45,023 matches
-
noi. Dar cine a fost dragul și iubitul lor Popescu? El a fost chiar modelul. Minunatul model după care s-a desenat schiorul coborând în plină viteză, zâmbind fericit sub cerul senin. Schiorul cu ochelari de soare, survolând munți și văi, pante abrupte, coaste întregi. Schiorul desenat pe orice pachet de țigări "Bucegi"" Poetul încearcă - și reușește - să valorifice în poezie până și retorica propagandei comuniste: "Stimați tovarăși, Pe baza realizărilor de până, pe baza succeselor înregistrate..." Urmează formularea ingenios elaborată
Cine a fost Cristian Popescu? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17192_a_18517]
-
Atrizilor, dl Iliescu, trecând peste împrejurarea că de vreo zece ani încoace s-a mai schimbat câte ceva pe la noi, s-a pierdut cu firea. Poate, asemeni, să fi citit în presa dlui Vadim cum consilieri ai actualului președinte ucid prin văi și vâlcele și îngroapă nestingherit/romantic sub clar de lună adversari preferați. Sau, cel puțin, se spune că... Însă când dl Iliescu n-ar fi tocmai așa de înfricoșat/indignat de oribilul sfârșit pus în față, din simplul motiv că
În căutarea compasiunii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17207_a_18532]
-
Bîtfoi " Ce e mai important: izvorul care curge acuma din coasta muntelui, ori ploaia și zăpezile care topindu-se an după an au pătruns în inima muntelui, picătură cu picătură, până ce au găsit un loc prielnic să iasă mai la vale curată și limpede ca lacrima?" Această imagine îi slujește lui Simion Mehedinți în Premise și concluzii la "Terra" pentru introducerea argumentației după care "arta poporului e mai tipică decât a individului". Mutatis mutandis, întoarcerea la cărțile mai vechi ale unei
Izvoare dezghețate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17228_a_18553]
-
din scrierile lui Alecu Russo (BPT; 1967) . în secțiunea de prezentare biografică a autorului, locul nașterii este eludat prin evocare poetică... "1819 17 martie - S-a născut Alecu Russo într-un "sat frumos rășchirat între grădini și copaci pe o vale a codrilor Bîcului" (Amintiri)". Tehnica citatului și aparenta precizie filologică a indicării sursei sunt menite să mascheze insolitul situației. Trebuie să recunoaștem că e destul de neobișnuit ca locul nașterii să lipsescă dintr-o biografie: asocierea dintre dată și loc e
Din stilistica cenzurii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17283_a_18608]
-
și ministerului pe care domnia-sa îl conduce. Dl Tomescu a considerat atunci că una e mediul și cu totul altceva sînt catastrofele provocate de exploatarea nesăbuită a acestui mediu. Cîtă vreme s-au prăbușit case în Apuseni, luate la vale de alunecările de teren, asta a fost o problemă internă a României, în care răspunderile potrivit algoritmului l-au ajutat pe dl Tomescu să iasă basma curată. În loc să ia aminte că ministerul pe care îl conduce nu e chiar o
Catastrofe și gafe catastrofale by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17311_a_18636]
-
minime adaptări, se iscă nevoia unei materialități totalizante, frizînd o cosmogeneză. Pornind de la evocarea toposului natal, maramureșean, bardul își etalează sensibilitatea cosmică, expansivă prin intermediul factorilor biologici, neevitînd terminologia de specialitate cu răceala ei sarcastică: "răsar noi zori de ziuă peste Valea Izei/ dalbi zori de ziuă se revarsă/ într-o dimineață primară cum numai în Maramureș/ au mai rămas diminețile/ cu sori levogiri răsucindu-se pe brîiele porților/ peste lanul de cînepă de pe dumbrava Dragomireștiului/ lin unduindu-se în bătaia precambriană
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
revelația pavor nocturnus a geniului/ și poate că înăuntrul fiecăruia dintre noi/ în miofibrile osteoplaste și hematii/ există mai mult univers decît înafară" (Imn către Escherichia coli). Raporturile dimensionale nu au decît un caracter relativ, uneori amuzant: "trec desculț prin văile tale procariote prin milioanele-ți/ de nucleotide ca prin pîraiele Izei blînd prăvălindu-se/ de pe dumbrava Dragomireștiului de sub Țibleș/ sau pe sub liniile de troleu ale Bucureștiului" (ibidem). Exaltarea temei cosmice prezintă un aspect ambivalent, grandoarea, subliniată cu o fină nuanță
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
roade/ în porci se vor împotmoli șobolanii/ toate se vor surpa ca frunzișul de toamnă/ și casa noastră va fi mai pustie ca ramura singură/ sub licărul stelelor picurînd/ din întunecate înghețuri" (Plîngerea diacului Ion din Dragomirești în sbornicul de pe Valea Izei). Sufletul țărănesc al poetului se pronunță astfel în grafia lui aspră, parcă săpată în lemn, așternînd ornamente macabre. De reținut că nici măcar motivul femeii, îmbietor prin excelență, nu apare ca un triumf al senzualității, ergo al impulsului vital. E
