2,982 matches
-
ai golfului se “înghiforeazâ” vâlvoi exact deasupra podului, parcă amenințându-ne cu învăluirea, ne ținem aproape de barele de susținere dinspre trotuarul ce dă spre golf și developez pe retină “Alcatraz”-ul, “linșat” de o peliculă albicioasă de ceață amestecată cu vârtejul stropilor multicolori, “stratigrafiați” astfel de cerul coborât până aproape de pilonii magnificei construcții și firește ai țărmului insulei. În stânga, azuriul crud al nemărginirii oceanului pare pătat de neastâmpărul perpetuu al vântoaselor marine și tușează cu o cromatică in degrade întregul peisaj
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
ca fildeșul erau puși în valoare de mătasea fină a rochiei mulate cu un decolteu adânc, ce releva privirilor vrăjite, neliniștea sânilor tari, lăsați să danseze liberi sub mătasea fină. Curbele grațioase ale frumoasei balerine, erau învăluite cu voluptate în vârtejul ritmului amețitor al muzicii, de părul lung cu sclipiri de flacără, iar culoarea roșcată a buclelor era amplificată de lumina lămpilor, care curgea peste ele aureolat, din candelabrele de cristal. Făptura aceea părea ireală și irezistibilă. Îl vrăjise complet cu
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
Toate Articolele Autorului “Dezleagă-mă, Părinte, de ce-am jurat să fiu Și iartă-mă că-n viață n-am fost decât ce sunt - Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu, Un ropot scurt de ploaie Și-un mic vârtej de vânt... Dezleagă-mă de vina de-a fi-ncercat să fac Granit din cărămidă Și bronz din băligar, Colan de pietre scumpe din sâmburi de dovleac Și-un Pegas cu-aripi duble din clasicul măgar... Și iartă-mă că
DUMINICA DE IERI ... de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368626_a_369955]
-
sunetele ce-au năruit tăceri ... M-am apropiat să ating cu adierea Privirea pictată a ochilor triști , Ascultând cum rasuna-n cădere tăcerea Sub pleoapele cu dorul nestins.... Ne-am regăsit străini în doi Printre calele de la ferestra , Dar în vârtejul clipelor dintre noi Lipsea-n parfum îmbrățișarea noastră... Și nu știam ce să fac .... Să revin și să rămân agale , Să plec sau să privesc din tăceri Privirea pictată printre cale . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Privirea pictată / Gabriela Rusu : Confluente Literare
PRIVIREA PICTATA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368736_a_370065]
-
liceului când urcând treptele, când coborându-le, negăsindu-l pe profesor. Când l-au văzut ieșind din clădirea liceului, le-a revenit liniștea dinaintea furtunii. Așa cum se întâmplă uneori în natură, într-un moment de încremenire, să se pornească un vârtej care ridică spre înălțimi tot ce întâlnește în cale, purtând această îngrămădire de materiale adunată, spre zone unde nici nu visezi să ajungă, și pentru fete, momentele de dinaintea examenului, erau ca acest început de furtună. Văzându-l pe mentorul lor
OLIMPIADA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363493_a_364822]
-
celor doi. - Te-am iubit dintotdeauna! respirația caldă îi gâdila urechea și îi înfiora ființa. Era sprijinită cu spatele de perete. Simțea dorința nestăvilită a bărbatului. Halatul ei alunecă pe podea alături de hainele lui. Mintea i-se transforma într-un vârtej. Trupurile lor îngemănate într-un dans al iubirii și senzualității iși dăruiau clipe unice, pline de intensitate. Doua lumi se împleteau, se amestecau în mișcări ritualice. Erau pierduți unul în universul celuilalt. Regretau doar faptul că nu se întâlniseră mai
RETRO STORY de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364664_a_365993]
-
