18,503 matches
-
dintre jandarmii-paznici, să-și aducă aminte de misiunea lor, pe acel tren de marfă, că au și ajuns în ultima stație de pe teritoriul național. Rămaseră, cu toții, uimiți, când au dat nas în nas cu polițiștii de la urgențe. Unde-i vagonul spart? Care vagon spart? Cel jefuit. Dar, avem noi, așaceva, în acest tren? Uite că aveți.Voi unde ați fost? La televizor. Bravo! O să vă mănânce pușcăria. Băte-te, mai bine, peste gură. Uite, mă bat,dar, cu asta, tot nu
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
să-și aducă aminte de misiunea lor, pe acel tren de marfă, că au și ajuns în ultima stație de pe teritoriul național. Rămaseră, cu toții, uimiți, când au dat nas în nas cu polițiștii de la urgențe. Unde-i vagonul spart? Care vagon spart? Cel jefuit. Dar, avem noi, așaceva, în acest tren? Uite că aveți.Voi unde ați fost? La televizor. Bravo! O să vă mănânce pușcăria. Băte-te, mai bine, peste gură. Uite, mă bat,dar, cu asta, tot nu se rezolvă nimic
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
jefuit. Dar, avem noi, așaceva, în acest tren? Uite că aveți.Voi unde ați fost? La televizor. Bravo! O să vă mănânce pușcăria. Băte-te, mai bine, peste gură. Uite, mă bat,dar, cu asta, tot nu se rezolvă nimic. Hai la vagon. Să trecem la cercetări. Hai. S-au dus. Adevărul era cel reclamat de ceferist. Patru lăzi mari cu focoase erau lipsă. De aici a început o întreagă desfășurare de forțe, pe fronturi largi, interne și externe. Filtre peste filtre. Căutări
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de asta ; mai calculează, napocanul, ce pu teai cumpăra atunci cu 500 de lei - deci, cu o chenzină : 100 de volume din colecția Biblioteca pentru toți; 55 litri vin de masă; sau o călătorie cu trenul dus-Întors, Cluj / București, la vagon de dormit; 27 de pui de un kilogram; ori un pat la căminul de studenți, pe 10 luni... Acum, e greu să faci o proporție ieri/azi, deoarece le furile nu mai sunt fixe, ca atunci; azi, un actor tînăr
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
reîntîlnesc : avea o siguranță remarcabilă, transmitea calm și relaxare. Teo detensiona totul În jurul său! Au trecut anii - așa, cam la un deceniu - și făceam naveta BÎrlad/Iași. Într-una din zile, mă trezesc că sunt invitat la masa sa de la ...vagon restaurant. Punem de-un proiect - Volpone. Era și Dionel Vitcu la masă, care ar fi urmat să joace Mosca. Totul părea o.k. Numai că directorul din vremea aceea, n-a fost de acord. Păcat! (pentru mine, În primul rînd
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
lemne să-și facă un picuț de foc, ca să se încălzească. În majoritatea cazurilor, când veneau înapoi, deasupra lemnelor se aflau câteva corpuri înghețate care, din fericire, nu mai aveau dureri și suferințe...Îi vedeam în lagărul de muncă încărcând vagoane de 80 tone cu lut special (foarte greu de încărcat, fiind greu și foarte alunecos) Erau așa de slăbiți, încât abia se puteau ține pe picioare...O colegă de-a noastră aduna, din rația foarte mică de pâine pe care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
ici de colea, jupâne - a replicat Mitruță cu oarecare mândrie. Și dacă tot am ajuns, spune-ne unde descărcăm? - a întrebat Cotman. Aici la magazie nu mai este loc. Hai să mergem la gară, să descărcăm de-a dreptul în vagon... După ce au scăpat de încărcătură, au făcut cale întoarsă. La o bucată de cale, Mitruță s-a urcat în sanie. În scurt timp, însă, a sărit jos, cu o durdă ca aceea în mână. Uite aici, Ioane - i-a arătat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aproape de ruși, e plină de sticle goale de vodcă, În urma chefurilor organizate la sfârșit de săptămână. Peste tot sunt munți de chiștoace, meșe, tone de deșeuri atomice și de steril, mașini abandonate, blănuri sintetice, cutii de lapte, prezervative, seringi, vapoare, vagoane de tren ruginite, tabele de marcaj care Încă arată scorul, portofele golite de bani, cabine de duș, capace de canal, un pod de cale ferată, o raboteză, câteva bombe rămase neexplodate În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, un serviciu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
