739 matches
-
răscumpărarea întreitului suflet al cetei crăiești - tremurând cu harfele Ierusalimului spre lăcrimate și milostive seri: " Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei preasenine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu paloșul la coapsă și cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveș-mîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pământ să ia
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
suflet al cetei crăiești - tremurând cu harfele Ierusalimului spre lăcrimate și milostive seri: " Se făcea că la o curte veche, în paraclisul patimilor rele, cei trei Crai, mari-egumeni ai tagmei preasenine, slujeau pentru cea din urmă oară vecernia, vecernie mută, vecernia de apoi. În lungile mante, cu paloșul la coapsă și cu crucea pe piept și afară de scarlatul tocurilor, înveș-mîntați, împanglicați și împănoșați numai în aur și verde, verde și aur, așteptam ca surghiunul nostru pe pământ să ia sfârșit. O
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
seama că tac, Maria a oftat și s-a întors spre mine. „Zilele trecute“, a spus ea, „am cunoscut un băiat, zicea că te știe...“. Apoi a luat desenele alese și a plecat. * Pe când interpreta la Paris rolul principal din „Vecerniile Siciliene“ de Verdi, cântăreața Martina Arroyo s-a prăbușit pe scenă în actul al doilea datorită unei bruște scăderi de tensiune. Pentru a o înlocui a fost solicitată cântăreața Renata Scotto, care, dându-și acordul, și-a anunțat apoi indisponibilitatea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
destinul vieții nu-l alegem noi, ci ne este dat, îi spunea mereu domnul Brădescu, fiului său. înainte de a intra în satul L., de această dată fără bicicletă, Radu Brădescu fu trezit din visare de bătaia clopotelor la ceas de vecernie, care împrăștie acel farmec divin, accetuând trăirile sufletești de care omul este cuprins în ajunul Sfintelor Sărbători de Crăciun. El se îndrepta spre casa prietenului său Andrei, de această dată îmbrăcat cu mai multă grijă, un cojoc nou, gri-petrol, care
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
a doua zi. Pe când firea se liniștește, eu poposesc la portița grădinii, bine cunoscută, din fața chiliei bătrânului călugăr...În chilie se zărește doar o luminiță, cea de la candela atârnată în colțul dinspre răsărit. Știu de ce. Bătrânul e în biserică, la vecernie... Intru și eu, să mă închin la sfintele icoane. Aștept apoi retras într-un colț mai ferit. Dintre glasurile care cântă îl recunosc pe al bătrânului...Domol, melodios, îmbietor...În cele din urmă, așteptarea a luat sfârșit. Călugării ies din
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
din urmă, așteptarea a luat sfârșit. Călugării ies din biserică cu mers domol și capetele plecate. Nu-l văd pe bătrân printre ei. Nu mă mișc din locul meu, însă. Când credeam că m-am înșelat în privința prezenței bătrânului la vecernie, simt o ușoară atingere pe umăr. Tresar și întorc capul. În fața mea, cu privirea numai lumină și bucurie, șade bătrânul călugăr. Sărut dreapta, sfințite părinte! - îngaim eu. Bine ai venit, fiule! Știam că ai să vii și de aceea am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sfatul. Citesc cu nesaț...În acest timp se aud pașii bătrânului prin curte. Știu că trebăluiește și, cum îi este feleșagul, nu se grăbește niciodată. Mă uit pe geam. Soarele e încă sus, așa că bătrânul mai are destulă vreme până la vecernie. Când lumina din chilioară începe să pălească, aud clar cântarea ce se prelinge din biserică. Citesc mereu cu așteptare în suflet...Știu că din clipă în clipă bătrânul se va arăta. Și nu m-am înșelat, pentru că după puțin timp
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
