2,614 matches
-
frigorifică fi-ți-ar tac'tu de rîs să-ți fie, pentru că eu, bă, vorba lu' Vax Albina, că cică cine face asta cum îi zice în folosul comunității îi dă cinci sute cinzeci de mii pe lună, da' să văz și eu mai întîi luna aia, acoperată de nori, hai? și cică el ne duce pe noi, ca Neacutare Pandișpan, spune, Alunică, de ce taci, eu nu mai suport una ca asta, să se zgîiască alde Dunăreanu Cezărică la cracii lu
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > CÂND NOI ERAM Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 578 din 31 iulie 2012 Toate Articolele Autorului Am o oglindă după ușa, ascunsă mă privesc în ea De m-aș privi în văzul lumii fii sigur, că m-aș rușina Cât am avut sau cât de mult, pe toate ție ți le-am dat Acuma am ramas săracă și nu-nțeleg ce s-antâmplat? Pe creangă de salcâm, măi balnsează-un scrânciob, Ce știe el
CAND NOI ERAM de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358494_a_359823]
-
infern ! A culmina cu un zâmbet sau cu o reverență după ce ani de-a rândul ai exersat nuanțele unei isterii.” ” Dar în vreme ce ELIADE și-a cicatrizat rana prin erudiție, CIORAN a lăsat-o deschisă, a ales să sângereze impudic, în văzul lumii.” ”ALEXANDRU PALEOLOGU reprezintă ultima reverență pe care o face veacului nostru boierimea autohtonă.” Astfel, privind(u-se) în oglinda timpului, Andrei Pleșu a făcut, trăsătură cu trăsătură, și rană cu rană, cu bucuria autodescoperirii, portretul celuilalt, al aproapelui său
ANDREI PLEȘU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358528_a_359857]
-
A murit o rață înecată, Era atât de tristă în decor! Privirea mea tot într 'acolo cată, Zadarnic măcăia dup' ajutor... Eram copil, cu lacrima curată Și astăzi amintirile mă dor, A murit rață înecată În ochii mei și-n văzul tuturor... E Ziua ta și ziuă să rămână... E ziua ta, copilule ce-ai fost, Copilule ce sunt și sunt mereu, Poemul tău îl știe pe de rost Părinții care cred în Dumnezeu, Părinții care i-au dat Vieții viață
E ZIUA TA ŞI ZIUĂ SĂ RĂMÂNĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357568_a_358897]
-
se făcuse ca Soarele-n Amiază, adaugă: - Iar tu reprezint Coroana Regală! Acum mergeți și împreună să-mi aduceți Măru de aur, căci cu el vom doborî Copacul abundenței! După ce s-au îmbrățișat toate trei și s-au despărțit în văzul tuturor femeilor sub lumina reflectoarelor, în sala Congresului începu un scandal mare între Președintele femeilor din pricina misteriosului Măr de aur. Însă cearta a fost oprită pentru un moment de următorul comunicat prin monitor: “Atențiune! Doamnelor și domnișoarelor, așa cum v-am
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 7 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357548_a_358877]
-
era închis, undeva într-o casă creștinii erau adunați și se rugau pentru el. Toți aveau același dor, aceeași năzuință, aceeași rugăciune ca Sfântul Apostol Petru să fie scăpat de la moarte, fiindcă a doua zi trebuia să fie executat în văzul ierusalimitenilor. Fiindcă s-au rugat toți cu același dor, Dumnezeu i-a ascultat. Așa încât, atunci când se roagă mai mulți laolaltă, cum se roagă de pildă pe la internate sau cămine - unul citește și ceilalți ascultă - este frumos și bine dar cu
PĂRINTELE ARHIMANDRIT SOFIAN BOGHIU (1912 – 2002) – APOSTOLUL BUCUREŞTILOR, DUHOVNICUL RUGĂTOR, PROPOVĂDUITOR ŞI MĂRTURISITOR PRECUM ŞI ICONARUL SUFLETELOR NOASTRE... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 4 [Corola-blog/BlogPost/358520_a_359849]
-