la fel. Toată viața mea era redată În opera lui Kuznețov sau, mai bine zis, toată viața mea se desfășurase după cele scrise acolo. Lumea? O imensă butaforie, un teatru ambulant. Păpuși ascunzând sub poale alte păpuși, un șir de vagoane În mers, fiecare trăgându-l prin Întuneric pe cel din spate și fiind purtat la rândul lui de cel dinainte, până când, tot trecând dintr-unul Într-altul, asemenea vioristului care se auzea cântând la câțiva metri, descopereai că te Întorseseși
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
limităm la un spațiu de locuit mai mic. La radioul mașinii se auzea muzică Întreruptă din când În când de o ,,masă rotundă,, despre colesterol. În curtea În care am intrat, În care se aflau două rânduri de case gen vagon, mobila a fost cărată de doi vlăjgani Îmbrăcați ponosit, pe care mama Îi angajase cu o zi Înainte. Locuiam de-acum În ultimul corp de casă pe partea stângă a curții, lângă un chioșc de vară cu vopseaua verde scorojită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
e o retorică inutilă, atâta timp cât ei tușesc și scuipă din plămânii lor subțiri ca fâșiile de tablă, sânge cu sunet de sărăcie lucie. Uniunea Europeană va cere În curând bodyguarzi Încruntați și bine hrăniți la intrările În metrou și la ușile vagoanelor. Adio, bănuțul lucios și mica bancnotă ușoară ca fulgul! Antoniu citește ziarul. Rămâne cu ochii pironiți În gol, iar ziarul Îi alunecă din mână, după care e luat pe sus de o rafală de vânt, până se pierde În masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
tine. Cerșetorul este un brand, un concept, anume născocit pentru a-i face pe unii să se simtă importanți și să vizeze ochiul mereu treaz al Divinității. Mai sunt și corurile de cerșetori care mișună cu iuțeala fulgerului dintr-un vagon Într-altul al metroului, buni actori, și nesecat izvor de invenții lexicale, și muzicale, murdari sau mai puțini murdari, obraznici sau smeriți, târând adesea ca pe o greutate inutilă câte un copilaș de ,,âmprumut,, cu fețișoară posomorâtă, dreptul lor de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
coboară ca și el. Vrea să meargă cu metroul. Nu are un o țintă precisă-pur și simplu simte nevoia să nu se gândească la nimic, măcar o jumătate de oră, să se plimbe aiurea, să iasă și să intre din vagoanele luminoase, să fie absorbit de vocile feminine, teatrale și anonime care anunță stațiile...Își cumpără din puținii bani pe care i-a primit astăzi, cartela de metrou pe care Împingând-o În fanta aparatului de taxat, acesta va ridica bara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Cel de Sus Îi vede dacă dăruiesc din puținul lor . În metrou, cerșetorii sunt și ei călători grăbiți, și, de cele mai multe ori nu-și duc până la capăt repertoriul vast; aleg din el ceea ce impresionează mai mult, pentru că salturile dintr-un vagon Într-altul, Îndelung exersate, trebuie să fie și ele perfecte. În metrou, viața cerșetorului e aspră, iar responsabilitatea față de propria condiție de milog, este mare. Valurilor de oameni care urcă și coboară incontinuu pe scările de acces, peroanelor Înțesate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
milă de un orfan. ,, Un cor pestriț, pe multe voci care se Înalță spre urechile călătorilor enervant, și În același timp impresionant. Mâinile apucă banul cu o dexteritate extraordinară, uimindu-l chiar și pe exersatul Antoniu. El nu cerșește În vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea piesei. Pe pereții stațiilor, reclame uriașe apelează la naivitatea călătorilor,și se lăfăie atrăgând prin coloritul și conținutul lor: copiatoare, medicamente, detergenți, mobilier, aparatură electrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să-i admire frumusețea . Privise Întotdeauna pictura În chip neprofesionist, fără pretenții de cunoscător, și fără să tresară la subtilitățile și măiestria ei. A privit-o de exemplu, așa cum privești În grabă frumusețea unui câmp plin cu maci, prin fereastra vagonului de tren. Privești și mergi mai departe. Un profesor de geografie, nu trebuie neapărat să fie și un cunoscător subtil al artelor vizuale.. A, sigur, recunoaște fără doar și poate câțiva pictori celebri, a vizitat chiar niște muzee, știe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de bărbat? Vocile păreau să vină dinspre camera de zi, pentru că acum se auzi vocea Dorei, tare și răspicat: — Sper că va trece. Poate ar trebui să ne... Apoi cineva Închise ușa care dădea spre