783 matches
-
dă acelui tablou: „Degetul meu indică spre locul unde mă doare”. În tabloul Elegie pentru Hristos portretele personajelor biblice sunt conturate realist, dar este surprinsă și o scenă pe care acestea o inserează prin exorcizarea urâtului. Mai îndurerată decât Maria, văitându se, femeia dintre Madonna și bărbatul care o ajută în a-l coborî de pe cruce pe Mesia, pare a purta o mască, la fel ca și Sfântul Ioan. Împreună cu bătrânul ce ține într-o mână cearșaful cu Mântuitorul, personajele lui
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sau, pentru că tot era un lucru obișnuit acolo, cineva murea. Ei, cine murea? Un tânăr dolofan, adus în graba cea mai mare cu salvarea de la Constanța. Era însoțit de soție, mamă, soacră, bunică. Doar cățelul și purcelul lipseau. Tânărul se văita de mama focului: vai, aoleu, nu mai pot! Suferințele lui trebuie să fi fost la limita suportabilității. Ceea ce-l făcea să fie și speriat. Mă făcusem mic în pat, compătimindu-l sincer. Clar, era o urgență. Mama plângea, soacra îi
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
s a enervat. N-a spus nimic, l-a privit pe tânăr cu un ușor dispreț și a ieșit. A venit imediat o asistentă și i-a făcut o injecție. În scurt timp, tânărul s-a calmat. Nu se mai văita, doar gemea încetișor. Atunci, le-am cerut femeilor care-l însoțeau să aștepte pe hol. — Da’ mata ce ai? — Tot piatră la rinichi. Au ieșit, iar tânărul a sărit din pat și a dispărut în spatele ușii de la toaletă. A gemut
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
vânt puternic, a năvălit asupra-i!" (203-204). El doarme șase zile și șapte nopți fără întrerupere, și când Utnapiștim îl trezește, Ghilgameș îl mustră că 1-a trezit după ce abia a ațipit. Cedează însă în fața evidenței și începe să se vaite: "Ce să fac, Utnapiștim, încotro să mă duc? Un demon a pus stăpânire pe trupul meu; în camera în care dorm locuiește moartea, și oriunde aș pleca moartea e lângă mine!" (230-234). Ghilgameș se pregătește acum să plece înapoi, dar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Pentru noi mai aveau timp puțin seara, când se adunau acasă. Cu toate acestea, am primit o educație excelentă; am avut în jurul nostru căldura iubirii și a înțelegerii necondiționate, sprijin moral, spiritual și material cât i-au ținut băierile. Se „văita” tata, râzând, că i s-au lungit mâinile de atâtea pachete cărate la poștă și mama râdea și ea. Nu mai erau bogați, lăsaseră tot „dincolo”, dar erau bogați în iubire și muncă. Îngerul nostru păzitor, în absența lor de-
Învăţătorii Frasinului : din amintirile unei foste eleve by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1292_a_2103]
-
vorbeau despre evenimentele din 1989 din România și tinerii de 20 de ani de astăzi au un numitor comun: detașarea. Și, privind lucrurile astea la distanță de aproape două decenii, chiar așa par: Ceaușescu, în nebunia lui, nu s-a văitat nici o secundă în fața morții. Iar procesul strâmb, populat de actori din vorbele cărora reieșea sentința înainte de pronunțare, îi cresc acestuia „aura“. Ceaușescu este, astăzi, victimizat. Și Ion Antonescu a fost împușcat cam la fel. Un personaj cu rang de statuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
sinceră... Se ține minte, face bine când totul devine un soi de rutină domestico-senzuală, cu bucătăria în rai, cu dormitorul în iadul tuturor desfătărilor... Să revin... Mi-am descoperit niște file disparate și... disperate, de pe la vreo 16 ani, unde mă văitam foarte serios că mă descompun... Ce substanțe pure oi fi având eu pe atunci în mine, stricate brusc, de mă descompuneam cu atâta gravitate? Rămâne un mister al adolescenței acest melanj uluitor de candoare și de „murdărie“. Apoi, rătăcite prin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
meu, că ar fi vrut să-mi scoată inima să o calce în picioare,sau să o mănânce. Vibra toată în brațele mele și-mi strângea mâna de credeam că vrea să-mi zdrobească degetele, știa că nu mă pot văita acolo în public, voia să-mi transmită toată dorința ei de-a mă avea.Probabil că ne schimbasem comportamentul și înfățișarea, pentru că am observat că eram filați de partenerii noștri, de și dansau și ei împreună. Am mai stat noi
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