mândru de altădată se înclina, susținând un cap prea greu, spre pământ. Buza inferioară a gurii, care cândva mușca fără istov zăbala înspumată, atârna flască, iar ochii, odată atât de vii, cu sclipiri sălbatice, îi erau albicioși, lipsiți de lumina văzului. Corvin, șoptisem, apropiindu-mă de patrupedul împovărat de hamuri, Corvin, băiatule! Animalul și umflase ușor nările și un răsuflet prelung i se urcase, ca un oftat, din adâncul pieptului. Câți ani să aibă calul ăsta? îl întrebasem, stăruind în uimire
ÎNTÂLNIRE ÎN ZORI (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 493 din 07 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358607_a_359936]
-
ce i se întinde ca o epidemie cu deznodământ fatal pe trup. Credința în divinitatea creatoare a Universului a fost și va rămâne pentru ea antidotul principal (și singurul, de altfel!) împotriva mulțimilor de mituri construite artificial și aruncate în văzul și conștiința tuturor pe piața din mijlocul Cetății. Și nu facem referire aici, bineînțeles, la mitul ancestral, definit ca punct de plecare al lumilor, pe care mitologia nordică, spre exemplu, îl denumește Ginnungagap, ci la conglomeratul otrăvit al prezentului și
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
electorală direct de la pupitrul Cotrocenilor. Nu numai de pe plaja de la Neptun. Ce Constituție? Care Constituție? Aia cu care se șterg toți, de la CCR până la ultimul găinar politic de comună? Nu degeaba îi spune lumea javră ordinară! Cum să afirmi în văzul națiunii? „Păcat că sunt steagurile în spate...” Ce ar însemna asta în orice altă țară civilizată? DEMISIA! Păcat că un asemenea individ se află în fața steagurilor de la Cotroceni! O rușine care nu se va șterge ușor din istoria neamului. Măcar
TABLETA DE WEEKEND (63): CUM A AJUNS CASA POPORULUI – CASA HOŢILOR! (2) de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350696_a_352025]
-
toate timpurile. În zilele lui Hristos, fariseii se străduiau fără încetare să câștige favoarea Cerului, cu scopul de ași asigura onoarea și prosperitatea pe pământ, pe care ei le considerau a fi răsplata virtuții. Ei ideplineau actele de binefacere în văzul oamenilor, pentru a atrage atenția asupra lor și pentru a-și câștiga o reputație de sfințenie. Domnul Isus a criticat în mod categoric intenția lor de a-i impresiona pe alții, declarând că Dumnezeu nu recunoaște o asemenea slujire și
LEGEA SFÂNTĂ A DATORIEI... de IONEL CADAR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358915_a_360244]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > SERGIU GĂBUREAC - TABLETA NOUĂ DE WEEKEND (16+3) - PRIVESC ȘI NU MĂ SATUR... CA MÂȚA-N... Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 751 din 20 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Citesc și mă crucesc ! Văz și nu-mi vine a crede ochilor ! Mai că-mi vine să-mi schimb dioptriile la ochelari ! Fondul Monetar Internațional, prin economistul său șef, Olivier Blanchard, declară, fără umbră de remușcare, că a greșit. Pur și simplu nu a fost
PRIVESC ŞI NU MĂ SATUR... CA MÂŢA-N... de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 751 din 20 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359266_a_360595]
-
În care nu mă recunosc Păduri de conifere și de mosc Cu iarba serii se perindă Și-atunci o dulce reverie Cu herghelii de doruri multe Inundă stepele oculte Ca un mister ce mă îmbie; Și pretutindenea un rost În văzul nostru se ascunde Chemarea muzelor pe unde Cu anii tineri am mai fost - Peregrinări din alte ere Ca un tabu inconfundabil În zborul unui dirijabil Cu care nu mai faci avere Adesea mă visez zburând De voie într-o croazieră
CIOBUL DE OGLINDĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359372_a_360701]
-
Îl lua cu leșin „domnesc” numai când mintea-i zornăia ideea uneltirii pusă-n născoceală, darmite-n lucrare împlinită - Ceva s-a schimbat și nu'șce, vere Niță. O simt și să zic așa, nu sunt un învârtit să nu văz că ulicioara de sub tălpi nu mai șovăie la-naintare, pasul e mai ușor, ceva mai sigur și nepoticnit. - Vere, tre'să ai orbu găinii și inimă de pitpalac ușuit și rebegit ca să nu recunoști că ideile vin și când i-
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
ceai sau de cafea fără coadă vulcanul frământă orbii în fiecare dimineață și seara la culcare îi lasă să scrie versuri pe ciobul lipsă oile merg și merg și merg grâul se coace în irișii măriți odată cu toate cele ce văzul îl animă 5 februarie 2014 Referință Bibliografică: din mers / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1133, Anul IV, 06 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DIN MERS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360300_a_361629]
-
care, ca o consecință firească, trezesc interesul viu al lectorului, mențin atenția și captivează. Relatări și frânturi de trăire autentică, într-un spirit al sincerității absolute și al autenticității. Parcă ușor camilpetrescianul „să nuscriu decât” ceea ce au înregistrat simțurile, auzul, văzul, inima, sufletul, întreaga ființă în lungul și sinuosul drum al destinului. Fatum, moira, soarta, ursita, destinul, cum am numi acel drum care ne este trasat și pe care ni-l mai trasăm și noi singuri, că de multe ori omul
VIAŢA CA O PUNTE ...SAU CA O PRADĂ, TOT TREBUIE TRĂITĂ (TITINA NICA ŢENE) de MIHAELA ROTARU în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360297_a_361626]
-
timp, de deschiderea ușii de la intrare, în cadrul căreia se iți chipul hâd, tuciuriu și sifonat al bătrânei, încadrat de un păr ciufulit, încărunțit și nespălat. - ‘Neața, Lină! salută Neculai, neascunzându-și în nici un fel iritarea. Vorbisem ceva cu Radu, da' văz c-a uitat ... - Vorbește mai încet, Neculae, că să scoală ăștia micii! Îl îndemnă femeia cu voce scăzută. - Da' ăia marii, nu trebuia să să scoale deja, Lină? - Da' să-i ia mama lu' Aghiuță! blestemă Lina, tot cu voce
PRIMA PRAŞILĂ (FRAGMENT) de LIVIU GOGU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360698_a_362027]
-
lovit (peremptoriu) unde te doare mai abitir ești vizat ești țintă vie cum Brâncoveanu a fost cu toată familia lui familia mică/ familia mare (că nici celor rămași nu le-o fi fost bine cu 5 morți în familie în văzul lumii - ce spectacol ghilotinant) de fapt nu celor rămași ci celor rămase o mamă cu 7 fete până și destinul femeilor poate fi tragic vag înregistrat în istorie dacă ele au fibră de luptătoare aprige cu păr strălucitor de la nimbul
STRICT PE ZILE (POEME) de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360137_a_361466]
-
că vă-ntrebați, cu toată stima, Poetul, oare, ce mai scrie azi, În care vers își odihnește rima Și freamătul pădurilor de brazi? Ce cuvinte l-au trezit anume Din somnul, cel puțin și-odihnitor, Atunci când trece-apostolind prin lume, În văzul și-n auzul tuturor? Din care depărtări nespuse vine Și încotro îl poartă Dorul-bis, Bogat în duh, cu gândurile pline De rugăciuni ce încă nu le-a scris? ................................................. Poetul totdeauna-i mai presus De lacrimă, așa precum e-o floare
EU ŞTIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360176_a_361505]
-