dormitor. În depărtare se auzeau vagoanele Stadtbahn-ului, cu zornăitul lui regulat, urmate de respirația mea rapidă, sacadată, nu tocmai maiestuoasă. Tâmplele Înfierbântate Îmi zvâcneau și hainele mă mângâiau provocator. V-am avertizat deja că povestea mea e una incomodă, așa că pot admite liniștit: căldura Înăbușitoare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Acum pedalatul se auzea ca un ecou liniștitor printre case. Nici un motiv de panică. Ajungând la intersecția mare cu câteva străzi mai Încolo, un tramvai trecu prin fața mea scârțâind, romburile de pe acoperișul său plutind Într-o resemnare tăcută. În ultimul vagon, doi pasageri iluminați de o lumină gălbuie: un bărbat de vârstă medie, cu capul dat pe spate atât de mult Încât gura Îi stătea deschisă ca râtul unui porc de Crăciun ( Îi lipsea doar mărul glazurat din gură) și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
afară ca un animal indolent, necunoscut. În sfârșit, după ce am stins lumina, m-am dus În hol. Pe masa de sub oglindă, lângă o coală de hârtie, erau cheile Dorei, lungi și ușor obscene. Am Împins ușa În lături, am auzit vagoanele Stadtbahn-ului uruind În Întuneric și am hotărât să cobor, ca și când m-aș fi plimbat pe poteca unui cimitir. — Noroc că nu m-am Întâlnit cu nimeni. De Îndată ce-am ieșit În stradă, mi-am dezlegat bicicleta și am pedalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Presupun că ăsta e obiectul pe care-l căutați. Persoana ridică ceva lucios care, În lumina Întreruptă a trenului care, de data aceasta, venea din direcția opusă, se văzu doar o fracțiune de secundă. În ciuda ropotului liniștitor al șirului de vagoane, nu-mi era greu să disting vocea. — De ce nu luați loc? Mi-am cântărit opțiunile. Când, Într-un final, mi-am dat seama că n-aveam nici una, mi-am pierdut și ultima picătură de Încredere și m-am prăbușit Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
joc în fiecare marți seară. N-o să mai am deloc nevoie de tine. Nici că-mi pasă! Ies pe ușă, pe coridorul lung, întunecos. Nici că-mi pasă! O să vând desculț ziare pe stradă. O să mă duc unde vreau, în vagoane de marfă, o să dorm sub cerul liber, îmi zic eu - și, pe urmă, e destul să dau cu ochii de sticlele de lapte goale, ca să fiu copleșit de imensitatea pierderii suferite. „Te urăsc!“ urlu eu din toți rărunchii, bușind ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-mi dau ultima suflare. Și n-am vrut decât să ofer un pic de plăcere - și să-mi ofer și mie un pic. De ce, de ce nu pot avea și eu parte de plăcere fără ca să vină și pedeapsa imediat, ca vagonul după locomotivă? Porc! Cine, eu? Și, dintr-o dată, totul se repetă, mă trezesc din nou înfipt în trecutul îndepărtat, în ce-a fost și nu va mai fi niciodată! Ușa se trântește - a plecat - mântuirea mea! sora mea! - iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și comic În existența sa. George Santayana Partea Întâi Ostende 1. Casierul feribotului colectă În palmă ultimul tichet și urmări din priviri pasagerii care treceau peste cheiul cenușiu și umed, traversând o Încâlceală de șine și macazuri sau dând ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Casierul feribotului colectă În palmă ultimul tichet și urmări din priviri pasagerii care treceau peste cheiul cenușiu și umed, traversând o Încâlceală de șine și macazuri sau dând ocol vagoanelor izolate. Se deplasau cu gulerele ridicate și umerii strânși. În vagoanele lungi, pe mese, ardeau lămpile, strălucind În ploaie ca un șirag de mărgele albastre. Brațul unei macarale uriașe se roti și se lăsă În jos, iar zăngănitul vinciului acoperi pentru un moment sunetele insinuante ale apei, apa care cădea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În timp ce evreul părăsea biroul vamal, traversând grijuliu liniile În pantofii lui gri din piele Întoarsă, urmat de doi hamali Încărcați. — Mergeți departe? Până la capăt, spuse ea, privind deprimată dincolo de linii, de grămezile de bagaje, de lămpile aprinse din vagonul-restaurant, spre vagoanele care așteptau Întunecate. — Aveți cușetă? — Nu. — Ar trebui s-aveți cușetă, spuse el. La un așa drum lung... Trei nopți În tren. Nu-i glumă. Și ce căutați chiar la Constantinopol? Vreți să vă măritați? — Nu, din câte știu, râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]