870 matches
-
am sperat că vecinii mei de la ultimele etaje vor observa ceva, că se vor neliniști de tot acest vacarm de aripi și țipete. Dar nu a fost să fie, în ziua de astăzi oamenii s-au obișnuit cu zgomotele orașului, vacarmul face parte din cotidianul lor. Zgomotul circulației, urletul sirenelor, al soneriilor și al diverselor claxoane, duduitul a tot felul de mașini de perforat asfaltul, strigătele umane de pe șantiere precum și alte și alte sunete, semnale și răcnete au devenit un fel
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a dat naștere atunci unei adevărate bătălii între păsări excitate și devenite de o sălbăticie incredibilă. Dar nimeni în imobil nu pare să fi auzit nimic. sau poate tot ce auzeau li se părea normal, o simplă componentă a marelui vacarm urban, un televizor dat mai tare... La trei luni după ce păsările au devenit stăpîne pe apartamentul meu am sperat că mirosul de coteț va deveni destul de jenant pentru locatarii ultimului etaj sau pentru alte persoane avînd ferestrele de aceeași parte
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ceară expulzarea mea... Cineva mi-a bătut deja de mai multe ori în perete, iar de undeva de la etajele inferioare cineva bate din cînd în cînd cu un obiect metalic în calorifer. Un singur zgomot îmi lipsește însă din acest vacarm : vechiul meu ceas de mînă a sucombat, probabil din cauza epuizării bateriei. nu-i mai aud tictacul care m-a însoțit în tot acești ani, ca și cum ar fi preluat bătăile inimii mele. s-a oprit și arată acum ora 6 și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
sonerii. trebuia doar să-mi strecor mîna între pilastru și marginea metalică a porții și să caut cu degetele acel sfîrc și să apăs pe el. soneria funcționa încă și auzirăm sunetul ei subțirel, dar strident, mai puternic chiar decît vacarmului continuu provocat de circulația în sens unic al mașinilor pe Calea Victoriei, artera istorică a Bucureștiului care trecea chiar prin fața Casei monteoru. omul speranțelor mele își făcu apariția după trei sau patru minute și aproape că mă făcu să rîd. m-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
început pronunțat de chelie, mic de statură, cu o burtă mare care i se revărsa de sub un tricou pătat cu grăsime. în mod vizibil insistența cu care sunasem îl deranjase, pentru că din Casa monteoru răzbătea acum, datorită unei uși deschise, vacarmul unui meci de fotbal difuzat la televizor. Insul se propti în fața noastră și termină de mestecat ceva. mi l-am imaginat imediat în fața unui platou cu telemea, salam, ceva măsline și o ceapă spartă, privind meciul și mai trăgînd dintr-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe Jack. — O să-i întreb, rânji Keith, pentru încă două sute de lire ar accepta probabil să se numească și „Păienjenii de pe Marte“. — OK, oameni buni, rândul ăsta face cinste Fran, așa că puteți să comandați una dublă, strigă Stevie ca să acopere vacarmul din cârciumă. Cathedral Arms era chiar peste drum de redacție, ascunsă într-o curte de pe una din laturile catedralei, și era înzestrată cu toate semnele distinctive ce făceau apanajul industriei tradițiilor culturale. Bârne înnegrite de vreme, șemineu rustic, potcoave, jilțuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că tragedia lor consta în faptul că acest lucru încă mai conta foarte mult și n-avea să poată fi uitat, orice ar fi făcut. Fran iubea birourile de la Citizen când erau pustii aproape tot atât de mult ca atunci când răsunau de vacarm. Întotdeauna își găsea liniștea aici. Chiar și la două dimineața, când părea să fie singura făptură de pe-o rază de câteva mile, nu se simțea niciodată singură sau înspăimântată. În parte, asta se datora faptului că locul era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lăcrimeze, îl obligă să-și pună ochelarii. A mers încet, a traversat parcul, a privit cu gândul aiurea fața lacului încrețită de vânt, pe care săltau bărcile închiriate de adolescenți, a călcat peste mormanele de frunze uscate, a trecut prin vacarmul pieții, pe lângă vitrinele goale sau cu mărfuri inestetic aranjate, a privit la sfârșit pereții murdari pe care prinsese în ace cu gămălie peisajele nordice, aisberguri, fiorduri, păduri, lacuri înghețate, vălătuci de nori și de ninsoare ca niște fantome. Cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pragul ușii ori din celelalte camere, cum se apleacă din nou înainte, cu palmele întinse pe birou în fața sa, uitându-se fix în stradă de parcă n-ar mai fi văzut castanii sau arțarii sau ce-or fi