6,856 matches
-
netam-nesam serviciile? - Mai întâi că pe Marcel nu l-am cunoscut la colțul străzii, replică ea aparent îmbufnată, și apoi... Dacă l-ai vedea, ți-ai da seama că e un gentleman. Nu, nu vreau să-l vezi, am o vagă bănuială, că ai putea să mi-l răpești, glumi ea, tu ești mai stilată și mai ai, cum spune bunica mea, drăgănele. - Nu-ți fă griji gratuite, nu am nici cea mai mică curiozitate să-l cunosc pe Marcel al
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Nimic mai simplu! - Cu ce se ocupă, unde lucrează? - Am convenit să nu intrăm în amănunte, nu? - Așa e! - Îi alimentez visele punându-le și pe ale mele lângă ale lui și așa reușim să ne înțelegem. Descrierile fuseseră destul de vagi. Nu numai că nu se cântase toată gama destăinuirilor, ci chiar din arpegiu lipsea o notă, dovadă că fetele erau extrem de prudente. Totul se desfășurase ca un joc. Schimbul acesta de portrete imaginate, care nu corespondea nici pe departe cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
și ochii după o cortină impenetrabilă. Era o ființă exuberantă, chiar voluntară, o fire mereu neliniștită, În căutare de ceva. Acel ceva era bine Închis În seiful sufletului ei, seif de la care numai ea avea cheile. Alex deținea unele informații vagi privind drumurile pe care își purta pașii Olga și bănuia că acestea nu au plantate la intrare semnul interzis, dar cum putea să-i reproșeze lucruri ce nu se bazau decât pe simple bănuieli!? Totuși, nu putea rămâne impasibil. Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
lor, ea nu concepea să cucerească un bărbat, apelând la tertipurile sexului frumos, numai ca să se adăpostească sub acoperișurile instituției numită căsătorie. Își consuma timpul într-o așteptare răbdătoare, așa cum îi stă bine unei fete care se respectă. Avea o vagă presimțire totuși că de curând apăruse o stea pe cerul vieții ei, chiar dacă lumina acesteia nu i se arătase până acum în toată plenitudinea. Astrul acesta devenea din ce în ce mai luminos, asemenea stelelor care vin din constelații îndepărtate. Să fie oare Alex
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
spus pe loc. Abordarea lui George îl răvăși. Prietenul său, pentru a-l menaja, nu făcu altceva decât să strecoare ideea că e vorba de o domnișoară. Nu se pomenise nici un nume în acea împrejurare. Alex avu totuși o bănuială vagă că George s-ar putea afla în posesia unei fișe privind viața cotidiană a unei persoane, de care se părea a nu fi străin și că n-ar fi lipsit de interes s-o afle și el. Prietenul său, puțin
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
mai spera că s-ar putea să-l întoarcă din drum. Uneori, bărbații sunt ca niște copii capricioși care, atunci când sunt furioși, refuză cu încăpăținare chiar și bomboanele lor preferate. Deveni pentru câteva clipe ca o stană de piatră, având vaga impresie că s-ar afla la marginea unei nopți de unde încep întrebările și, datorită întunericului care înainta vertiginos spre ea, nu mai putea obține răspunsurile căutate. Tăcerea instalată în încăpere arăta că dialogul se topise și că orice cuvânt putea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
stătuse pe canapea lângă ea se ridică, salută politicos și ieși. Mătușa Mia îl conduse până la ușă, după care se întoarse repede să afle cine era și ce dorise cu această vizită. — Tu îl cunoști? N-am nici cea mai vagă idee. — Dar el te cunoștea. Îți știa numele, relația ta cu .................., știa parcă totul. — Îmi este din ce în ce mai greu să înțeleg. În încăpere era întuneric de-a binelea. Cele două femei stăteau tăcute pe canapea, aproape rupte de realitate. Dacă această
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
În practică, decât cealaltă sancțiune care aparține În chip special Dreptului. Totodată, nu are nevoie de organe speciale pentru enunțarea și aplicarea normelor sale și astfel de organe nu ar putea, propriu vorbind, să existe decât, probabil, Într-o formă vagă și atenuată, datorită tocmai caracterului subiectiv al acestor norme, care sunt chemate să acționeze direct „din interior” asupra conștiinței fiecărui subiect Este cu totul altceva când se trece de la morală la drept. Normele dreptului fiind de natură intersubiectivă, voință care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că întreaga mea ființă atârnă de un mic cârlig, în fundul unei fântâni adânci și tenebroase. Apoi, m-am desprins. Alunecam, mă îndepărtam, fără să întâlnesc nici un obstacol. Era un abis fără limite, în sânul unei nopți eterne. În sfârșit, voaluri vagi, imprecise, se succedară prin fața ochilor mei. O clipă am traversat uitarea absolută. Când mi-am revenit, mă aflam din nou într-o cameră strâmtă. Mă mențineam într-o stare deosebită, care mi se părea insolită și, totodată, naturală. Climatul, aspectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