Far călăuzitor pe marea iubire. Farmec În grădina mea se adună Zânele în nopți cu luna Și se prind de mâini încet Lin săltând în menuet. Eu cuprins de nerăbdare Stau cu umbră în așteptare, Închid ochii, deschid ochii, În vârtejul alb de rochii. Mai apoi din ferie Gândul s-ar dori soție, Insă zânele prind veste Și se mută în poveste. Aviatorul ------------ Puțini îl văde,e pasăre E un adevăr, nu-i fulg, Ceva confundat cu-n astru, Nici metaforă
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE-FAR CĂLĂUZITOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364730_a_366059]
-
acopăr, tu o frunză mai mare ce iubești atât viața, oamenii, pe mine (măcar cât ai fi dispusă, că știu cât poți..). Și eu te iubeam, TE îndrăgesc enorm! Un vânt lua frunzele de pe jos într-un vuiet, apoi un vârtej și parcă spunea "veșnic, veșnic", eu că un resort am răspuns: Da, veșnic am s-o iubesc!!", "Veșnic de când nici nu eram, sau eram în alt timp cu ea sufletul meu pereche, veșnicia numelui meu, și a faptelor mele de
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
CAMELEONICĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 230 din 18 august 2011 Toate Articolele Autorului De ce îmi este teamă în nopțile fierbinți? Și din icoane, umbre de moarte cad pe sfinți? De ce mă răsucesc coșmaruri fără ceas, În ultimul vârtej al ultimului pas? De ce nu pot să fug în locul meu de joc, Unde -așteptarea ta mă prinde de mijloc? Nu sunt decât o umbră, un vis , o hologramă Și mă dezintegrez de dragoste și teamă. O clipă simt că zbor
CAMELEONICĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364744_a_366073]
-
1305 din 28 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Deschid cu teamă ușa spre amintiri confuze Cu cheia ruginie a vieții de student, Trezind în taina mare un vechi angajament De-a cuceri șiraguri de răpitoare muze. Mă prinde amintirea-n vârtejul de madone Ce-apar de prin albume cu poze, ca un fum, Arzând pe rând ca jarul, cu flăcări de parfum Și părul de-aur roșu în șiruri monotone. Ieșit precum sultanul cu-o sută de cadâne Din basmul cu
CĂMARA CU AMINTIRI de DAN NOREA în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349521_a_350850]
-
îl încercau erau copleșitoare. Acum putea să trăiască la întreaga intensitate aceste mișcări tectonice ce au mocnit latent în sufletul său. A fost nevoie doar de o scânteie care să genereze explozia.Și-a strâns iubita în brațe prins de vârtejul propriilor trăiri. - Ce faci? Mă sufoci? - Aaa, scuză-mă. Nu știu ce mi-a venit. Îmi era teamă că nu vei accepta întâlnirea și poate că m-ai luat prin surprindere sosind din sens invers, de unde nu te așteptam... - Numai pentru atât
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
pregătește ceva...că mă pândeau (“vine, vine...” sâsâiau). Când am deschis ușa clasei, mii de confetii, din zeci de mâini, mă acopereau...blițuri îmi luau ochii (acum am înțeles senzația Holiwood-ului!)...perechi și perechi de brațe mă îmbrățișau, într-un vârtej de nestăpânit...pupături...”fără număr, fără număr”! Mi-au cântat un „La mulți ani!”...cutremurător de frumos. Pe tablă cineva scrisese artistic: “La mulți ani, Doamna Dirigintă!”. Tot așa scria și pe plăcuța așezată pe un tort mare și frumos
FLORI ... ÎN CLEPSIDRĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349585_a_350914]
-
contemporană mai există un strat aproape necunoscut, ca și ignorat de critică literar sau considerat în cel mai bun caz că diletant, care mai păstrează un minim record cu spiritualitatea, reușind să întemeieze ceea ce altfel ar fi iremediabil pierdut în vârtejurile stilistice. Din acest strat- foarte interesant! - fac în general, parte femei (Monica Pillat, Donca Teodorescu, Nazaria Buga, Silvia Chțtimia și iată, Elenă Armenescu) toate fiind unite, contopite în același atașament pentru nespus, neauzit, nevăzut, toate slujind în același altar al