împins păcatul la vreo muiere măritată, a aflat bărbată-su și ți-a pus sare pe coadă. De asta vă știu în stare pe voi, fătălăilor! Pentru o bucată de pizdă vă vindeți sufletele. Hai, borăște tot, trag clopotele de vecernie și eu tot cu tine îmi pierd timpul. Bine, te dau pe mâna jupânului, să vezi ce scărmăneală îți face! Părinte, am ucis patru oameni și vreau să-mi plâng păcatele. Noaptea trecută, luna, s-a ascuns după o streașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Muncesc, bă. Nu stau după curul muierii, se învârte roata, iese banul. Voi ardeți gazul de pomană și pe deasupra vă luați de coaiele mele! La muncă, bă, la muncă! Sau v-a făcut mumele voastre în bocancii statului?! Era vremea Vecerniei. Arhimandritul a coborât din duba jandarmeriei, a pășit în pronaos (mai departe se simțea necurat să treacă, chiar dacă biserica semăna cu un schelet devorat de corbi), a căzut în genunchi, a rostit canonul sfântului Efrem Siru, psalmii 50, 103, 140
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
s a făcut dor de ochii de copil. Știu că lăngă mine se află o ființă de lumină. Totuși, prezența ei nu e precum lumina pe care o vezi, ci mai degrabă, o simt și o înțeleg. La ceas de vecernii m-a atins, iar înt regul meu corp a fost umplut cu lumina ei. Aș fi vrut să fiu îngerul ei păzitor...ca să pot să îi fiu alături, să o pot proteja cu aripile mele de tot răul. Teodora a
În amintirea Teodorei Mareș by Iulia Bostan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/489_a_850]
-
stareță despre faptul că ar avea vreo neliniște, vreo supărare... Singură tăcerea, spune totul! Natura era primitoare, darnică cu frumusețea ei, dar nu știam unde să caut „oaza de fericire”, liniștea sufletului... La ora 16.00 m-am dus la vecernie. Mi-am reluat locul lângă perete și am rămas până la sfârșit. La ora 18.00, aflându-mă În cameră, a venit măicuța L și m-a invitat la masă. De data aceasta n-am mai fost singură; erau și celelalte
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
băieți. Oi fi fost, dar cum de-ai ajuns vedenie omenească? Am fost prins și am fost închis la ocna cea mare din Munții Neamțului. Dar am scăpat și m-am ascuns la un schit , până când, într-o seară, la vecernie, am văzut pe Sf. Dumitru, care mă îndemna să plec spre locurile pe care le-am umblat și să ajut fiii oamenilor pe care iam furat. Și cine or fi aceia? Pesemne, voi, dacă pe voi v-am întâlnit pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
m-a târât pe poarta întunecoasă în biserică. Era o soră aprigă. Iute. Prin una din ferestrele navei laterale răzbătea o rază gălbuie, plină de praf. Lumina aceea hoinară ce desenează un cerc printre bănci și străbate întreaga biserică înainte de vecernie. Bătrânul preot a ieșit din confesional și se îndrepta cu pași repezi spre noi, trecând prin acel cerc de lumină care i-a luminat mai întâi bocancii, poalele reverendei, apoi degetele împreunate și, în sfârșit, chipul. Aici s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu sunt opresat de nimic, chiar dacă și aici, în ciuda ospitalității lui Nick și a soției sale, gazde admirabile, care se străduiesc cu simpatie să-mi facă șederea agreabilă, am senzația că mă aflu într-o "sală de așteptare". Mergem la vecernie la biserică, zice doamna Silvia Lungociu. Când ieșim din casă, vedem că, între timp, a început să plouă. "Să luăm o umbrelă", zic. "Nu-i nevoie, spune Nick. Mașina e aici, la doi pași, iar la biserică o parchez lângă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
că s-ar fi putut petrece la București. Și încep să mă întreb dacă nu cumva tot ce-am gândit până acum despre indiferența americanilor nu e o simplă prejudecată. Apare, în sfârșit, mașina trimisă după noi. Ajungem la sfârșitul vecerniei la biserică, unde preotul Gh. Calciu Dumitreasa ne mărturisește că începuse să se îngrijoreze. Cinăm în sala de la subsol a bisericii. Impresie ciudată. E ceva stânjenitor, greu de definit, în atmosfera din jurul mesei lungi, cu mâncăruri românești, aduse de cele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
mănăstiri în zilele prăznuirii acestuia. Mănăstirea Secu se va înveșmânta și anul acesta în haine de sărbătoare în zilele de și 30 august. Programul liturgic va începe ca în fiecare an la ora 18:00 cu slujba Privegherii, formată din Vecernia Mare unită cu Litia, Utrenia și Ceasul I. A doua zi dis-de-dimineață se va săvârși slujba de sfințire a apei, urmată de Sfântul Maslu, Ceasul III, Ceasul VI și Sfânta Liturghie, care potrivit tradiției acestor locuri este arhierească, credincioșii și
