1,106 matches
-
o cisternă, ca un muzeu./ Dar nu-ți fie teamă, nimeni nu moare!/ Nici măcar eu,// Mai fragil și ghinionist ca un cristal/ Lovit cu cotul, din neatenție, pe o tarabă/ Sau pe un raft din Magazinul Universal.// Doar trecem, lichid vîscos, fără grabă/ Și cumva indiferent,/ Dintr-un recipient în alt recipient" (În loc de postfață). Optînd pentru acest stil ambiguu, în "două ape", poetul se concentrează asupra procedeelor antitetice, care-i pot etala dualitatea. Astfel iau naștere imaginile în care, deși declinant
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
ai hoiturilor lui Baudelaire!)... și de oase frînte, țăndăruite, de nervi vineții, scîrboși, flaști, neracordați la marile sisteme nervoase centrale distruse, de vene și artere golite, dezumflate de fluxul lichidului devenit acum murdar, mucilaginos, cleios... să alunec în fleașca întinsă vîscos pe podele, să cad ca un om beat, voma mea să se adauge luxurii imunde a gunoaielor înflorite în jur... Pe scurt: ca dînsul să supraviețuiască, să mai fie îngrijit, să mai fie bibilit de o familie ce-l luaseră
Proba martor by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11856_a_13181]
-
de-a sa iubită Pleacă spre Africa-n balon Și-acolo, într-o oază pură, C-o carabină tip Flobert Împușc-un palmier în gură, Se-ntoarce și-l mănîncă fiert În vechiul său castel cu stafii Subțiri prin aerul vîscos, Înconjurat de blînde mafii De fluturi ce îi cad în sos... 7-V-1977 Emil P.S. Am văzut articolul trimis lui Călinescu. Funambulesc! Pe anul ăsta mai trebuie încă două!
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11834_a_13159]
-
podul în mișcare căzînd prin distilării mobile prin infernul cicatricei cărte rănile albite strigam după agurida lunii să mi se dezvăluie ca un miracol ca un trup nenăscut aripi de violoncel fugăreau broboane de sînge prin clepsidre sfărîmicioase prin clipe vîscoase prin rîpe de acorduri atingînd astfel grația magnetică pămînt văzut prin telescop prin nord treceau drezine prin sud alămuri cu veninul distilat mari corbi arzînd planeta și ceasul cu albine năvoadele pe seva singulară fuzionînd dendrite ce urcă-n auroră
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
și, fiind din plastic, detergentul țâșnea la cea mai mică strânsoare în cantități prea mari. Recunoștea că "inovația" îi plăcuse: sticla lui Mr Muscle era mică, deci foarte comodă, iar el descoperise că îndoind cu apă lichidul verde, gros și vâscos al detergentului, obținea o pulverizare cu mult mai fină, pe suprafețe mari, o pulverizare perfectă. Se ironiza singur pentru această "găselniță", glumea vorbind cu soția sa despre "brevetarea" ei, dar în sinea lui era mândru de aceste mărunte îmbunătățiri ale
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
de dincolo pe sub ușă mari responsabilități le revin odată cu toamna la compoziția noilor marmelade ( cantități toxice de pere de mere și de păduroase fructe ce n-au văzut niciodată pădurea ocolite chiar și de viermi intră în compoziția viitorului cel vâscos...) ziua se prezintă cu suprafața ei de granit pe care lumina o șlefuiește repetitiv toți își doresc maximă vizibilitate pentru vidul lor transparent în timp ce degetele bâjbâie să găsească o mică fisură și unghiile să scobească agățându-se de o muchie
Poezie by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/3506_a_4831]
-
prieteni, are o agenție de voiaj, L^Agence du Cap, la Cap Martin. închide ochii din nou. Gata, trebuie să plec. Merina intră cu o tavă, cafea, prăjiturele pentru mine și un pahar înalt cu un lichid cafeniu, scârbos și vâscos. - Proteine, îmi explică Dino. Se strâmbă. - Scriu teatru și voi mai scrie. Vorbește despre ce trebuie să vrei și ce trebuie să poți, despre limite și dincolo de limite. - Sunteți și pictor? - Da, sunt și pictor. Mă privește grav, apoi privește
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
pomenit numai la trecut!) deschide gura și spune, așa, alb, ca și cum îi stătea demult pe limbă: "Dumneata Ivan Mihailovici ar trebui să te străduiești mai mult". Mai rău, mai agasant e că din când în când o vede în cupola vâscoasă a timpului, deplasându-se ca pe o orbită și repetându-i întruna cu diverse intensități: încet, abia auzit, de parcă ar fi o șoaptă de tăinuire între cei care stau la coadă pentru o sticlă de votcă: "cine mai pune de-
Gde Buharest by Constantin Stan () [Corola-journal/Imaginative/9125_a_10450]
-
Soarelui viermele-n măr cum o cheie-n broască te copilărești porți pantaloni scurți ai grijă să-ți faci temele pe-a doua zi pe copacii stufoși din Parcul Amarului Tîrg ciorile trag cu sete din țigară în văzduhul văratic vîscos libelule bat din aripi de cognac munții Parângului fac grimase-n oglindă aidoma cocotelor obrazul pur al studentei se dizolvă-n pahar cum un cub de gheață pînă și Îngerii umpluți cu benzină explodează-n Orientul Mijlociu atîtea morți în jurul tău
