KorAP: Find »[drukola/base=valiză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...27 28 29 ...130 >

3,233 matches

Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765

indiferent mâna în sus și în jos pe burtă, fiindcă oricum profitul era realizat. Patru ore în căldură nu sunt de preferat așa că îi mulțumesc din nou lui D-zeu și ocup ultimul loc împreună cu bagajul.De fiecare dată când valiza îmi sare în barbă mai număr câte o denivelare din Autostrada Soarelui. Cred că mai bine se numea Autostrada Ploii, fiindcă așa se mai umpleau gropile de apă și nu le mai vedeam.Și valiza chiar are chef de țopăială

CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
bagajul.De fiecare dată când valiza îmi sare în barbă mai număr câte o denivelare din Autostrada Soarelui. Cred că mai bine se numea Autostrada Ploii, fiindcă așa se mai umpleau gropile de apă și nu le mai vedeam.Și valiza chiar are chef de țopăială ! Căldura e insuportabilă. - N-aveți domnule are condiționat? îndrăznește să întrebe o femeie mai în vârstă care suferea probabil mai mult decât ceilalți. - S-a stricat de dimineață ! Acum câteva ore n-o să muriți ,o

CU PAHARUL PLIN de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384436_a_385765]
Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703

sticla, Femeia fără chip, Cei șapte draci, Femeia văduvă, Cei trei copii. Actul I Decorul: Mai multe uși. Personajele: X, Femeia cu chipul angelic, Bătâna țigancă, Copilul, Bătrânul, Copila cu părul galben, Femeia despletită, Femeia în negru. X (Are o valiză pe care o poartă cu el din loc în loc.) Am obosit. Mi-a spus cândva o prietenă din adolescență că, dacă voi pleca departe, va lăsa mereu o ușă deschisă pentru mine. Au trecut anii. Să fii trecut zece, cincisprezece

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
ușa deschisă a fostei mele prietene și n-o mai găsesc. Am căutat-o inițial în locul unde i-am întors spatele, dar mi-au răspuns glasurile din spatele altor uși că a plecat departe. Unde? Nu am reușit să aflu. Pune valiza jos și se așează pe ea.) Chiar am obosit. Am bătut la multe uși. N-aveți idee câte uși am întâlnit! Am întâlnit uși de lemn ce ascundeau în spatele lor chipuri ofilite, uși de fier cu glas ruginit. Și pe

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
am obosit. Am bătut la multe uși. N-aveți idee câte uși am întâlnit! Am întâlnit uși de lemn ce ascundeau în spatele lor chipuri ofilite, uși de fier cu glas ruginit. Și pe aici sunt numai uși. (Se ridică de pe valiză și se apropie de uși.) La care să bat? Aici e o ușă albă. Se plimbă arătând spre fiecare ușă.) Poate e prea bătrână. (Se depărtează de ușa albă.) La stânga este o ușă verde. Poate e o pesonă prea tânără

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
am fost egoist. Ea a fost bună, s-a gândit la mine când mi-a spus că va lăsa ușa deschisă spre a găsi o alinare. Dar nu găsesc ușa. Femeia cu chipul angelic s-a așezat între timp pe valiza lui X și a început să-l privească cu insistență.) Femeia cu chipul angelic: Încearcă ușa roșie! Contrarile se atrag! X: Ce cauți tu pe valiza mea? (Se apropie de valiză. Femeia cu chipul angelic fuge și se apropie de

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
Dar nu găsesc ușa. Femeia cu chipul angelic s-a așezat între timp pe valiza lui X și a început să-l privească cu insistență.) Femeia cu chipul angelic: Încearcă ușa roșie! Contrarile se atrag! X: Ce cauți tu pe valiza mea? (Se apropie de valiză. Femeia cu chipul angelic fuge și se apropie de ușa lăsată deschisă. Femeia cu chipul angelic: N-o să găsești ușa niciodată! Ușa ta e pierdută! Ai pierdut-o rătăcind printre uși închise! Acum e prea

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
cu chipul angelic s-a așezat între timp pe valiza lui X și a început să-l privească cu insistență.) Femeia cu chipul angelic: Încearcă ușa roșie! Contrarile se atrag! X: Ce cauți tu pe valiza mea? (Se apropie de valiză. Femeia cu chipul angelic fuge și se apropie de ușa lăsată deschisă. Femeia cu chipul angelic: N-o să găsești ușa niciodată! Ușa ta e pierdută! Ai pierdut-o rătăcind printre uși închise! Acum e prea târziu! (Râde închizând ușa.) X