au început să-i bruscheze împingându-i afară din vagoane, aruncându-le bagajele și, mai oribil, luând copiii și azvârlindu-i jos, noroc de zăpada care mai amortiza puțin șocul. Femeile strigau înnebunite, copiii urlau și plângeau sfâșietor, bătrânii se văitau disperați, iar bărbații țipau și-n ochi li se citea furia și explozia iminentă a unei răbdări care a depășit toate limitele admise și acumulate timp de ani și ani în sufletul lor. În momentul acela apăru în fugă un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de pneumonie. Eram cu maică-mea la masă (tata lipsea), înfulecam ciulama de ciuperci, când a sosit telegrama amintind că bătrâna e grav bolnavă și dorește să ne vadă. Peste vreo două ceasuri, ne găseam în trenul de Cluj, eu văitându-mă de mari dureri în pântece: de la ciuperci, firește, ne am spus, cu toate că mama le digerase fără probleme; de câte ori apoi, vreme de câțiva ani, am încercat să mănânc ciuperci, fenomenul s-a repetat, ceea ce dovedește emoția extraordinară și reacția la
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
mult. Seara aș fi vrut să mai citesc în camera mea înainte să adorm. Nu puteam: chiar și pentru cinci minute îmi re proșa că am consumat curent. De câte ori ne așezam la masă, înce pea să ofteze și să se vaite că e balonată, că n are poftă de mâncare, că ar fi bine să mâncăm și noi mai slăbuț, ca să nu pățim ca ea... Tertipuri ca să-ți treacă cheful și ție. Înce peam să mă gândesc că ar trebui să
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
înțeleg cum pot rezista fără să ies din casă și mă sfătuiau să plec. Zgârcenia ei era proverbială în zonă! Mi-aduceam aminte că, la un moment dat, în țară, lucram într-un colectiv mai rece, mai închis... M-am văitat că aș fi vrut să fim mai apropiați etc. Colega cu care vorbeam a ridicat capul din hârtii și mi-a spus: — Tu ai venit aici să-ți faci prieteni sau să câștigi bani? Mă gândeam la vorbele alea și-
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
minunat copil, dar nu trebuia să transmit nimic celor din jur, trebuia să spăl farfurii și să curăț șemineul ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. La un moment dat, mai târ ziu, Concetta a început să bufnească, să se vaite și, întoarsă cu spatele ca și cum i-ar fi fost și ei rușine, mi-a spus: — La cât te plătesc, vreau și eu puțină afecțiune! Eu eram înmărmurită. A înțeles din tăcerea mea că ceea ce voia ea nu se cumpără la
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
adevărat) și că trebuie să merg urgent în țară (ceea ce nu era adevărat). Am spus că voi lipsi patru zile, că voi pleca cu avionul pentru că am deja biletul cumpărat. Imediat a pus mâna pe telefon, a început să se vaite tuturor și să se lamenteze. Am rugat-o să-mi ia bilet la autocarul pentru Roma. Urma să fiu liberă peste câteva zile. Nu știam ce va fi, nu știam ce se va întâmpla cu mine în continuare în Italia
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Ai mâncat azi? — Dar diriginta ta cum este? Fel de fel de întrebări, fel de fel de răspunsuri care te ajută să fii o parte din universul lor. La un moment dat, sfătuindu-ne despre viitor, fata mea s-a văitat, a spus că ar fi fost bine să aibă și ea părinți, nu doar bani. Avea dreptate. Scrisoarea 112 Un italian în vârstă, plin de respect și admirație, m-a rugat să rămân, să nu mă mai întorc în țară
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Nu-i vorba de copiii mei, sau nu doar de ei, ci în general. În scurta mea vizită în România, i-am „fotografiat” pe vecinii mei. Sticla de Coca-Cola nu lipsea, nici țigara din mână... De unde? Apoi la telefon se vaită toți că nu au, că e scumpă viața, că alții cum pot și tu nu... și tot așa. Dar nu spun că ei se trezesc la 10 și tu la 7, nu spun că duminica fac grătar și tu nici
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
cu un bătrân, chiar dacă pari calmă, echilibrată, chiar dacă știi tot ce poate să-l supere sau ce vorbă îi face plăcere. La un moment dat... crac! Lucra pentru o bătrână pisăloagă. O cunoșteam pe bătrână. Ne salutam câteodată și se văita mereu. Auzisem că din lipsă de ocupație începea de pe la ora 10 să încălzească apa pentru pastele ce urmau să se gătească la ora 13. Închidea aragazul, iar aprindea... E genul de bătrână drăguță, dar care ține biscuiții sub cheie și
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
