2,022 matches
-
cea schițată în fig.4. La capătul liber există, ca totdeauna, un ventru de amplitudine, iar la cel fix un nod. Pe acest principiu funcționează mult populara drâmbă (sau drâng), instrument primitiv întâlnit în toată Europa și Asia. In cazul vergilor, plăcilor și membranelor, sunetele parțiale nu mai sunt sunete armonice, deoarece frecvențele lor nu se mai succed după regula acestora din urmă. În practică, vibrațiile vergelelor sunt folosite în binecunoscutul diapazon, ca și în așa-numitul „trianglu", o lungă bară
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
ei piciorul pe scara vagonului din coada garniturii. S-au așezat pe o bancă de lemn din fundul vagonului de clasa a treia. Le era frig de le clănțăneau dinții... Lipiți unul de altul ca doi copii oropsiți, tremurau ca varga. S-au chinuit așa o noapte și vreo trei sferturi din ziua următoare. „Drum lung, dar care se va sfârși până la urmă” - gândeau ei... Când soarele scăpăta deja spre chindie, ascunzându-se după niște nori cu geană roșie, s-a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
s-au împăienjenit din nou și a început să înșire vorbe fără noimă. Mai mult le șoptea icnit: „Cine l-o pus?... Numai necuratulll... l-o împins... Și.. Și euuu... Eu de ce nu...?” Hangița privea la el și tremura ca varga. La un moment dat, l-a întrebat: „Ce tot spui tu acolo, omule? Trezește-te, că mor de frică!” Cât a fost noaptea de lungă, hangița a vorbit în van la capul lui. Abia suflând, lotrul mai scotea câte o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu mai încape în mânecă și s-o învinețit toată. Uite și mata. Și arde ca plita!” „S-o trezit măcar oleacă?” „Nuuu. Trebuie să-l asculți cu urechea ca să vezi dacă mai suflă...” În acest timp, hangița tremura ca varga. A pus mâna pe fruntea lotrului. Dogorea. Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să-i scoatem flaneaua
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a străinului. „Unde pleca băiatul cu căruța?” - a vrut să știe jandarul. „S-o dus să ducă de mâncare la niște oameni care îi avem la arat. „Urcă în trăsură și hai cu noi!” - a poruncit străinul. Irinuța, tremurând ca varga, a urcat între cei doi bărbați. „Unde ți-i ogorul la care s-a dus băiatul?” - a întrebat-o jandarul. „Peee... Pe <Drumul hoților>” - a răspuns hangița cu greu. „Știi unde-i acest drum?” - l-a întrebat străinul pe cel
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Judecata de Apoi, când a’ să se-arate pădurarul și-a’ să vă trimeată-acasă, că recreația s-a terminat, marș la făcut lecțiile pe mâine!» - Să fii tu pădurar... Cum ai mai face istoria ceea... - Cu rigla la palmă, cu varga, cu bățul aș face-o! - ce, n-ar fi bună istoria mea? - Și ce i-ai mai zice lui Ivan, ca să zică odată povestea lui Ba și-a lui Be? - L-aș Întreba: «Tu ești creștin, măi? Și Încă ortodox
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dac-aș fi avut, nu paisprezece, măcar patru...) - dar te pui cu Moș Iacob? El avea leac la toate -“soluții” le zicea, auzise cuvântul de la mama și-i plăcuse și-l folosea mereu: a treia doagă o sprijinea cu o vargă de alun; și a patra și celelalte, până se făcea „floarea”. - Ș-amu, iertaț’ di vorbă ră, da’ ian să-i suflicăm noi oleacuță poalele - da, șșșș’, s’ nu prin’ de veste, că se sparie șî țâpă... Se chincea, trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aducând cu cea a unei persoane care pare că-și dă duhul vomitând. N-am mai văzut în viața mea pe cineva plângând în halul acesta. Am întins mâna și am atins-o, ușor, pe umeri. Umerii ei tremurau ca varga. Am luat-o apoi, instinctiv, în brațe. În brațele mele plângea înăbușit. Cămașa mi s-a umezit - apoi s-a udat leoarcă - de la lacrimi și de la respirația ei fierbinte. Degetele ei - toate zece - au început brusc să se miște pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Bagdad a descoperit pile electrice care Încă funcționau, datând din epoca Sasanizilor. La săpăturile din Babilon au ieșit la iveală acumulatori fabricați acum patru mii de ani. Și, În fine, Chivotul alianței (care ar fi trebuit să conțină Tablele Legii, varga lui Aaron și un vas cu mană din deșert) era un soi de ladă electrică În stare să producă descărcări de ordinul a cinci sute de volți”. „Am văzut asta și Într-un film”. „Ei, și? De unde credeți că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