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
-le prilejul și multor... adulți să înțeleagă, în sfârșit, cum funcționează acest aparat de zbor despre care se tot vorbește în ultimii ani: E un fel de parașută, mai specială, cu care te lansezi întotdeauna de pe o culme spre o vale, plutești și te lași purtat de curenții de aer, până atingi din nou pământul. Pânza cu o suprafață de vreo zece metri este legată cu niște fire din nylon special, numite suspante, de un scăunel în care se așează zburătorul
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
fire de nylon, legate de pânza de deasupra, cu care pilotul dirijează tot timpul zborul parapantei. Lansarea este foarte simplă. Parapanta se întinde pe pământ, exact pe culmea unui deal, iar zburătorul, prins deja cu centura și harnașamentele, pornește la vale, alergând. în fugă, trage după el parapanta, pe care aerul o ține ridicată. Zburătorul continuă să alerge și, la un moment dat, se întâmplă ca la decolarea unui avion, se va simți deja în aer, dar el trebuie să simuleze
O poveste cuceritoare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17332_a_18657]
-
opinăm că, prin purul efect artistic, acea lume era, totuși, mai frumoasă decât în realitate. Ceea ce nu înseamnă că ne-am pronunța pentru o definiție a istoriei ca lanț de crime, ticăloșii, compromisuri, iar a umanității sub dictatul biblic al văii plângerii, ca expresie a unei tragice incompletitudini. Ne mărturisim doar scepticismul în clasificarea unor epoci mai sălbatice, ori, dimpotrivă, mai luminoase decât altele. Când, considerând veacul XX, ai cărui fii avem onoarea de a fi, cu bagajul a două pustiitoare
24 de ore din 24 by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17367_a_18692]
-
și puși să spună tot ce știu despre Blaga. Pe securiști îi interesează mai ales ziua de 7 noiembrie 1957, pe care poetul a petrecut-o cu un grup de cunoștințe (între care și cei doi interogați) la cabană de la Valea Drăganului a doctorului Mihai Iubu. La dosar se află și fotografii făcute cu acel prilej - si reproduse acum în "Apostrof" (figură lui Blaga e marcată de securiști cu un X). Anchetatorii insistă asupra faptului că, la cererea convivilor, autorul a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17901_a_19226]
-
slujise, a trebuit să se spovedească public și, apoi, scîrbit, să renunțe la direcția "Educației Poporului", redevenind ceea ce fusese, un prozator mereu în chinurile facerii creatoare. În toată vara lui 1932 muncise nopțile la Răscoală, în casa viei sale de la Valea Mare. La 2 iulie notă: "Dacă în noaptea de joi spre vineri am scris puțin, azi-noapte a mers mai bine, fără însă a ajunge la cantitatea ce-mi propun, de cinci pagini pe zi". Peste zece zile: Nu m-am
Jurnalul lui Rebreanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17893_a_19218]
-
ca pe un pomuleț nins. Nici o petala nu căzu de pe el. florile aveau aspectul unui lucru aritzanal, bine executat sau aerul unui tablou a cărui pictură se zvîntase de tot. Atunci, m-am întors pe-o rina, privind așezările din vale, mi-am scos carnețelul din buzunar și pe prima lui pagina, neînceputa, am scris cu litere de tipar că pe un ittlu definitiv: VIȘINE PENTRU MINERI. * * * La asta mă gîndeam în septembrie 1991 cînd, la T.V., l-am văzut pe
Ce naste din pisică... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17992_a_19317]
-
luna/ cu nimic nu tulbură/ crizantemele". Poemul, în esență unul de dragoste, continuă cu evocarea unei întâlniri amoroase, dar nu lipsesc versurile de profundă meditație existențiala: o terțina tulburătoare a lui Constantin Severin, de data asta, spune, ceva mai la vale - "păsări inversând/ minutarul din turnul/ astrologilor", completată de Șerban Codrin cu "din clipă despărțirii/ a trecut un mileniu", iar, catre final, un alt distih al lui Codrin - "aceleași brazde hrănesc/ și râma si-mpăratii". O meditație asupra cuplului în lume, supus
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
am revenit cu toții la Iași, unde era baștina noastră. Ce oraș, ce oameni, de o inteligență sclipitoare! Trăiam o viață în care generațiile nu erau separate. Conviețuiau. Zi de zi, în vacanțele la Mînăstiri, la Slănic Moldova, în Bucovina, la Valea Putnei, la Pojorîta sau pe malul basarabean al Mării Negre, la Bugas - o stațiune. Pe atunci, un sat cu pescari. Dar cu o plajă...! Cea mai frumoasă pe care am văzut-o! Se întindea între Marea Neagră și limanul Nistrului. Dacă mergeai
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