arborii ăia, lumea, vacarmul, orașul. A început să facă asta la vreo câteva zile după ce s-a întors acasă, dar, dacă stau să mă gândesc bine, chiar de când a venit acasă și s-a așezat în pat și a vrut să-i pun încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-avea idee unde se află. Vorbele ei i-l arătau iarăși stând la birou și uitându-se pe fereastră - ce-o fi văzând? ce-o fi văzând? ce-o fi în capul lui în orele în care privește către vacarmul înfundat al străzii, nemișcat și tăcut, de parcă ar privi în gol? - și făcând calcule neînțelese de vreunul din casă, care pot să fie și foarte adevărate, dar și joc. Îi spunea cum îi crescuse deja părul pe locul operației, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
voia măcar să-l vadă și se arătau de o parte și de alta femei și bărbați veseli, baruri, săli cu jocuri de noroc, cinematografe, loterii, scâncioburi, păpuși pe sârme, concursuri de muzicanți și câte și mai câte învăluite într-un vacarm dorit, dar continua să meargă pe drumul prăfuit și plin de gloduri, ca și cum n-ar fi văzut, deși le vedea, toate câte se înșirau de o parte și de alta, pe care și le dorise și la care s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
care nu mai afla răspuns, și vorbele lor înverșunate se amestecau, umplând casa, nici măcar nu se ascultau unul pe celălalt, tonul devenise violent și insultător, în vreme ce ea se plimba agitată prin cameră și el o privea fix de pe sofa, în vacarmul crescând al glasurilor lor, până s-a auzit bufnitura cu care motanul sărise speriat de pe scaunul din spatele biroului pe parchet, miorlăind și repezindu-se spre ușă. Atunci Ioana Sandi s-a oprit din mersul ei, strigând la pisică, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
globule roșii, după cum susținea doctorul Ransome. — Ai dreptate, Basie. Avioanele Mustang l-au luat pe tot cu ele. Ai văzut raidul aerian? — L-am auzit, Jim... Basie se uită Încruntat la Jim, de parcă l-ar fi făcut răspunzîtor pentru tot vacarmul acela. Piloții aceia filipinezi or fi urmat școala de zbor În Insula Coney. — Filipinezi? Jim Își controlă În cele din urmă răsuflarea. Au fost cu adevărat piloți filipinezi? — Unii dintre ei, Jim. SÎnt cîteva aripi care operează Împreună cu unitatea MacArthur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cămașă de mătase, cravată și un costum gri de flanel, de la magazinul universal al Sincere Company, Jim așteptă politicos ca o pereche de englezi mai În vîrstă să coboare rampa de lemn. Sub ei era Bundul din Shanghai și tot vacarmul pestriț al nopții. Mii de chinezi umpleau piața, umblînd printre limuzine și tramvaie, jeep-uri și camioane militare americane și o hoardă de ricșe și trăsurici. Împreună urmăreau militarii americani și englezi intrînd și ieșind din hotelurile de pe Bund. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
spectrul. Nopțile shakespeariene sunt apăsate de spaimă, nopți de groază în care se poate întâmpla orice, nălucire sau miracol. Oare nu seamănă lumea din Hamlet cu „acea lume cufundată în beznă, în care domnește un amestec nedeslușit de tăcere și vacarm”, cum spune Jean-Pierre Vernant, și unde Gorgo marchează pragul dintre „pe de o parte, lumina, vorba rostită clar și răspicat, amintirea nealterată, forma limpede conturată și, pe de altă parte, întunericul, uitarea, confuzia, cărora nimic nu le poate da grai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
libertatea pierdută. La această margine de lume populată de fantome se ivesc, în sfârșit, spectatorii așteptați - Uriașii munților. Un pâlc de călăreți bizari intră în scenă făcând un zgomot asurzitor, în acordurile unei muzici „aproape sălbatice”. Strigăte răsună de pretutindeni, vacarmul ia proporții apocaliptice. În fața lor, în fața acestor făpturi telurice care amintesc de primele generații mitologice, „ai zice”, observă Cromo, „că asiști la năvala unei hoarde barbare”. Cum am putea să nu apropiem tabloul final din Uriașii munților de scena defilării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Țigările și paharele cu cockteil, ținute în sus ca niște baghete, se agitau în aer, dirijând simfonia de vorbe, strigăte, cântece și râsete. Din măruntaiele unui patefon stereofonic imens, vocea lui Judy Garland se străduia să-și facă drum prin vacarmul existent. O mică orchestră de tineri, singurii care nu se mișcau din întreaga cameră, stătea în fața patefonului de parcă acesta ar fi fost un altar. — Divin, fantastic, atât de uman, spuneau ei despre vocea din tabernaculul electric. Ochii și