1,102 matches
-
din țesutul acinar pancreatic. Mutația este caracterizată succint prin sintagma F 508 (deleția fenilalaninei din poziția 508 dintr-o proteină numită CFTR = „Cystic Fibrosis Transmembrane Conductance Regulator”, alcătuită din 1480 aminoacizi). În absența sau scăderea proteinei regulatorii, secreția glandelor devine vâscoasă, producând obstrucții ale canalelor, degenerescență grasă sau amiloidă și fibroză în diferite țesuturi glandulare. Tabloul clinic cuprinde insuficiență pancreatică, steatoree, infecții pulmonare recurente, retard de creștere prin denutriția asociată, infertilitate prin azoospermie, sinuzite și altele. Diagnosticul se confirmă prin prezența
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Ovidiu Brădescu, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92222_a_92717]
-
este favorizată de prezența substanțelor cu proprietăți coleretice iar golirea veziculei se poate face, În mod normal, În decurs de o oră. Într-un organism sănătos, bila este de culoare galbenă, alcalină și neiritabilă, având o consistență fluidă sau ușor vâscoasă. În intervalul dintre mese, bila se acumulează În veziculă Întrucât sfincterul Oddi este Închis iar musculatura veziculei este relaxată. Într-un organism bolnav, cu un Înalt grad de intoxicare, fierea devine verde-Închis, aproape neagră și are acțiune acidă și corozivă
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
suferă de litiază biliară sau dischinezie biliară și se declanșează din momentul În care un calcul migrează pe căile biliare și blochează canalul cistic sau canalul coledoc. În unele cazuri, bila secretată de ficat conține prea mult colesterol, devine foarte vâscoasă și se poate bloca pe căile biliare. În mod frecvent, atunci când pacientul consumă alimente grele, colecistul se contractă, Împinge calculul În exteriorul vezicii și blochează canalul cistic sau canalul coledoc. Durerile apar, de obicei, seara sau noaptea, ca urmare a
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
orizontul acestui clasicism. Mi-am descoperit subit oroarea de funcționare conform planurilor, iar maestrul ei a plătit prețul - poate pe nedrept. Deja nu-l mai consider responsabil de ruperea relației; de fapt, confortul m-a pus pe fugă, stratul ăsta vâscos, izolant, moale și călduț, dincoace de care începusem să putrezesc vertiginos. Chestia e că Ian îl crea într-un fel inegalabil de subtil și dibace; surată bună a edificărilor funcționale, moartea prin îngropare de viu își are și ea maeștrii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
conceptual îndârjit pe disecarea chestiunii. Cu mișcări imperceptibile, furculița imobiliza fragmente eluzive de realitate, în vreme ce cuțitul despărțea neobosit versanți de-ai ei amenințați de surpare. Până să răzbată în cuvânt, ideile îmboldeau asiduu tăișuri și ascuțișuri sclipind măcelărește prin transparență; vâscos și metamorfic, o corporalitate fără organe se zvârcolea de zor în străvăzul lumii, lăsându-se anevoie împănată cu rigiditate cadaverică de tacâmuri. Bart continuă cu aprindere, vizibil stimulat de dansul mânerelor de inox cu mâinile lui: − Firește că o asemenea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dintre privitorii la Moartea lui Sardanapal al lui Delacroix simt realmente fiori înghețați prin vine mai degrabă decât dulcea narcoză indusă de splendoarea agoniei? Doar frumosul terorizează; mai maleabil, oribilul se pretează la negocieri ce-i trădează o atroce convivialitate. Vâscos și lipicios, oribilul pare mai de-ai casei în lumea de dincoace, pe când splendoarea, distantă, se ține în asimetrica rezervă a necondiționalului. Cu toată educația ei formală în istoria artei, Ondine nu fu inoportunată de asemenea reflecții în timpul reprezentației. Plutea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
celor distale. Există rezerve în ceea ce privește administrarea fluidifiantelor și expectorantelor, deoarece sputa acestor bolnavi este fluidă datorită enzimelor hidrolitice produse de celulele fagocitare care, datorită stagnării secrețiilor, își pot exercita acțiunea de distrugere a structurii gelului. Sputa devine astfel mai puțin vâscoasă decât în astm sau în bronșita cronică. Dacă totuși se consideră necesară fluidificarea secrețiilor se pot folosi: iodura de potasiu, clorura de amoniu, benzoatul de sodiu, bromhexinul [77, 95, 101]. Drenajul postural se efectuează de obicei dimineața și poate fi
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by Claudiu Nistor, Adrian Ciuche, Teodor Horvat () [Corola-publishinghouse/Science/92105_a_92600]
-