trăiască fără să se îngrijească prea mult de ziua de mîine, lovea în respectul său înnăscut pentru economii. În aceste mulțimi cu pumnul ridicat, exigente, un pic arțăgoase și a căror violență ascundea o mare candoare, cei mai caritabili se văitau că-l caută de acum încolo în van pe "sărmanul" respectuos din romanele doamnei de Ségur". Marc Bloch, L'Etrange défaite, 1940 În Strania înfrîngere, mărturie scrisă în 1940, publicată după moartea sa în Rezistență, istoricul Marc Bloch analizează starea
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
prinse pe Crăciuneasă de amândouă mâinile și, trăgând-o până la ușă, îi puse mâinile pe prag și i le tăie de la curmătură. Cu fața mânjită de sânge, căzu beat pe pat, fără să mai audă țipetele de duerere ale nevestei. Văitându-se amarnic, Crăciuneasa se duse la Maica Domnului, cu mâinile schilodite: - Uite cum m-a ciunțit bărbatul! Maria îi grăi: - Unde ți-s mânile? - Pe prag, afară. Tăiate cu barda... - Adă-le încoace! Făcu Maica Domnului, din patul ei de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
prinse pe Crăciuneasă de amândouă mâinile și, trăgând-o până la ușă, îi puse mâinile pe prag și i le tăie de la curmătură. Cu fața mânjită de sânge, căzu beat pe pat, fără să mai audă țipetele de duerere ale nevestei. Văitându-se amarnic, Crăciuneasa se duse la Maica Domnului, cu mâinile schilodite: - Uite cum m-a ciunțit bărbatul! Maria îi grăi: - Unde ți-s mânile? - Pe prag, afară. Tăiate cu barda... - Adă-le încoace! Făcu Maica Domnului, din patul ei de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
toate, curajul. Valorile unui monah sunt vizibil nonvalorile unei lumi hiperconsumiste: „În loc de a-și însuși, monahului îi place a dărui, căci el știe că mai fericit este a da decât a lua. În loc de a vorbi, a tăcea. În loc de a se văita, a pătimi. În loc de a agonisi, a risipi. Bogăției îi preferă sărăcia. Relațiilor, izolarea. Succesului, obscuritatea. Agitației, liniștirea. Îmbuibării, postul. Desfrânării, castitatea. Voinței de putere, ascultarea și supunerea. Protestării și violenței, resemnarea. Înălțării eului, smerenia. Plăcerilor, înfrânarea. Obținerii biruinței într-un
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
de spinarea aplecată a lui Ciriu, care se ținea de burtă după o altă lovitură mișelească încasată. Adultul se prăbușise la pământ, iar copilul nu mai putuse ridica brațul stâng câteva săptămâni bune după traumatism. Nu plânsese și nu se văitase, ci doar își rotise îndelung ochii peste necopții din jur și circăraia lor plină de acrobații riscante; lumea lui nouă nu semăna nici cu cea a adulților, nici cu cea a copiilor cunoscuți de el. În aceeași seară, mâna-i
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ar fi fost ceva mai greu să devină președinte. Totuși, în momente de amărăciune, omenește ușor de înțeles, Domnia sa a comis eroarea de a da voturi de blam presei. Mai mult chiar, la un moment dat a început să se vaite că alții au mai toată presa de partea lor. Și asta într-o vreme în care în afara României libere - totdeauna o redută a dlui Constantinescu - președintele avea suporteri redutabili și nu doar în presa din țară. Trei departamente românești ale
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
celălalt. Pentru a-și menține echilibrul, Mary își strecoară mâna pe după brațul naratorului. Curând, se ghemuiesc alături sub o învelitoare. Când vântul îi smulge tinerei englezoaice pălăria de pe cap, aceasta îl roagă să i-o înnoade sub bărbie, apoi râde, văitându-se cu delicatețe că o gâdilă. Naratorul, extrem de tulburat, încearcă atunci cu sfială să-și mărturisească iubirea. Îi povestește fetei un vis pe care îl avusese în noaptea din urmă. În vis, îi povestește el, se făcea că ea îi
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Nu e decât un vicleșug. Prefăcându-se astfel, tânărul speră ca așteptarea și incertitudinea să desăvârșească dorința Louisei, astfel încât aceasta să nu-i mai "refuze mâine aceste degete pe care arde de nerăbdare să le sărute". "N-a ținut", se vaită el îndurerat a doua zi. Chibzuita stăpânire de sine de care dăduse dovadă nu fusese decât un chin zadarnic. Nici n-apucasem bine să-i strâng mâna, că și-a și retras-o dintr-a mea", se lamentează cu năduf
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]