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
o-ntindere Secată de apă. Prin gropi cerne iarna Ca tropot al apelor șoptind În glas de clopot. Acum, cu poruncă, te-arunci în fum Pe drumul târziu. Bucium pletos, Întunecos semn al pământului în vânt, Măsoară clipele. E ceasul vecerniei... Fior Să fi fost real? Vis cumplit... Vreau să uit! Mă plimb pe coridoare. Vine noaptea. Vârtejul acela mă prinde din nou În ghearele sale. Mă tem. Deodată apare o funie și mă leagă. Vânt puternic. Mă prind de perete
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cumva la mingioc. A vrut să spună că ești un fel de pescar de oameni, ca Petru și Andrei, înțelegi aluzia, fă-i pe toți să se spovedească, mi-a spus șuierat cu subînțeles, stăteau acolo adunați ciorchine, cîteodată la vecernie le mai puneam Europa Liberă la difuzoarele alea, nu le venea să creadă, ascultau extaziați, speriați, în timp ce eu făceam pe mine de frică să nu facă infarct vreunul din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi liniștit, ești un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
flăcăi stătuți gâfâiau peste fete cuminți cu poalele albe date peste cap. El mușca dintr-un măr În fereastra clopotniței și se minuna de limpezimea cerului. Pe dealuri, grâul era bun de secerat. În altar, preotul Petrindean se pregătea de vecernie. Atunci a fost fericit. Dar a fost fericit și când a sărutat-o pe Marta prima oară În dreptul Casei Minoriților; și când vedea filmele din cabina de proiecție alături de domnul Ziegler, proiecționist-șef, care lucra acolo de pe vremea filmului mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la cuvintele: „Rugăciunea făcută din inimă este auzită de Dumnezeu.” Lăsând cartea pe genunchi, gândul meu fu imediat furat de niște amintiri frumoase. Se organizase o călătorie la mănăstirea Hâncu. Era în ajunul sărbătoririi hramului. Ajunsesem înainte de a se începe Vecernia. Oameni veneau și veneau necontenit. După Vecernie, o măicuță ne arătase locurile unde puteam rămâne peste noapte. Era pregătit totul jos, la podea. Fiecare își găsi un locușor și mulți dintre noi se culcaseră, fiind obosiți de pe drum și pentru
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
auzită de Dumnezeu.” Lăsând cartea pe genunchi, gândul meu fu imediat furat de niște amintiri frumoase. Se organizase o călătorie la mănăstirea Hâncu. Era în ajunul sărbătoririi hramului. Ajunsesem înainte de a se începe Vecernia. Oameni veneau și veneau necontenit. După Vecernie, o măicuță ne arătase locurile unde puteam rămâne peste noapte. Era pregătit totul jos, la podea. Fiecare își găsi un locușor și mulți dintre noi se culcaseră, fiind obosiți de pe drum și pentru a fi odihniți pentru a doua zi
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se făcu frică, acum îi era chiar frică,... o frică, stranie, de neînțeles... Era pentru întaia oară, în viață, când cunoștea frica. Deodată, tresări și se opri din plâns. Când, pe la toacă... clopotul de la Schit răsună din nou. Bătea de Vecernie. Glasul lui de bronz, era grav și liniștit. În aerul umed de ninsoare, aluneca aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lui vestea mai departe, liniștit, sărbătoarea de a doua zi... Sf. Ioan Înainte mergătorul și Botezătorul Domnului. Se împlinise
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
măi, Antoani în țâdula „ceia, ha?.. în sfârșit i se dezlegă limba și bătrânului. - Să mă prezint, urgent, la Unitate... la Bârlad. - Hm?... făcu bătrânul. ...Soarele asfințise dincolo de crestele copacilor, după coama dealului. Clopotele de la Schit începură sa bată de Vecernie, a doua zi era Sf. Mc. Gheorghe. - Ci crez‟, tatî, oari a ci război... ha, ci zâci?! Vorbi el cu glas nesigur, înghițind în sec. Anton îl întreba, formal pe bătrân, deși știa bine că va fi. - