3,613 matches
-
Poeme > Antologie > LITERATURA DE AZI TEMPLUL DE MÂINE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016 Toate Articolele Autorului Nu traversați strada scriind literatura de azi Ați putea accidenta alți cititori pardon scri itori pardon cititori Văzduhul este plin de poezii Semințe de aripi În stil romantic Doar că m-a atins Conținutul unui dialog cu îngeri Tristețea unui anotimp Uimire Amintiri (dintr-un azil cu nebuni) Lăcrămioare Și uite-așa se înalță un templu Nu te
LITERATURA DE AZI TEMPLUL DE MÂINE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385114_a_386443]
-
eu nu sunt acel și cel ce trebuie căutat poate sunt cel damnat de viață, de soartă petrec hoinar din poartă în poartă de mă vei căuta vreodată mă vei găsi sub pietrele tăcerii strig tare spre a mă auzi văzduhul strig tare, fără încetare o vorbă, un vers sau un cuvânt aici totul e fără sens degeaba alergăm după un sens suntem particule elementare dintr-un nonsens nimeni nu cuvântă, nimeni nu ascultă pe masă a rămas o doar o
O PAGINĂ RUPTĂ de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385142_a_386471]
-
clipă Cu glasul tău, de vânt purtat Și am simțit cum din aripă Să zbor cu tine m-ai chemat, Fără de griji și fără frică. Aș vrea să pot a mă desprinde De-o lume colorată-n gri. Aș vrea văzduhul a-l cuprinde Și cel mai mult aș vrea, să știi, Nimic să nu mai iau aminte. Sursă foto: Internet Referință Bibliografică: PESCĂRUȘUL / Mihai Manolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2010, Anul VI, 02 iulie 2016. Drepturi de Autor
PESCĂRUŞUL de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 2010 din 02 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385229_a_386558]
-
eu nu sunt acel și cel ce trebuie căutat poate sunt cel damnat de viață, de soartă petrec hoinar din poartă în poartă de mă vei căuta vreodată mă vei găsi sub pietrele tăcerii strig tare spre a mă auzi văzduhul strig tare, fără încetare o vorbă, un vers sau un cuvânt aici totul e fără sens degeaba alergăm după un sens suntem particule elementare dintr-un nonsens nimeni nu cuvântă, nimeni nu ascultă pe masă a rămas o doar o
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
mai îndelungată. E poate cel mai amprentat timp al zilei, acesta aproape de asfințitul soarelui, când liniștea e numai a mea, când parfumul din grădină numai eu îl strâng și știu a-l păstra pentru alte sărbători, când în toate cântecele văzduhului îmi pierd gândurile triste și tot zgomotul de azi mi se preface-n șoapte, neimpresionându-mă. Pe vechea canapea maro la umbră de pruni bătrâni, cad ca de atâtea ori în aceeași stare de beatitudine curioasă și dornică de o
IUBIREA CRINILOR IMPERIALI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384420_a_385749]
-
luna înconjurată de un halău ca o cunună. Era semn că în curând va urma o vreme mohorâtă cu ploi însoțite de fulgere care vor brăzda cerul și vor lumina pentru o clipă întinderile, urmate de tunete ce vor spinteca văzduhul de se vor cutremura munții. Paloș și Prințesa erau așezați pe un brad răgăliat de vânt. El o strângea în brațe topindu-se sub văpaia ochilor ei, în timp ce prințesa îl ținea de după gât și îi cuprinsese mijlocul între coapse. - Iubitule
VI. FIICA LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384428_a_385757]
-
Rupi lumina mea măiastră În petale evantai, Dimineții îi dai grai. Nopțile de-argint stropite Le sfărâmi, le culci topite De o boare de salcâm, Ce venea din alt tărâm. Zorii bucuroși ridică Glasuri pure, ce despică Oxigenul cristalin Din văzduhul cu voal fin. Ploaie tristă și mocnită La fereastra mea se-agită, Parcă nu e primăvară Ci o toamnă ce doboară, Păcălește pe oricare Mai crede că mâine-i soare Sau măcar un curcubeu De la vest spre noi mereu... Primăvara
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > ELENA ARMENESCU - SEARA DE CRĂCIUN Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În seara asta sfântă, seara de Crăciun Văzduhul este plin de îngeri, cerul deschis Îl chem pe Domnul cu glas mărgăritar și bun -urca-voi Doamne, de pe Pământ de drag aprins! În seara asta de Crăciun, în seara sfântă Totul în juru-mi dansează ritmic, ca un puls Ochii-mi
SEARA DE CRĂCIUN de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384569_a_385898]
-
Acolo, unde pădurile sunt de nepătruns, acolo unde râurile cad în prăpăstii în niște hăuri nesfârșite, acolo unde doar vietățile locului mai știu cărările și rostul lucrurilor. Peste acest imens ocean de masive colțoase, care amenințau cerul, care înghețau și văzduhul imensei pustietăți, avionul nostru a trecut lin, doar în jumătate de oră. Oare câți ani i-ar fi trebuit unui om să străbată cu piciorul acele prăpăstii? Îmi și trecu un gând: dacă i-ar veni avionului să se prăbușească
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul să le stingă aburi plumburii. Soarele-n zâmbet pune răcoare, iar vremea vopsește pomii ruginii. Văl plumburiu întunecă văzduh și înfiorează gânduri omenești ce-și duc ecouri în vorbe de duh. Că îngheață maniere sufletești. În văl plumburiu se cerne viața naturii în a vremii amorțire. Prin iarnă să-i legene speranța, cu dor de-a Primăverii revenire. SUNT
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
hibernare. Că, doar viața omului e trecătoare! FRUNZE ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad, de vitregia vremii friguroase. Când ploaia curge cu al cerului vad, să spele zarea de fumul din case. Lipsite de părintească iubire, frunzele își plâng sfârșitu-n tăcere. Văzduhul răsună de-a lor jertfire, când copaci desfrunziți strigă durere. Iar omul, asemenea frunzei din ram, tăcerea-și duce în rana durerii, pe drum ce-l desparte de viață și neam. Cum ziua-n noapte, sortită-i căderii. Iubiri și
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă sărută și cu el mă face în văzduh pierdută. Mă conduce-n Codru, ca să-i fiu mireasă. Toamna cu belșugu-i de-a ne fi nănașă. Vântul cu-a lui scripcă, șugubăț și hoinar, se-nvrednicește să ne fie lăutar. Vin nuntași cu droaia în falnicii copaci, pe veci
ILUZII DE TOAMNA (POEME) de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384627_a_385956]
-
în fânul a cărui aromă îi copleși... Unul lângă altul, cu fața în sus, priveau cu nepăsare la norii răzleți care luau cele mai ciudate forme. Fascinați de acea transformare se rupseră de realitate și se lăsară purtați de jocul văzduhului. Deodată Pătru sări în picioare ca ars. - S-a întâmplat ceva, dragule? - Comoara! Am uitat-o priponită pe șa. Ce noroc că armăsarul n-a ieșit din curte! Valdescu coboî din fânar. - Hei, ce faci? Mă lași aici? - întrebă femeia
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
norii, Se răscolea cu vântul, Și-apoi s-a scufundat Lăsând pe luciul apei Urma unei speranțe uitate. Cerul era mai tulbure, Frunzele mai portocalii, Cântecul toamnei cam trist, Însă cu nostalgii arămii, Crâmpeie de dor se simțeau, Arzând prin văzduhul mai rece, Toate-mpreună dansau În valsul plutirii orbece, Pașii-n sincron cadențat Se-amestecau cu ropotul ploii, Acustică la un volum difuz, Într-un octombrie confuz... 29.10.2016 Referință Bibliografică: Octombrie confuz / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
OCTOMBRIE CONFUZ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382348_a_383677]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SĂ ZBURĂM Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Să zburăm, așadar, Pe raze de iubire Adulmecând doar norii, Printr-un văzduh hoinar. Să zburăm, zic iar, Că doară, dulce e plutirea, Și-aripile ni-s frânte De lupte în zadar. Să zburăm? Hilar! E un picaj necontrolat! La care noi ne-am condamnat Prin prea umanul arbitrar. Să zburăm... elementar! Ar
SĂ ZBURĂM de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382344_a_383673]
-
până-n vis dacă-aș putea. Copacii seculari stau drepți, ca împărații Sunt păzitorii seculari ai încercatei nații Sunt frații noștri vegetali, nu-s nălucire Înamorați de cer, înveșmântați în strălucire. Dinspre zenit, lumina toarce raze albe, lin Le răsfiră - botează văzduhul cu preaplin De armonie, duh binecuvântat, dezlegător Căi răsucite, fabuloase, așternne iubirilor. Prietenul meu vântul - dinspre munte aduce Mulțimi de glasuri împletite-n adierea dulce Cu toate simfoniile cerești de îngeri cântate Pe plaiul sacru al Daciei, în spirit reînviate
SUB CERUL DACIEI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382421_a_383750]
-
isonuri ebraice, presărate cu zgârcenie în „grăirea” Ecclesiastului. Secțiunea psalmilor se încheie într-un fortissimo orchestral, la care toate instrumentele participă. Senzația finală, asurzitor-auditivă, este supremul imn de slavă ridicat spre nesfârșitele lăcașuri ale eternului Demiurgos: „Cu glas de corn văzduhul săgetați,/ Cu lira și cu harpa. Fremătând/ În dans. Tamburul, flautul plăpând/ Se-ngemănează-n imn, ca niște frați./ Sonore corzi, treziți-vă, vibrați!/ Și voi, caval, chimvale, rând pe rând,/ Și toate laolaltă, răsunați!/ Tot ce viață are pe
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
închizând ușa.) X: În sfârșit e liniște. A fost atâta zgomot degeaba. (Se așează o clipă pe valiză și își ștege fruntea de parcă ar fi dorit să alunge un vis urât.) Ușa roșie? Dacă între timp a ales să iubească văzduhul sângeriu? Și ea era ca o floare plăpândă de mac. Era atât de firavă și totuși avea atâta farmec, încât toată natura părea să-i înalțe imnuri. (Se ridică de pe valiză.) Imginați-vă o floare de mac în mijlocul unui lan de
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
E pierdut! X: Mi-a spus cândva ea, ea, prietena mea din adolescență, că eu sunt precum roua ce cade peste natură vara, în zori. Răcoresc, sunt plin de energie o clipă, pe urmă, când soarele își deschide ochiul în văzduh și își aruncă privirea spre pământ, mă usuc ca pomul fără rădăcini. M-a îndemnat să mă înalț, să devin izvor, dar eu râdeam și preferam răcoarea din zori, fără să mă gândesc la focul ce mă pândea din umbră
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
câmpiile orizontului , Să simt vântul uscat din deșert Rătăcind prin briză sărată a oceanului ... Vreau să ascult dintre valuri ... Ritmul apei în nemișcarea clipei , Să -ți uit tăcerea de pe maluri Și umbră ta desenata-n colțul aripei... Vreau să respir văzduhul ... Prin picăturile calde să dansez, Să nu-ți mai simt mângâierea și surâsul Și-n dorul meu să nu te mai visez ... Vreau să te uit în târziul întârziat ... Unde neliniștea ochilor nu-mi tulbură privirea, Fără să mă supăr
VREAU , CAND NU TE MAI VREAU de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382491_a_383820]
-
să plângă Pe copacul doborât, Moartea-ntârzie s-ajungă, Cu alai posomorât. Ruga lor atinsă cerul, Ce cutremur s-a făcut! Și s-a adunat tot sfatul, Pentru omul cel căzut. Ce mai zbucium, ce mai clocot Se aude din văzduh Împresoară într-un tropot, Și coboar-apoi în duh! Și-ntr-un strop nemărginit Ce scoboară-n fulgerare O lumină-n infinit Îl ridică din strânsoare! Vin copiii toți în fugă Și ajung dintr-o suflare, Plânsul lor cândva o rugă
RUGĂCIUNEA UNUI COPIL de DANIEL DAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382488_a_383817]
-
plecările și venirile, tăcerile și rostirile, apropierile și depărtările, Îmi vorbesc cerul și pământul, odihna și vegherea, îl zăresc în temperatura clipelor, în încremeniri sau în rotația universului. Îmi cunosc locul. Poartă în el amprenta Lui Dumnezeu. Acasă mă iubește văzduhul. Acasă mi-ești și tu. ( 9 august 2016) Referință Bibliografică: Amprenta Lui Dumnezeu / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2049, Anul VI, 10 august 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Iulia Dragomir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
AMPRENTA LUI DUMNEZEU de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382514_a_383843]
-
77. Reperaj: castel cu regim de penitenciar, unde supravegherea se manifestă dintru' început ca un personaj monstruos, avar, în care generozitatea e rară, precum fildeșii de mamut. 78. Reperajul vizibilului-invizibil care se eschivează: "Lumină, domnilor, cât mai multă lumină!" strigă văzduhul care pentru noi vibrează în treisprezece frecvențe, doar la Ultima Cină. 79. Reperaj: duhul regelui defunct, al omului credinței ce vede dincolo de cele văzute, este un învingător punct, o surprindere, dar și un "vincolo". 80. Reperaj: pietrele sfinte-ale dacilor, sunt
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
telal mirro kolin o maćho ankalavel pesqe korre jakha laćhi răt ćhavalen # in un'altra vita V mă ascund în dulapul meu biedermeier ca un erou din narnia aici doarme un pește orb mașinării de fabricat visuri trec tăcute prin văzduhul alburiu de toamnă o hologramă internă îmi răstignește casa părintească undeva sub coaste peștele își scoate ochii orbi noapte bună copii Referință Bibliografică: noapte bună copii / Daniel Samuel Petrilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2222, Anul VII, 30 ianuarie
NOAPTE BUNĂ COPII de DANIEL SAMUEL PETRILĂ în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382600_a_383929]
-
în fascinațiile scenei. A părăsit munții Petroșaniului și s-a stabilit la București, unde avea să cânte la pian și vocal în localuri luxoase și renumite, iar de aici va ajunge să cînte pe litoralul Mării Negre. Spiritul său explodat în văzduhul muzicii îl antrenează în aventura componistică, pentru ca de aici să înceapă drumul unei cariere fabuloase de compozitor celebru de muzică ușoară. A debutat cu melodia „De-ai fi tu salcie la mal” pe care o va cânta inegalabil și cu
HORIA MOCULESCU. FAPTELE MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382578_a_383907]