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU CIUHRI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349615_a_350944]
-
stih evadat (nărăvaș!) pe orizontală. Talent fulgurant și Furtună de Vise. Realism și Crivat Reactiv, față de o lume excesiv de proteica și împotriva tendințelor acestei lumi de a se „varsă” plămada alchimica (precum un Ucenic Vrăjito, răpit și sortit pierzaniei, de vârtejul propriilor pătimi - depășit uluitor fiind de Stihii Malefice!), pește marginile trasate de divinitate - spre jalnică și prepuielnica autosuprimare... O literatura valaha care, dacă va fi cunoscută (și Duhul limbii germane-surori ne poate mult ajutora!), va sta mărturie, lumii întregi („multului
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
liber lacrimilor să se rostogolească pe obraz. Plângem! In sfârșit lăsăm să iasă la suprafață tot necazul și apăsarea care ne chinuia sufletul. Lacrimile sunt stropi de...tristețe ce se adună dând naștere la o cascadă, care ne ia în vârtejul ei și ne aruncă neputincioși în valurile ei sălbatice de... amar. In acest moment apare o altă problemă... In Lumea în care trăim, nu se mai poate plânge așa... între oameni... pe stradă, în birou sau în magazin. Imediat veți
CÂND OCHII PLÂNG... de DOINA THEISS în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350391_a_351720]
-
memoria... Nu știu care memorie. Cert este că am reținut culorile, sunetele, cântecul, pașii, aproape totul atât de viu, încât abia după 11 ani de zile reușesc să scriu acest vis ceva mai complet. Și l-am scris. Încă simt toate acele vârtejuri ale furtunii, încă simt acea bucurie, încă simt sarea lacrimilor atinse cu limba însetată, lipită aproape de stânci. Nu știu cum am trecut lanțul de stânci cenușii. Voi descoperi sau mi se va releva cândva. Poate în al doisprezecelea an care va trece
VISUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349162_a_350491]
-
o intensitate durabilă. Căci dacă ar atinge-o, n-ar mai putea filozofa abstract și rigid. Este plin de dramatism procesul acesta prin care un filozof devine poet. — Din lumea definitivă a formelor și a problemelor abstracte, care într-un vârtej al simțirii, în confuzia tuturor elementelor sufletești, se împletesc în alcătuiri ciudate și haotice. Cum să mai poți face filozofie abstractă, cînd în tine se desfășoară o dramă complicată, în care se întîlnesc presentimentul erotic cu o neliniște metafizică chinuitoare
DE ZIUA MONDIALĂ A SCRIITORILOR de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348494_a_349823]
-
nou început. Cel bolnav avea dovada sănătății, cel sărac - a bogăției, cel pierdut - a credinței. În seara aceasta, durerea nu va mai acoperi Pămîntul, al-kimiya și gândurile străvechi vor schimba lumea. Ploaia se oprise. Norii cenușii coborau la orizont în vârtej depărtat. Trăsura udă atingea dantelele albe și grele. Domnița închise ochii și respiră adânc. „Toate cele de mai sus sunt asemeni cu cele de mai jos pentru că se săvârșește miracolul Unității.” Nu putea scrie și nici citi. Drumul o obosea
BRATARA DACILOR de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348597_a_349926]
-
După ce intră în Ponoarele și lăsă în urmă clădirea modestă a Primăriei, încercă un sentiment de neliniște. Deși aproape amiază, soarele se pitise după o perdea groasă de nori ce-ntunecase cerul pe neașteptate, dând senzația unei înserări grabnice. Un vârtej de praf ridicat din nimic îi închise perspectiva, lăsând locul vizibil la numai 5-10 m în față. Pe drum, nici țipenie de om. În ciuda vântoasei, ieși din mașină, pentru a pipăi cu talpa drumul pe care urma să-l facă