o materie în descompunere: totdeauna am fost și voi rămâne așa - un amestec disproporționat, insolit. Simțeam că eram departe de oamenii pe care-i vedeam și printre care trăiam, dar cărora, în ciuda acestor lucruri, le rămâneam solidar în virtutea unei asemănări, vagi, dacă vreți, dar destul de puternice. Era intolerabil. Doar constatarea nevoilor comune pe care viața mi le provoacă mie, ca și lor, ar fi temperat surpriza pe care o încercam. Dar să-i fi plăcut tu canaliei, târfă de nevastă-mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
În orice caz, e sigur că pe mine mă alesese ca țap ispășitor și că, într-adevăr, nu putea s-o nimerească mai bine. În ceea ce mă privește, mă căsătorisem cu ea pentru că semăna cu mama ei, pentru că avea o vagă asemănare cu mine. Nu numai c-o iubeam, dar o dorea fiecare bucățică din trupul meu. Mai ales mijlocul. Nu vreau să disimulez adevăratele mele instincte sub voalul unor termeni vagi ca „dragoste“, „afecțiune“ sau „afinități spirituale“. Simbolurile literare nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ea pentru că semăna cu mama ei, pentru că avea o vagă asemănare cu mine. Nu numai c-o iubeam, dar o dorea fiecare bucățică din trupul meu. Mai ales mijlocul. Nu vreau să disimulez adevăratele mele instincte sub voalul unor termeni vagi ca „dragoste“, „afecțiune“ sau „afinități spirituale“. Simbolurile literare nu sunt partea mea tare. Credeam că un fel de iradiere sau aureolă, asemănătoare celor care se conturează în jurul capului profeților, vibra la mijlocul trupului meu, și o alta la al ei: în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
un timp pe peretele despărțitor, strânse unele în altele, apoi, când înțeleg că sunt vii, se aruncă prostește asupra ușilor și pereților, iar cadavrele lor cad peste tot în cameră. Din momentul în care pleoapele mi se închideau, o lume vagă, fulgurantă lua formă în fața mea. O lume a cărui creator eram eu și care se armoniza cu ideile și viziunile mele. În orice caz era cu mult mai reală și mai naturală ca aceea care mă înconjura când eram treaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
coaptă la minte, în plină posesiune a facultăților sale, în timp ce eu rămăsesem copil. Într-adevăr, fața și ochii ei mă făceau să mă rușinez. O femeie care își dăruise trupul tuturor, cu excepția mea, în timp ce eu trebuia să mă mulțumesc cu vaga evocare a copilăriei sale, a acelei epoci în care trăsăturile sale puerile îi împrumutau un aer nesigur și fugitiv și când fața ei nu purta încă semnul dinților bătrânului negustor de mărunțișuri. Nu, nu mai era aceeași ființă. Mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Întotdeauna ceva sordid” (Jouvet). Știam... Cu toții avem ghinionul de-a da peste cronofagi ; nimeni n-a scăpat de insistența lor sterilă și creatoare de alergii. Dar cei mai periculoși, În lumea noastră, sunt cronofagii veleitari ; egofilii păguboși ; ploșnițele cotidiene cu vagă circulație prin lumea culturală. Ei te obligă ori să-i ignori, ori să-i compătimești, ori să-i ... bagi undeva, mito cănește. Nu mă deranjează o bătrînă singură, dintr-un sat uitat de lume, care sub pretextul că are nevoie
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
idei preconcepute. Sunt curioasă ce o să-ți spună spiritul tău analitic. Și cel critic, desigur." "Sper să nu se manifeste și spiritele mele cele îndoielnice. E o perioadă în care observ că au devenit supărător de active", încerc eu o vagă autocritică, neapărat constructivă. "Cum se numește filmul?" "The Secret. L-ai văzut deja?" "Nu cred. E un film artistic?" Nu, nu-i artistic, deși mai apar un soi de puneri în scenă mai dramatice..." "A! E în genul vulgarizărilor științifice