albaștri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trupul fu brusc scăldat de desfătare, Încît văzduhul se Înmiresmă de adierea trandafirilor. Oh, ce bucurie! Și doar amintirea trupului ei și a sufletului ei În acel ceas de tihnă, În acea maree de extaz, atunci, la porțile palatului, cînd vacarmul mulțimii Încetase, iar scîrțîitul carului Încremenise, și cînd În suflet i se crestase dulcele nume al Priskăi, iar În nări avea mireasma trandafirilor, În acel ceas, aflat iarăși În negura grotei, În mormîntul veșnic, se trezi În el o fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cunoșteau de un ceas, s-au strecurat pe urmele unui chelner până la o masă care le oferea un post de observație bun. S-au așezat și au privit. — Uite-l pe Findle Margotson din New Haven! a strigat fata, acoperind vacarmul. Salut, Findle! Iu-pii! — O, Axia! a strigat el drept salut. Vino la masa noastră! — Nu! i-a șoptit Amory. — Nu pot, Findle. Sunt cu altcineva! Caută-mă mâine pe la unu’. Findle, un ind comun care arăta ca tăietorii de frunze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o melodie improvizată, unei căpițe ude de fân? - E cineva acolo! a strigat vocea, fără să pară alarmată. Cine ești? Manfred, Sfântul Cristofor sau regina Victoria? - Don Juan! a strigat Amory, ascultând de un impuls și ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și al vântului. Dinspre stogul de fân s-a auzit un țipăt de Încântare. - Te știu - ești băiatul blond căruia-i place Ulalume! Îți recunosc glasul. - Cum urc acolo? a strigat el de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
îndărăt pe scara istorică sau evolutivă, la popoarele din Antichitate și la cele primitive, cu atât Anul Nou este sărbătorit mai zgomotos, cu mai mult fast și participare masivă, constituind cea mai mare sărbătoare (17, p. 252). Excesele (beții, obscenități, vacarm etc.) și chiar infracțiunile (bătăi, omoruri) erau atât de înrădăcinate și de generalizate în satele românești, încât doar cu vreo două secole în urmă autoritățile civile se vedeau obligate să ia măsuri polițienești și administrative pentru a interzice sărbătoarea sau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
asigure un trai decent și un viitor promițător nouă copiilor. Într-una din zilele de sfârșit de iunie ale anului 1940, liniștea generală din oraș s-a spart și cu un vuiet înspăimântător s-a răspândit știrea: VIN RUȘII!!! Un vacarm de nedescris a cuprins întreaga zonă, militarii au început să se retragă în grabă, oamenii alergau în toate părțile, zvonurile, din ce în ce mai înfiorătoare, băgau groaza în populația din Tighina. Tatăl meu a făcut rost de o căruță, care a fost încărcată
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Nona Ardeleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1671]
-
din luptă aeriană. Prima noastră viziune de război! Timp de 3 săptămâni avionul sanitar va fi locuința noastră. Dormim pe brancardă, ne spălăm la o fântână <...> și mâncăm în pădurice la cortul comandament. Noaptea ne trezim în zbârnâitul <deasupra, scrie: "vacarm infernal"> motoarelor și răpăielile mitralierelor <de pe avioane> cărora li se face proba înainte de plecarea fiecărui avion în misiune, în lumina reflectoarelor. Începem să facem cunoștința avioanelor inamice; le învățăm sgomotul motoarelor. Trec deasupra noastră desconsiderându-ne (suntem bine camuflați). Pe
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
o sistematizare și ierarhizare canonică a valorilor noastre literare. Probabil Academia face eforturi, însă nu-i cunoaștem criteriile. Suntem singura literatură din Europa care nu are o istorie completă sau un dicționar tezaur. Nimeni nu se poate hazarda într-un vacarm ca acesta în care se află acum recolta literară românească. Atunci când apar dicționare, acestea ori sunt stufoase, cu articole didactice sau docte, lipsite de informații la zi, pe motiv că dicționarul a fost gândit cu zeci de ani în urmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
zile fiindcă avea de terminat o nuvelă. Nu știu câți ani avea clasicul ardelean pe atunci, mi se pare că chiar șaptezeci. Însă pe lângă aceasta performanță, isprava mea, de pildă, că la nouăsprezece ani am putut să scriu o povestire în plin vacarm pe lângă Piața Bălcescu, unde e acum Teatrul Național nou, pe atunci loc viran, mi se pare că nici nu merită să fie amintită. Scriitorul american Faulkner povestește că a scris romanul său În timp ce trag să mor pe dosul roabei cu
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]