repete eșecul de săptămâna trecută. Când gonacii au să ajungă la țărm n-o să mai poată ieși nimeni neobservat cu barca prin centura de petrol. Animalele n-au cum să scape înot. Rosén a avut de asemenea grijă ca petrolul vâscos să aibă o compoziție omogenă. După asta o să fie o nimica toată să dăm de urma ambarcațiunilor care au venit în contact cu centura de petrol. 4 septembrie A venit Margareta să se uite la teren. E amplasat la marginea
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
neștiind dacă așa se făcea de obicei. Detaliile pe care mi le-a dat au trezit în mine groaza și curiozitatea; mi-a povestit cât de groasă era limba care îi ajunsese până-n cerul gurii, dar și despre o materie vâscoasă, la care numai gândindu-te ce putea fi te apuca greața. Credeam tot ce-mi povestea, dar în același timp îmi spuneam că era imposibil ca fratele meu să fi născocit acest gest neobișnuit, că despre acest gest trebuie să
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să se petreacă, mă împăcasem chiar cu mai mult decât s-a petrecut. După sărut care nu a fost prea rău primit Marcel m-a lăsat să plec, așa că am fugit într-un suflet la Lisbeth". "Grosime a limbii", "materie vâscoasă", "centru de greutate"... Clara Malraux evocă în memoriile sale acest prim flirt pe un ton rece, detașat, aproape științific. Departe de a aborda flirtul într-un mod pătimaș, nestăpânit și dramatic, așa cum o face Marie Bashkirtseff, aceasta îl tratează într-
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și Nastia făceau odinioară dragoste sub pătură. Trecuse un veac de atunci. O găsi pe tânăra femeie zăcând sub dună, cu pieptul despicat, trupul gol și contorsionat, acoperit puțin de nisip. Sângele închegat îi sudase coama magnifică într-o masă vâscoasă. Doar, pe frunte, o șuviță, fluturată ușor de briză și parcă aparținând altei realități, amintea de fosta splendoare. De jur împrejur, nisipul călcat în picioare arăta că victima încercase să se apere. Îngenunche lângă moartă și, cu fața în mâini
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nefolositoare (bulendre, cotrențe, zdrențe). Alt personaj mereu prezent în viața satului era păcurarul, un fel de negustor ambulant, care vindea păcură și petrol lampant. Avea o căruță cu doi cai zdraveni și înăuntru un butoi mare cu păcură (un lichid vâscos, negru sau brun-închis, rămas de la distilarea țițeiului). Păcura, ca să nu fie atinsă de intem perii, era protejată de un coviltir, adică un acoperiș la căruță, făcut dintr-un schelet de nuiele curbate, peste care se întindea rogojini sau pânză groasă
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
unei fântâni abandonate, asemenea unei girafe proiectându-și pe cerul înfierbântat al deșertului Kalahari silueta maiestuoasă și inconfundabilă. Dar fântâna era moartă. Peste izvoarele de apă reci și proaspete aducătoare de viață se depozitase indolent un strat gros de nămol vâscos și otrăvitor. Fântâna trebuia urgent curățată și izvoarele desfundate pentru ca apa să-și reia imediat funcția de element vital primordial, în absența căruia tot ce e viu dispare. S-a format o echipă de bărbați tineri, puternici și pricepuți, cărora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
roșii: „R O B E R T M A R T I N E L L I S 1 9 4 1-1 9 9 2“ Din cauza vântului mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe spate. Pământul era ud și vâscos și, încercând să mă ridic, m-am împiedicat de o brazdă cleioasă. Dar când am pus mâna jos, mi-am dat seama că nu era umezeală ci un fel de peliculă soioasă care mirosea a ceva murat și am continuat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
s-a apropiat împărăția cerurilor. El este acela despre care a zis proorocul Isaia: Glasul celui ce strigă în pustie [...]. (Matei, III, 1-3) Marea Moartă la amiază, văzută dinspre deșertul Iudeii. Ea însăși pare un deșert lichid ori mai degrabă vâscos nici urmă de pește, de pânză ori de port la orizont. Albastrul mat abia se ghicește sub vălul alburiu al căldurii care o acoperă ca o năframă. Ioan Botezătorul a trecut, se pare, prin această comunitate de neprihăniți trăitori departe
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Încetul. În cele din urmă vor trebui să-mi amputez picioarele, pe urmă brațele. Era ceva la ea, un aer nevertebrat, ca la o creatură din adîncuri. Ochii ei erau ochi reci, de pește, și te privesc printr-un mediu vîscos pe care-l purta cu ea. Vedeam ochii aceia Într-o masă informă, protoplasmatică, care se unduia pe fundul mării Întunecate. - Benzedrina e ca lumea, a zis ea. Trei fîșii sau vreo zece tablete. Sau două fîșii de benzedrină și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