PODUL LUI DUMNEZEU, PIATRA SFÂNTĂ DE LA PONOARELE... DE ANGELA DINA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349265_a_350594]
-
am prăvălit, nemernică făptură, Căzută în genunchi,fără să murmur! Acum merg liniștită ca asinul Nainte, înapoi cum vrea Stăpânul, Mi-e caldă suferința ca o soră Nu se-ntrevede drum în depărtare, Ascunsă-i deocamdată orice zare, Mă las vârtejului stârnit de horă! 2014 ÎN MAREA DE CUVINTE --------------------------------------- Un tânăr Inorog zburdă-n vâlcele Pădurile, câmpiile sunt bete, Eu după el mă iau cu dor,cu sete, Dând bice repezi, versurilor mele. Cu torsul lui de-un alb imaculat Apare
SONETE de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349375_a_350704]
-
cununa de spini/ a mai trecut o noapte/ de atâta alb/ îngerii urcă la cer” (îngerii urcă la cer). Privirea candidă, uimită nu poate înțelege risipa de „lumină” ce-i inundă retina. „Ieri” era prea devreme pentru a sesiza - în vârtejul existenței - și umbra ce lăsa răni nevăzute în fiecare gând care se dorea triumfător. „S-a spus mereu că îngerii sunt dublul ceresc al omului. Schelling, în Philosophie der Offenbarung (Filozofia revelației), îi numește Potenzen (dynameis pe grecește) ale sufletului
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
inima unui Crist ! VĂD, DOAMNE... Acum, văd, Doamne, văd prin negura luminii liliecii cu aripi lipiciose, ce vor să se agațe de mine, cum s-a agățat patima durerii nebune... Văd, Doamne cum arzi aripi negre ce fâlfâie-mprejurul meu în vârtejuri. Și... văd, Doamne, acum văd ! cum le preschimbi în petala luminii, pe care mă așterni în boare de rouă cu miros de primăvară. OBOSEALĂ TÂRZIE Am venit de departe pentru această oră târzie să-ți cumpăr taina cu umbre arse
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
Dacă o nepoată, fata fratelui meu, nu m-ar fi stârnit, relatându-mi o teribilă împrejurare prin care a trecut, recent, un dus-întors peste granița vieții, întâmplare menită să-mi trimită limpezimea minții într-un vârtej al uluirii, poate că n-aș fi așternut aceste rânduri pentru care multă vreme am tot stat în cumpănă. Mă temeam să nu stârnesc ironia sau stupefacția unor prea realiste capete, deoarece nu s-au putut închega răspunsuri în perimetrul
CE E DINCOLO DE GRANIŢA VIEŢII? de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344520_a_345849]
-
izbucnește muzică săracă. Dar, ce greu e să ajungă seva rădăcinilor, prin picioare nesfârșit de lungi, spre ușa sufletului, pe care nu intră și nu iese harul muzicii pe această rută...! Iată, însă, o domnișoară frumoasă fără prefaceri, nepropulsoare a vârtejurilor de înghițire și halucinare a ochilor nimănui, ci de izvorâre în ei a admirației! Ceea ce sporește această admirație, până la iubire, este valoarea cântecelor pe care le interpretează. Ioana Sandu și cântecele ei edifică un tip superior de admirație și iubire
IOANA SANDU, ADMIRAŢIA ŞI IUBIREA CARE OCOLESC LABORATOARELE PSEUDOMUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344546_a_345875]
-
perechi și apoi celebrul bal, cu dansuri diverse populare sau ușoare și nelipsita periniță. Tata și mama deschideau Balul cu celebrul vals: Dunărea albastră. Erau magnifici. Tata la un 1,90 m, mama la 1,45 m. O purta val vârtej mai mult pe sus sau chiar în brațele-i largi, ca pe o copilă, care se da de grindă... De la fiecare Bal, nelipsită era Bunica Maria, înaltă, cu părul prins împletit în codițe pe spate, strâns în coc sub o
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]