dacă de iubit nu mai poți sau nu mai vrei. Dar am uitat că nu mai port chiloței sunt prea scumpi și oricum, nu mă mai ajută la nimic. - Ce prostii poți să spui, că mă faci să roșesc în văzul lumii, îi șopteam discret cu speranța că va înțelege. Aliana însă s-a deslănțuit într-un jet de reproșuri din care eu nu mai aveam nicio șansă de scăpare. -Mereu ai stat înroșit și înroșit ai rămas. Eu am crezut
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
a fi moderne evaluând față de mersul societății, căutau sau găseau un iubit care le procura plăcerea de a trăi. Discuțiile de salon erau foarte aprinse dar complet libere. Acolo era locul, unde fără teama de a greși, „se fura în văzul tuturor”. Fiecare în felul ei se simțea copleșită de complimentele amorezilor, fie chiar căsătoriți unii dintre ei. Iubeau finețea, tânjeau după clipe de iubire, fie chiar pentru un timp limitat decât ceea ce nu mai aveau de mult acasă. Amatorii la
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
mea. Nu crezi scumpa mea că ar merita un sărut consolator pentru gestul lui involuntar și diminuarea loviturii? A fost simulată sau nu căzătura, dar primul lor sărut a avut loc, cu acordul și la propunerea soțului și oficial, în văzul tuturor. A depus roșie la față e puțin spus, un sărut pe obrazul lui care ardea ca o flacără puternică și apoi nu s-a mai acordat nici cea ai mică importanță micului incident. Simplă întâmplare. Sărbătorita și-a îndeplinit
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
imprimă unei discuții. Cuvintele limbii noastre sunt dulci, se spun pe un ton potolit. Parc-am fi niște țațe care se ceartă printre gard. Un altul scoate din mâlul limbii cuvântul urât, alături cu pornografia, și-i dă drumul în văzul lumii, ca și cum și-ar dezveli dedesupturile. Alții, trecând ocazional prin Occident, vin cu aere și accente străine, stâlcind cuvintele românești sau înlocuindu-le cu neologisme neasimilate, inutile, făcând din limbă o păsărească neînțeleasă de românul de rând. Și ce e
LIMBA ROMÂNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359988_a_361317]
-
mai vrei să te răcorești?! ... N-am băut, fă, Nicorești, țuicomicină am tras, că sînt bolnav, vacă grasă ce ești ... Eu sînt vacă grasă, mă? Așa îi zici tu lu' fie-ta, animalule, ca s-o faci de rîs în văzul lumii, ziua-n amiaza mare?! Și dă-i pe spinare cu făcălețul lu' dom' colonel, care începuse să zbiere că el a electrificat toată valea Oltului, că a trăit pe stîlpi la cea mai înaltă tensiune și cu el să
de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359505_a_360834]
-
udă toată, speriată, îngrijorată, cu mintea răvășită și sufletul sfâșiat de teamă. Ai ei o priveau cu îngrijorare și curiozitate, dar nu scoteau o vorbă. Vestea ajunsese înaintea Violetei. Când a plecat ea de acolo, polițiștii măsurau locul atacului în văzul unei mulțimi de oameni care apăruseră înainte de a sosi mașina Salvării. Printre ei, în mod sigur, se afla și cel care dăduse telefon la 112, adică un om care a văzut și care, poate, a cunoscut pe vreunul dintre participanții
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359657_a_360986]
-
te duc ăștia cu roaba... Hai, că ți-a cam plăcut friptura de mistreț și de căprioară așa că rabdă neneeee... Între timp majordomul, având aerul că oficiază la un altar, dezvelea din ce în ce mai mult trupul sacru al regelui. - Băăă, dupe ce văz io aicișa, ai și niște limbrici de mai mare dragul, dacă nu cumva și tenie că prea ești gălbejit deși umbli după crăpău toată ziua... Da’, ca să zic așa, cu scula nu prea ai spune că e os domnesc... La
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]