și chiar sacrul Urcuș/ unde Fecioara își are biserică săpata în piatră,/ nici vorbă s-ating mănăstirea Caterinei a Stîncii/ platonic oglindindu-se în adîncul din Lago Maggiore,/ amniotica anamneza: Grădină Maicii Chiliilor răsfrîntă-n Egee,/ stupul din Athos, cum numele văii Iserului/ surprinzîndu-te la intrarea în Delfi" (Elegia italica). Așadar adorația divinului în lume devine tot mai mult senzorială, aidoma celebrelor viziuni ale Sfintei Tereza de Avila. Misticismul poetului cade în materia vizionara vîscoasa, devenind plastic, tangibil. Făcînd întrucîtva - să recunoaștem
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
ai celor cărora le-a fost drag. Numai cîte-o babă, cîte-o sora sau nevasta mai slabă de înger șterge cîteva lacrimi. Ceilalți îl privesc și-l fericesc în gînd, că s-a îndurat soarta și l-a chemat din această vale a plîngerii". Ce a rămas, nemistuit din cadavru, e sortit corbilor, care așteaptă posaci sfîrșitul ceremoniei. Cenușă e dăruita Gangelui sfînt. De la Benares se îndreaptă spre India Centrală, pe aceeași căldură toropitoare. Aici la Molo, din apropierea Altahabadului, orașul e blocat
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
picioare de la poale, pe ceață, pe vînt, frig aspru și ploaie necontenita. dar, extaziat, exclama: "am văzut Kinchinjanga! am văzut Kinchinjanga! Am uitat toate necazurile și toată ploaia și toată ceață." Halucinanta e, aici, descrierea lipitorilor, din cauza căderii neprevăzute în vale: Cine a spus că tigrul, sau leul, sau cobră e animalul cel mai temut al junglei - nu cunoaște junglă la început de monsoon. bestiile acestea blînde te ucid o dată. Dar lipitorile? Se apropie - și nu poți fugi. Le vezi - și
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
al junglei - nu cunoaște junglă la început de monsoon. bestiile acestea blînde te ucid o dată. Dar lipitorile? Se apropie - și nu poți fugi. Le vezi - și nu le poți lovi. Dacă ești înspăimîntat - ești pierdut. Pentru că omul înspăimîntat fuge în vale, si in vale e agonia lungă, cu sfîrșit fără sînge... Urcuș pe coasta mărăcinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba de piele neagră ce-mi scrijela sînul. Apoi
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
cunoaște junglă la început de monsoon. bestiile acestea blînde te ucid o dată. Dar lipitorile? Se apropie - și nu poți fugi. Le vezi - și nu le poți lovi. Dacă ești înspăimîntat - ești pierdut. Pentru că omul înspăimîntat fuge în vale, si in vale e agonia lungă, cu sfîrșit fără sînge... Urcuș pe coasta mărăcinoasa, sub ploaie, cu lipitori pe mîini, pe trup, pe față. Întîi mi-am sfîșiat cămașă, ca să strivesc limba de piele neagră ce-mi scrijela sînul. Apoi mi-am rupt
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
dîrz, concentrat, de alergătoare de cursă lungă... Puține fraze sincere și călduroase, s-a întîmplat să-mi fie adresate în scris - exceptînd rudele sau confrații - decît aceea iscălita de călăuza Muzeului Balzac din Sachă, domnișoara Bourdelle. Un loc fermecător pe Valea Loarei, în Turena. Reproduc dedicația în limba franceză, așa cum a asternut-o bună Arlette pe contra-pagina finală a Catalogului Balzac la Sachă, oferit pe gratis la despărțire: C^est avec un immense plaisir que j^ai Monsieur Constantin Toiu qui
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
odihnea el, aici se folosea de un pupitru făcut în așa fel încît putea să-și îndoaie sub el genunchii, unde a conceput, elaborat sau schițat Louis Lambert, În căutarea Absolutului, Pare Goriot, probabil, Eugănie Grandet, cu siguranta Crinul din vale, ale căror acțiuni se petrec în cadrul aceleiași vai de la Sachă, el făcînd din noapte zi, ignorînd clopotul ce vestea orele de prînz și cină, acoperind foaie de foaie cu scrisul sau repede și mărunt și aruncînd foile peste umăr jos
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
în parohia să. Reuniunea va avea loc la Capelă din cartierul Beaujan... Din partea Doamnei Eva (Hanska n.n.) de Balzac, văduva să, născută Contesă de Rzewuska, precum și a întregii familii. În dulcea Turenă timpul trece repede, nici nu se observă. O vale a eternității...Le mensonge artistique?... A durabilei, fără de capăt minciuni artistice... Mă gîndesc la Arlette. Și-mi spun tot din Baudelaire: Ne te verrai-je plus que dans l^ăternită?... l^ăternită?
Arlette by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18107_a_19432]
-
zăpadă, măsurători făcute de niște polițiști în căutare de probe, m-au făcut să mă simt și eu vulnerabil la o ciomăgeala venită din senin. Cam în aceeași perioadă, poliția și jandarmeria încasau lovituri dezonorante la Costești și în defileul Văii Jiului. Săptămîna trecută, la un meci de hochei între Steaua și o echipă din Miercurea Ciuc, jandarmii s-au năpustit asupra spectatorilor deoarece un puc trecut peste mantinela a fost oprit de cel care l-a prins, așa cum scrie la cartea
Sîngele măsurat cu sublerul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18128_a_19453]