Vîrste by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/5196_a_6521]
-
binelea, voi descoperi, voi dezgropa nonșalant, așa, ca chestie, comori nemaipomenite! Foile lîncede reîmprospătează pofta de lectură! După un pasaj greoi, anost, cenușiu, cît de bucuros zburdă fluturele ce devin, fluturele ce trebuia (obligat!) să zacă în larva urîtă, inelată vîscos, tîrîtoare, a rîndurilor terne. Tot astfel, pot spune că un volum căznit e profund util pentru următorul, înșfăcat nervos, nerăbdător, parcurs jubilînd că am scăpat viu și nevătămat pe viață de primul. Autorii "răsuflați" au un rol benefic. Dacă vrei
Înger la conovăț (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15044_a_16369]
-
convalescență și se întreabă dacă ea, convalescența, cu discreția-i vinovată că te-a călăuzit departe de boală, mai poate fi un preludiu la ceva, prevăzător, deși obișnuit pînă mai sus de cap cu lumina împrăștiată de lampadarele de stradă, vîscoasă și, vai, atît de înclinată încît umbrele se lungesc peste tot, ies pe sub uși ca niște cozi de șobolan, cotrobăiesc și se preling de-a lungul ungherelor, pe ziduri și prin șanțuri - un duel al umbrelor și nimeni nu
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]
-
mulți, mulți ani. Eram pe aeroportul Băneasa cu colegii mei Cristina Dumitrescu, Marian Popescu și Victor Scoradeț. Am privit răsăritul împreună, din sala de așteptare. Soarele se lățea pe pistă sub ochii noștri fascinați. Lumina creștea și făcea pierdut întunericul vîscos în cîteva clipe. Ore în șir nu am înțeles de ce nu decolăm. Comunicarea la români rămîne un subiect și astăzi. După ce cursa a fost suspendată - ceață la Tîrgu Mureș - am decis să fugim la tren. Promisesem că seara vom fi
Existențe trucate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5715_a_7040]
-
răsfrîntă-n Egee,/ stupul din Athos, cum numele văii Iserului/ surprinzîndu-te la intrarea în Delfi" (Elegia italica). Așadar adorația divinului în lume devine tot mai mult senzorială, aidoma celebrelor viziuni ale Sfintei Tereza de Avila. Misticismul poetului cade în materia vizionara vîscoasa, devenind plastic, tangibil. Făcînd întrucîtva - să recunoaștem - figură de eretic, Adrian Popescu evoluează frecvent în lumina întunecată, debordanta de humus expresiv, a acelor "zei chtonieni", a căror supremație o acceptă treptat, în defavoarea "zeilor uranieni", solari: Așezat în bancă plină de
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
și nici măcar acces) la femei. El este un frustrat, exasperat de faptul că aproape toate încercările lui de a face dragoste rămân infructuoase. Așa cum unii au coșmarul imposibilității de a fugi de un pericol, simțind că înaintează printr-o materie vâscoasă, vorbitorul la persoana întâi din Manifest anarhist și alte fracturi are coșmarul incapacității de a ajunge la actul sexual. Mereu apar piedici, mereu se întâmplă ca partenera - capricioasă - să lipsească la întâlnire și să se culce cu altul: "te-am
DEBUT ȘOCANT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16712_a_18037]
-
și de tradiție pe care le-a incorporat cetatea eternă. Poetul german Ștefan George simte cum în vine îi clocotește sângele roman: "Vorbiți de apropierea Sărbătorii, a Împărăției,/ vorbiți de vinul nou în burduf nou/ abia atunci când prin tot sufletul vâscos/ va zvâcni sângele înfocat, suflul meu roman" ( "Mein feurig Blut sich regt, mein romischer Hauch" Maxime Renane). Englezul T. S. Eliot, un britanic a cărui țară aparent nu are afinități cu Roma, exclama sentențios: "Trei sau patru romancieri mari încă
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
Mircea Mihăieș Am un motiv personal să privesc oripilat pomana făcută elevilor români de guvernul Năstase: am detestat, de când mă știu, laptele. Mi se făcea rău la simplul lui miros, iar gândul că trebuia să înghit lichidul alburiu, vâscos - pentru că în copilăria mea laptele nu se degresa! - îmi dădea coșmaruri. Văzând, pe toate canalele de televiziune, anunțul triumfalist că, din prima zi, guvernul va convoca la poarta școlilor tagma lăptarilor și breasla brutarilor, am redevenit, îngrozit, copilul de-odinioară
Ugerul lui Pilat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14864_a_16189]
-
albul acesta al zăpezii care se cerne, ce poate fi decât un rapel la albul făinii din film și dintr-o întreagă etapă de cercetare a lui Flondor? Și ați văzut că făina nu se oprește niciodată la o materialitate vâscoasă, - mi-o amintesc și la expoziția pe care am realizat-o la Muzeul Satului și unde prezența lui Flondor era foarte bine marcată, de o neașteptată, de o singulară originalitate, - dar și aici mâna care înaintează în răcoarea făinii are