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
chipul angelic: N-o să găsești ușa niciodată! Ușa ta e pierdută! Ai pierdut-o rătăcind printre uși închise! Acum e prea târziu! (Râde închizând ușa.) X: În sfârșit e liniște. A fost atâta zgomot degeaba. (Se așează o clipă pe valiză și își ștege fruntea de parcă ar fi dorit să alunge un vis urât.) Ușa roșie? Dacă între timp a ales să iubească văzduhul sângeriu? Și ea era ca o floare plăpândă de mac. Era atât de firavă și totuși avea

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
Ușa roșie? Dacă între timp a ales să iubească văzduhul sângeriu? Și ea era ca o floare plăpândă de mac. Era atât de firavă și totuși avea atâta farmec, încât toată natura părea să-i înalțe imnuri. (Se ridică de pe valiză.) Imginați-vă o floare de mac în mijlocul unui lan de grâu. Toată lumina din jurul ei i-ar mângâia petalele însângerate, iar ea ar fi regina. Așa era floarea mea, prietena mea din adolescență. (Se apropie de ușa roșie.) A plâns mult

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
greșit ușa. Bătrâna țigancă: E un rătăcit, a încurcat ața destinului și nu mai poate deznoda firul. Părăsește ușa și aleargă. Rotește globul.) Știam. E un om pierdut. Globul meu vede ceea ce oamenii nu pricep. X: Mă obosește. (Pornește spre valiză și se așează pe ea.) Totul pare să se rotească în jurul meu. (Bătrâna țigancă intră pe ușa roșie râzând. Ușa se închide în urma ei.) Bătrâna țigancă (din spatele ușii închise): E pierdut! X: Mi-a spus cândva ea, ea, prietena mea

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
privirea spre pământ, mă usuc ca pomul fără rădăcini. M-a îndemnat să mă înalț, să devin izvor, dar eu râdeam și preferam răcoarea din zori, fără să mă gândesc la focul ce mă pândea din umbră. (Se ridică de pe valiză.) Da! Ușa albă! Poate, poate e un izvor, o mireasă ce mă așteaptă de ani de zile să mă întorc. Aleargă spre ușa albă și bate la ușă. (Ușa se deschide și se ivește în prag un copil.) X: Un

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
să mă rotesc! Nu mai sunt copil! Copilul: Dar dorești să-ți amintești? X: Nu-mi mai doresc nimic. Copilul (îi lasă mâinile dezamăgit): E pierdut. Nu înțelege taina jocului. (Se retrage în spatele ușii albe în timp ce X se duce spre valiza lui, de această dată se așează pe drumul prăfuit și ia valiza în brațe.) X: Era demult. Stăteam pe o bancă într-un parc. Era salcâmul în floare. Atâta parfum! O splendoare albă cu miros amețitor. O așteptam. Amețit de

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
amintești? X: Nu-mi mai doresc nimic. Copilul (îi lasă mâinile dezamăgit): E pierdut. Nu înțelege taina jocului. (Se retrage în spatele ușii albe în timp ce X se duce spre valiza lui, de această dată se așează pe drumul prăfuit și ia valiza în brațe.) X: Era demult. Stăteam pe o bancă într-un parc. Era salcâmul în floare. Atâta parfum! O splendoare albă cu miros amețitor. O așteptam. Amețit de profunzimea florilor nici nu am observat-o când s-a așezat lângă

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
parfum, dar nu m-am oprit, mi-am continuat grăbit drumul. Nu am întors nici măcar privirea în urmă spre ușa ce mi-a lăsat-o deschisă spre a nu mă rătăci printe cioburile ce le făceam la fiecare pas. Lasă valiza și se ridică. Aleargă spre ușa verde.) Asta este ușa! Ușa verde! Cum de nu m-am gândit? Primăvară! Verdeață! Salcâmi! (Bate la ușă. Ușa se deschide. Se arată în pragul ușii un bătrân.) X: Căutam o tânără femeie, mă

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
mea și să mă dezlege de bătrânețe. Verdeața a cucerit natura, iar eu o să alung masca neputinței. (Părăsește ușa. Aleargă prin spatele altor uși și se transformă într-un tânăr plin de viață.) X: Ce nebunie! (Se retrage speriat spre valiza lui.) Bătrânul: Câtă fericire! Câtă verdeață! Câtă lumină! Câtă tinerețe! (Câteva raze de soare aleargă după el.) Soarele! Vrea să-mi usuce chipul și să îmbătrânesc iarăși. Să mă ascund. (Intră pe ușa verde și o închide în urma lui.) X

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
totul în jur. Apar ca un fulger din spatele stâncii și frig prada în veninul colților mei. X: Mă scuzați. Eu caut pe altcineva. Copila cu părul galben: Pe mine mă cauți. (Aleargă, lăsând ușa deschisă. Se așează pe jos, lângă valiză.) X: Ce faci acolo? Copila cu părul galben: Iau foc. O să ardă. X: Pleacă de lângă valiza mea! Copila cu părul galben: E timpul! (Pletele copilei par să ardă și valiza ia foc.) Te-ai rătăcit printre amintirile acestei valize. E