auzeau vaietele și țipetele mulțimii de țărani ce umplea ulița, curtea și grădina primăriei. Cordoanele de soldați vegheau ca nu cumva să fugă cineva înainte de a fi cercetat. Totuși, rezultate deosebite încă nu se obținuseră. Două echipe de soldați cu vergi și cu pari băteau fără alegere și cu rândul, spre a nu obosi. Țăranii urlau, implorau milă și iertare, dar nu voiau să mărturisească crimele și nici să denunțe pe criminalii principali. Numai grație plutonierului Boiangiu au putut fi descoperiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu avea pregătire pedagogică, timp de vreo două luni. Apoi a venit domnișoara Maria Chitic, învățătoare de profesie, o femeie scundă cu o cocoașă în spate. Era foarte dură cu noi, elevii. Ne sancționa cred și pentru că respiram în bancă. Varga era arma ei predilectă, însă ne punea să stăm în genunchi pe boabe de porumb sau pe coji de nucă, încât simțeai că-ți pătrund în pielea genunchiului. Am scăpat de ea, căci în clasa a doua l-am avut
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
altă parte. Pe el nu-l pot uita deloc, oricât aș vrea. Era înaintea Paștelui, când într-o pauză, eu am tras pe o colegă de păr. Aceasta i-a spus și el m-a sancționat. M-a bătut cu varga la palmă, apoi a început să mă bată cu capul de tablă atât de tare că mi-am pierdut cunoștința. Mi-am revenit în clasă cu greu, dar după aceea am zăcut chiar de Paște, aproape trei săptămâni. Puteam să
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și drăcoasă. Între ei era o râcă, o mică dușmănie, a cărei cauză nu ți-o pot spune. Pe vremuri învățătorii și profesorii îi sancționau drastic pe elevi pentru indisciplină sau pentru că nu învățau. Metodele de sancționare era bătaia cu varga la palmă sau la fund, pusul în genunchi în fața clasei, uneori pe grăunțe sau pe coji de nucă, așa cum ți-am povestit că făcea domnișoara Chitic. Acestea erau metode pedagogice moștenite de cine știe când, fapt pentru care nu răspundeau
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
face operația într-o zi sau două, dacă se va liniști. Dar el e atât de agitat, încît se tem și doctorii. Pe Maitreyi au închis-o în odaie, după ce d-na Sen a chemat șoferul s-o bată cu vergile în fața ei, până când a căzut în nesimțire. I-a cerut și lui Khokha să facă același lucru, dar el a fugit. Chabù a încercat să se sinucidă, cu creolină. E și ea, acum, la spital. Maitreyi îmi trimite un plic
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
te desfigureze, în așa fel încît să nu mai poți juca niciodată teatru. Niciodată! Se întrerupse foarte palidă, și încercă să-și înăbușe un suspin respirând adânc. Așa cum au vrut să-mi facă mie, la școală, când mă băteau cu varga și-mi loveau îndeosebi degetele, doar de mi-or rupe vreunul... Așa cum era să mi se întîmple la mașina de treierat, deși îi imploram să mă lase să fac altceva, le spuneam că iubesc violoncelul, că viața mea e asta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
decât degetele, și începuse să-i fie frică: dintr-o clipă într-alta ar fi putut să plesnească una din coarde sau să greșească o singură mișcare a arcușului, arcușul acesta pe care-l ținea strâns în pumn, ca o varga, și atunci unul din degete, și mai ales degetul cel mai mic... Nu o putea asculta și, după câteva clipe, nu mai îndrăznea nici măcar să-i privească degetele. O văzuse alergând desfigurată de groază, urmărită de mulțimea aceea compactă, rea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