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
prin extensie a unei mase de material coeziv sau rocă, combinată cu o deplasare generală pe verticală a masei facturate în cuprinsul unui material de bază mai slab (figură 1.4). * Curgere - mișcare continuă în spațiu, asemănătoare curgerii unui lichid vâscos (figură 1.5). Cauze: * Cauze pregătitoare - cauze care, de-a lungul timpului, au contribuit la aducerea pantei într-o situație limită de stabilitate. * Cauze declanșatoare - cauze care, acționând pe o perioadă relativ redusă de timp, au contribuit la aducerea pantei
EUR-Lex () [Corola-website/Law/121723_a_123052]
-
modelați: "într-o incinta austera, cufundata în studiu/ și aplicație, modelez corpuri umane/ grotești. am o pofta grozavă de rîs/ de o comedie cu moravuri ușoare" (ibidem). După cum vedem, magia neagră, alchimia, si comedia se îmbină în fluidul aceluiași discurs vîscos, în care încap "reverii vinovate". Spre a consolida această comedie a materiei dereglate, anarhice, care acoperă întreg orizontul, Gabriela Cretan propune, în sînul ei, relații insolite, mijlocește contracte perfide între regnuri, compromisuri între aparente și esențe, mezalianțe între contingent și
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
pe sine, nu sponsorizează divertismentul. (La noi a mai făcut-o, și nu o dată, Ministerul Culturii și Cultelor). Doar în cazul în care, pentru unii, divertismentul poate substitui cultura. Din nefericire am întâlnit destui oficiali care, lăfăindu-se într-o vâscoasă confuzie, sunt ca pescarii ce se ocupă de peneluri și de culori sau ca pictorii ce își potrivesc plasele de prins pește. E trist să vezi oameni (de decizie) care de la înălțimea rangului lor administrativ încearcă să dea un lustru
Soția prietenului meu by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14233_a_15558]
-
fi trebuit să respire// drumul se încrucișa/ în mlaștina din mijlocul rănii// mă mulțumeam cu morții/ pe care îi desenam// o fericire deasupra genunchilor/ iradia din alt mecanism// auzeam ciocul enorm/ resturile înfundate de trup// penetrînd ce era cald și vîscos/ senzația de prăbușire mă-nghițea// libidinos/ și fără ură” (În barcă). Pînă la urmă chirurgia e înlocuită cu autopsia: „Îmi construisem un mort// fără ploaie fără vînt/ numai cu mîncărimea asta de limbă” (Miaduc aminte dar). E drept, pe alocuri
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
în sine, citită după romanele lui Marquez, nu e nici ea remarcabilă în sine. Și totuși, Sub vulcan este, oricît ne-am feri de superlative în epoca reticențelor critice, o carte ieșită din comun. Grea, obositoare, cu o materie epică vîscoasă și totuși pe alocuri neobișnuit de lejeră, compusă parcă din mici narațiuni care rezistă în sine și nu te constrîng să urmărești filonul de continuitate narativă. În prefața sa, Florin Șlapac, care e și traducătorul acestui text dificil, se referă
Alcoolul ca substanță metafizică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17115_a_18440]
-
stăpîn, fie el și nevăzut. Viața din Azil se bizuie pe frică, pe ură, pe denunțuri, pe lașități agresive, pe violență și amenințare. Nu se știe cine e supraveghetor și cine e supravegheat. Zvonuri, isterii individuale și colective, spaime, ură vîscoasă, promiscuitate întinsă ca o cangrenă a universului. Sculptorul însuși se nutrește din vitalitatea negativă a resentimentului și a instinctului de distrugere. Nu are talent, nu are vocație de artist, este un fiu rău, un prieten odios și un amant mîrșav
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
fidelă a limbajului suburban și a unui argou savuros, nedocumentat până acum de către altcineva în proza noastră până la detalii atât de pitorești. În prefața la roman, Mihai Zamfir reține ca o performanță tocmai acest "limbaj de o mare duritate intimă, vâscos și greu", constituind o amprentă stilistică specifică: Această dubioasă pastă lingvistică va fi stilizată de prozator într-un mod cu totul personal". Mihai Zamfir plasează originalitatea lui Radu Aldulescu în "exprimarea de factură céliniană, adică tentativa de a conjuga sordidul
Mizerabilismul cosmopolit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9206_a_10531]
-
Gustă puțin, îți va face bine",/ Și, întru adevăr, credeam că în noaptea aceea/ Cu sînge de urs te-aș putea vindeca.// De sînge tu nu te-ai putut atinge,/ Cu sila am vrut să ți-l torn pe gît,/ Vîscos era, deasupra buzelor rămînea,/ Îl dezlipeam încet și-l aruncam/ Și cu altă cană de sînge veneam" (Sînge de urs). Moartea se extinde pretutindeni. Ea formează fondul lucrurilor, doar temporar mascată de aparența lor, dezgolindu-se nu o dată sub înfățișarea
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]