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
X: Mă scuzați. Eu caut pe altcineva. Copila cu părul galben: Pe mine mă cauți. (Aleargă, lăsând ușa deschisă. Se așează pe jos, lângă valiză.) X: Ce faci acolo? Copila cu părul galben: Iau foc. O să ardă. X: Pleacă de lângă valiza mea! Copila cu părul galben: E timpul! (Pletele copilei par să ardă și valiza ia foc.) Te-ai rătăcit printre amintirile acestei valize. E timpul să te eliberezi! (X aleargă spre valiză și stinge focul, înainte ca acesta să provoace

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
cauți. (Aleargă, lăsând ușa deschisă. Se așează pe jos, lângă valiză.) X: Ce faci acolo? Copila cu părul galben: Iau foc. O să ardă. X: Pleacă de lângă valiza mea! Copila cu părul galben: E timpul! (Pletele copilei par să ardă și valiza ia foc.) Te-ai rătăcit printre amintirile acestei valize. E timpul să te eliberezi! (X aleargă spre valiză și stinge focul, înainte ca acesta să provoace mari stricăciuni obiectului. Copila cu părul galben se ascunde în spatele ușii galbene.) X: A

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
lângă valiză.) X: Ce faci acolo? Copila cu părul galben: Iau foc. O să ardă. X: Pleacă de lângă valiza mea! Copila cu părul galben: E timpul! (Pletele copilei par să ardă și valiza ia foc.) Te-ai rătăcit printre amintirile acestei valize. E timpul să te eliberezi! (X aleargă spre valiză și stinge focul, înainte ca acesta să provoace mari stricăciuni obiectului. Copila cu părul galben se ascunde în spatele ușii galbene.) X: A mai rămas o singură ușă, ușa cea neagră. Ce

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
galben: Iau foc. O să ardă. X: Pleacă de lângă valiza mea! Copila cu părul galben: E timpul! (Pletele copilei par să ardă și valiza ia foc.) Te-ai rătăcit printre amintirile acestei valize. E timpul să te eliberezi! (X aleargă spre valiză și stinge focul, înainte ca acesta să provoace mari stricăciuni obiectului. Copila cu părul galben se ascunde în spatele ușii galbene.) X: A mai rămas o singură ușă, ușa cea neagră. Ce răspuns aș putea afla în spatele acestei uși? Se plimbă

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
tu, cât și eu. N-ai știut să trăiești și ai ucis și ceea ce te învăța să trăiești. (Se retrage în spatele ușii negre și o închide.) X: Acum știu unde s-o caut. Acel loc nu cunoaște ușile pământești. Ia valiza de jos.) Nu-mi mai trebuie. Acolo unde voi merge nu-mi este de folos. O s-o îngrop lângă pragul ușii negre. (Se duce lângă ușa neagră și pune valiza jos. Aruncă pământ peste ea dintr-o buclă ridicată ce

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
s-o caut. Acel loc nu cunoaște ușile pământești. Ia valiza de jos.) Nu-mi mai trebuie. Acolo unde voi merge nu-mi este de folos. O s-o îngrop lângă pragul ușii negre. (Se duce lângă ușa neagră și pune valiza jos. Aruncă pământ peste ea dintr-o buclă ridicată ce se afla alături.) Am isprăvit. Cândva o ușă deschisă mă aștepta. Acum nu mă mai așteaptă nimeni. Am pierdut ușa vieții mele. Actul II Decorul: Un cimitir. Câteva cruci. Lângă

UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521

alunecă ușor, cu fața în palme. Nu putea respira normal. Nu era sigură dacă e jignită,tulburată de asaltul lui sau nemulțumită de reacția avută. Rațiunea s-a dus la culcare înaintea ei. Sub influența impulsului de moment,își scoase valiza și aruncă la întâmplare hainele în ea. Plecarea ei din acea casă era obligatorie. Nu mai putea zăbovi nici o clipă. Oare ce credea încrezutul lord? Că era o pradă ușoară pentru poftele lui ascunse? Că își putea face de cap

CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
alunecă ușor, cu fața în palme. Nu putea respira normal. Nu era sigură dacă e jignită,tulburată de asaltul lui sau nemulțumită de reacția avută.Rațiunea s-a dus la culcare înaintea ei. Sub influența impulsului de moment,își scoase valiza și aruncă la întâmplare hainele în ea. Plecarea ei din acea casă era obligatorie. Nu mai putea zăbovi nici o clipă.Oare ce credea încrezutul lord? Că era o pradă ușoară pentru poftele lui ascunse? Că își putea face de cap

CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]