între ei, și totuși i se adresau lui: Căutăm pe cineva, cum Dumnezeu îl cheamă? E cineva cunoscut, îl cunoaște toată lumea. S-a vorbit mult de el. Nu-ți aduci aminte numele? A fugit tocmai când începuseră să-l bată cu vergile și îi sfărâmau degetele, unul după altul, deget după deget, a fugit cu mâinile însîngerate și s-a făcut nevăzut." ... Abia apucaseră s-o răstignească, vorbi cineva, dar când i-au zdrobit mâinile, a țipat atât de puternic, încît s-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe Stella. — M-am gândit la o mică atenție, spuse părintele Bernard și-i oferi un pachet lung și subțire, învelit într-un ziar, care se dovedi a conține câteva narcise abia îmbobocite, drepte și verzi și reci ca niște vergi. Stella îi mulțumi, adăugând: — Dar știi, părinte, eu nu sunt o invalidă. — Mă duc să le pun în apă, spuse Gabriel. Ce frumoase sunt, curând or să se deschidă. Se năpusti cu florile afară din cameră. Stella nu-l antipatiza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
peste două milioane și jumătate de oameni care secau râurile de câte ori se opreau să bea apă (așa pretinde Herodot). A urmat Termopile. Apoi, Salamina unde barbaria s-a făcut de râs. De furie că fuseseră înfrînți, perșii au bătut marea cu vergile. Și ce tentație să disprețuim, în numele civilizației, barbaria! Mai ales că specialiștii nu pierd nici un prilej pentru a ne aduce aminte că tot ce se găsea dincolo de aria civilizației clasice era "barbar". Uitând că atunci când barbarii au început să dea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
o pace. Și a avut inițiativa acestei comedii". Sunt gata să-l întreb de ce crede că așa ceva e o comedie, dar nu-mi lasă timp. Se lansează într-o filipică. După părerea lui, barbarii nu mai bat, acum, marea cu vergile. Se urcă pe Acropole, admiră ruinele, fac fotografii și, cu ele în buzunar, își continuă "barbaria civilizată". Căci barbaria ridică azi capul din interiorul civilizației. "Romantică teorie" zic, dar el nu sesizează ironia și îmi spune că romantismul s-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e prea târziu pentru a mai reîncepe. Și toate acestea abstrăgând de la dezgustul împrotiva cărții pe care metoda mecanică îl inspiră copiilor. Chiar pagina întîia ni arată marea deosebire de metodă. Nu mai întîlnim pe învățătoriul sever și țeapăn cu vergile-n mână, ci un suflet uman, care se coboară la treapta sufletelor copilărești și le disciplinează, nu le siluiește. Prin jocuri copiii învață a iubi orânduiala. Apoi li se face deosebirea între ființe și lucruri; copiii sunt puși a numi
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
malul! Era un urs! Un urs adevărat, care îndată ce m-a văzut și-a înfipt ochii în mine și nu mă mai slăbea...S-a oprit din molfăit. „Acum se repede la mine!!!” mi-am zis eu îngrozit, tremurând ca varga. Ursul însă...m-a privit un răstimp, apoi, cu un clipit de ochi care putea să însemne: „Stai liniștit, vere. Nu-i bai. Este loc pentru toată lumea”, s-a apucat din nou să cotrobăie prin tufele de zmeură, fără să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
cam intuiesc ce valoare avea acea "boierie", de vreme ce, într-un alt document, din 1678, se spune că pe așa-numiții "boieri liberi" principesa "i-a lăsat să-și zică boieri", dar, dacă nu-și plăteau dările, puteau fi bătuți cu vergile, ceea ce nu prea sugerează un statut boieresc. Ca elev la "Spiru Haret" am avut mulți colegi din protipendada Bucureștiului. Puțini proveneau din clasa de mijloc. Și a trebuit să mă decid repede dacă mă rușinam de originea mea țărănească sau
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
corbului, zburând prin aer, într-un elan irezistibil, cum va fi făcut-o faimosul Ducipal al lui Alexandru Macedon, tunica vișinie a călărețului, fluturând în vânt, cascheta argintie și, mai ales, sabia ridicată, care-mi sugera că inamicul tremura ca varga, îmi umpleau sufletul de mândrie. Nimeni nu m-a lămurit că tabloul reprezenta un desen standard în care era lăsat un mic gol unde se lipea fotografia cu chipul celui care primea tabloul ca "suvenir" din armata imperială. Și e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fost frică de el. Apoi a Început să-i vorbească În șoaptă, abia auzit. Într-o zi, de cum a venit i-a spus În șoaptă: „Roagă-te băiețaș, roagă-te“ și Julius a vărsat și a Început să tremure ca varga. Seara au venit mătușa Susana și unchiul Juan Lastarria cu o telegramă În mînă. Bobby era dus la un prieten, iar Julius se culcase. Servitorii le-au ieșit Înainte să-i primească așa cum se cuvine și cînd au aflat au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]