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nici științific. Uită-te la el și vezi ce concluzii tragi ulterior. Sunt curioasă să aud și părerile tale." "Bine. Înțeleg că după aia o să-l seminarizăm într-un grup de elită, nu?" Râde din nou și face un gest vag, apoi ne luăm rămas-bun. Nu înainte să-mi ureze un weekend plăcut și baftă la joc. Am tresărit, evident după ce se depărtase binișor. Ia uite, domnule, toată lumea era la curent cu pasiunea mea pentru bridge! Sâmbătă dimineața, am pus de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la control după aceea. Știu că unii colegi de-ai mei au tarif, dar eu n-am. Înțelegi?" "Înțeleg io, înțeleg. Da' nici nu primiți?", se interesă cu iscusință portarul, trezindu-se băiatul deștept din el. Medicul făcu un gest vag. Pacientul simți nevoia unei clarificări. "Să zicem că aș face rost dă două milioane. Ar fi... ăăă... elegant?" "Cum vrei dumneata", răspunse doctorul ca și cum s-ar fi spălat pe mâini precum Pilat din Pont. Atunci e bine, da?", insistă Vasile, felicitându
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
mine c-o sticlușoară. Transportu', de! În rest, liniște și pace." "Aha", se mai lumină Petrică. "Măcar d-aci m-am scos!", își spuse. Bănuia că nu or să apară pe aici cine știe ce necazuri, dar, chiar și așa, o îngrijorare vagă avusese. Problema cea mai dificilă și, iată, absolut neașteptată, se ivise cu blestematele alea de sticle. Implicit cu Vasile care, mai mult ca sigur, se prinsese de lucrătură. Iar Petrică n-ar fi vrut să intre în conflict cu acesta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ai fi jucat cu noi wist în cea mai de jos încăpere a bibliotecii, aproape de tunelul care duce spre toate tunelurile lumii. Dar așa, ezitând foarte mult, va trebui să te mulțumești cu puțin, adică să-ți faci o părere vagă despre această încăpere și să nu guști frumusețea deplină a celei mai frumoase cărți rectifică vocea gravă, ca punct de pornire după care, pe rând, tot câte una completează replica anterioară: Și să cunoști de fapt, adevărata carte... Să cunoști
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
în care analizăm și percepem, presupunem sau ne imaginăm aceste lucruri. Dăm vina pe tot și pe toți pentru disconfortul nostru, dar nu facem nimic să ieșim din această situație. Căutăm mereu vinovați doar în exterior, neavând nici cea mai vagă idee, că și noi avem responsabilitatea noastră, ca lucrurile să meargă bine. Dacă nu vom înceta să dăm mereu vina pe alții de ceea ce ni se întâmplă, niciodată nu vom fi mulțumiți și sănătoși. Toți trebuie să con știentizăm că
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
gest de scuze cu brațul drept, apoi a tras din țigară. Deja Între noi se instalase acel Început de familiaritate construit din semne, priviri și intuiția celor ce urmează să se Întâmple, sub care se află, uneori, armătura unor speranțe vagi. Primul fusese zâmbetul de Giocondă expus În rama geamului lateral, atunci când o lăsasem să schimbe banda și să treacă În față. Acum știam deja succesiunea mișcărilor cu care Își aprindea țigara: Întâi trăgea scurt frâna de mână, gest caracteristic persoanelor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
imensă, Întinzându-și leneșă petalele prelungi În bătaia soarelui. Capotele galvanizate formau sute de boabe de rouă, aflate Într-o nemișcare fragilă, doar În receptaculul florii oamenii pulsau, ca niște gângănii mici și nedumerite, puse În mișcare de aceleași instincte vagi, de Înmulțire, de potolire a foamei și de frică. Nici o vibrație nu tulbura Însă văzduhul, În afara unui stol de porumbei care treceau dezinteresați spre Capitoliu, lăsând și câțiva stropi de găinaț Întru galonarea celor de jos, deasupra corolei de asfalt
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
au atacat În valuri, Înghesuindu-i pe oameni În propriul careu. Pe vremea lui Marc Aurelius Antoninus (161-180, pentru amatorii de statistici), variola a luat o acțiune pe cont propriu și a finalizat cinci milioane de suflete. Omenirea a reacționat vag și neconcludent, prin prișnițe, descântece și inoculări, neputând stăvili viguroasele pătrunderi ale vărsatului de vânt, care a mai reușit să puncteze o dată (251-270). Nici nu s-au dezmeticit bine apărătorii, și ciuma bubonică s-a infiltrat În două rânduri, marcând
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mă, îmi dai un bip să vedem care-i situația?"; "pe Internet, normal! D-apoi ce, io nu le-am luat de pe părete..."). Caracteristica principală a dialogurilor în cauză e recursul, mai mare decît în conversațiile obișnuite, la expresii nedefinite, vagi, aluzive: asta, aia, așa, treabă, chestie, nu știu ce...; acestea indică intenția de a se evita numirea, identificarea faptelor, a persoanelor și a obiectelor ("tot ce lăsăm noi acolo, să le pună pe undeva pe acolo! Îi vorba din astea, de, de
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]