foarte amărât. Pentru ce ne chinui și ne persecuți? Pentru ce suportăm privațiuni de tot felul? Cu ce am păcătuit? Tu vezi cum trăim?? Lampa cu petrol numărul 8 intrase demult în șomaj tehnic din cauza lipsei de carburanți. Întunericul deplin, vâscos, palpabil, material era abia-abia străpuns de puterea anemică a unei lumânări sfrijite care, pâlpâind agonic, reușea cu mare dificultate să spargă masa de întuneric ce ne înghițise literalmente. Pentru a ne deplasa în spațiul intim unde însuși regele merge pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
repară vreun vas și a început s-o izbească-n cap cu cărămida, sistematic, centimetru cu centimetru până când frumosul ei cap a fost completamente zdrobit, nu se mai distingea nimic: ochi, urechi, nas, gură, totul se transformase într-o materie vâscoasă, lipicioasă, amorfă și înfiorătoare. Gata. Se terminase. Stropi de sânge, de carne sfârtecată și de oase zdrobite îi săriseră pe mâini și pe față, pe tot pieptul. A introdus cadavrul mutilat în traista aia mare și jegoasă îndeplinind funcția de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Arhitectură, din care țâșnește o umbră de apă. Termometrul electronic arată un exces de grade Celsius care te face să blestemi ideea ciobanului Bucur de a se stabili pe malul Dâmboviței, și nu în inima Carpaților. Asfaltul este moale și vâscos, aerul lichid. Florăresele vântură apa murdară din fântână cu căldări de plastic roșu aprins. Varul alb dat pe inscripțiile de pe clădirea Universității a căpătat nuanțe incadescente, ca și cum ar fi fost ars cu napalm. Richard, un student francez pe care l-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
pe buză. Într-alta am simțit ceva în ureche și din reflex, prin somn, am dat să mă scarpin ; mai întîi am crezut că-mi curgea sînge, dar apoi m-am trezit și mi-am dat seama că treaba aia vîscoasă nu-mi aparținea mie, ci lui - pur și simplu, îl storcisem. După cîteva astfel de experiențe, instinc tul meu de conservare (cred) mi-a rezolvat problema : am descoperit liniștea în împăcarea cu lumea așa cum este ea. Un fel de iluminare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
era lună plină, și o brazdă de lumină ajungea, pe apă, în dreptul lui. Vru să urmeze cărăruia luminoasă, dar făcea eforturi foarte mari să se deplaseze. De fapt, oricît se chinuia, nu înainta deloc. Parcă se afla în ceva foarte vîscos, care opunea rezistență. Atunci făcu o zvîcnitură și începu să înoate. Era liber acum și observă că poate prinde viteză foarte mare. Apa era ca un pat primitor, foarte moale, în care se simțea în siguranță. Se zbenguia în stînga
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
la sfârșitul vreunei zile ploioase, soarele să mai licărească palid Înainte de a apune deasupra mesei jilave pe care erau Întinse ciupercile ei, foarte colorate, unele purtând urmele vegetației din jurul lor - câte un fir de iarbă lipit de o pălărie cafenie vâscoasă sau o bucățică de mușci ce Îmbrăca baza bulboasă a unei codițe cu puncte Întunecate. Și mai era printre ele câte o omidă micuță șerpuindu-și trupul și măsurând cum ar face un copil cu degetul mare și arătătorul, marginea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și liberali, și stângiști. Într-un fanatic poți lovi ca într-un sac de box rigid, cu iluzia că te bați sportiv, într-un ring. Cum să lovești însă în omul de marmeladă? Pumnul s-ar afunda într-o materie vâscoasă din care nu l-ai putea extrage, cu scârbă, decât lipicios și înmănușat. Dar nu numai fanaticul, ci și oportunistul ingenuu (căruia i se pare firesc să se „întoarcă” după cum bate vântul) e deasupra omului de marmeladă - oportunistul sofisticat, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
aparține unui om cu mult inferior nivelului producției sale. Mai ales în pictură, dar și în muzică, ne surprind aceste ciudățenii. * Vara se târâie, lentă, amintindu-mi de "ceasurile care curg" al lui Dali, sugerându-mi un pământ întreg, înmuiat, vâscos, ca o picătură uriașă, căzând într-un hău, ca un bostan răscopt, bleg. * Pe o bancă (o știu acolo de mulți ani, uitată, înnegrită de vreme) țopăie două veverițe roșcate, fericite. Se spune că veverițele sunt singurele mamifere fără colesterol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nevopsite). Restaurarea "în comun" a gardurilor a avut loc în postul mare, încât și în prezent câteva animale domestice sunt foarte albastre. Vopseaua a fost și cam diluată și s-a topit după ce, multă vreme, se comportase ca un material vâscos și foarte adeziv. Pe Strada Zorelelor ne-am aștepta să fie zorele. Ei bine, nu, nici urmă de zorele. Este foarte probabil că într-un trecut, care nu poate fi apreciat cu certitudine, o fi fost cineva, la o casă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]