, tot înfășurat în bucata de pâslă. Așa l-au luat și l-au dus spre René Block Gallery. M-am îndreptat și eu tot într-acolo, după ce mi-am lăsat valizele la hotel. * M-a provocat azi
Două povestiri de Sônia Coutinho () [Corola-journal/Journalistic/5357_a_6682]
-
prezentat ordinul de plată către guvernatorul băncii Irlandei, adică suma de treizeci și trei de lire sterline, reprezentând bursa lui școlară și premiul de compunere; i-a fost achitată de către casier pe dată, în bancnote și în monede de metal. Și-a vârât banii în buzunar, cu prefăcută stăpânire de sine, și a suportat ca prietenosul casier, cu care taică-su se lansase într-o discuție, să-i strângă mâna, peste tejgheaua ghișeului, și să-i ureze o carieră strălucită în viitor. Îl
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
a pajiște, a vegetație; erau miresme din copilăria mea, de care uitasem cu totul în zbuciumul vieții citadine. M-am cufundat în somn, legănat de murmurul pământului meu natal. Oare de unde venea acea zvâcnire sălbatică a pământului, acele miresme pure? Vârându-mi degetele prin ochiurile rachiței fotoliului colosal, am descoperit sertărașele și în ele am simțit plantele uscate și netede, crengile aspre și rotunde, frunzele lațe, moi sau țări. Era acolo întregul arsenal binefăcător al predicatorului nostru vegetarian, comoara unei vieți
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
fir de păr ca să-l împletesc, dar apoi mă răzgândeam și-l țineam între buze, îl sugeam puțin câte puțin până când mi se fărâmița între dinți. Apoi într-una din nopți stând jos pe una din aceste trepte, mi-am vârât degetele în gură, am prins bine dintele între degetul mare și arătător ca într-un clește și am tras brusc. M-am trezit din prima smucitură cu dintele în palmă. Marginea lui crestată scânteia în întuneric. Voiam să-l arunc
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
în întuneric. Voiam să-l arunc peste balustradă, în casa scărilor. Pun pariu că ar fi trebuit să număr până la o mie înainte de a-l auzi atingând fundul, în miezul pământului. În schimb, fără să mă gândesc, mi l-am vârât din nou în gură și l-am înghițit. Vrei să știi ce-am simțit? Pentru mine a însemnat același lucru, ca și cum aș fi aruncat micul meu dinte mort în golul scărilor: ceva care cade, dispare și se pierde într-un
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]
-
bucătărie pe la amiază și am furat o bucățică de inimă de porc. Am înfășurat-o într-o bucată de pânză, am ascuns-o sub balustradă, între partea din metal și trepte, am lăsat-o acolo să putrezească. Azi mi-am vârât-o-n sân. Chiar și prin cămașă și haină se simțea putoarea. Colegele mele strâmbau din nas, se uitau la mine îngrozite, altele râdeau. Sora Teresa m-a luat de-o parte, mi-a ținut o predică despre igiena personală
Tiziano Scarpa: Stabat Mater by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6678_a_8003]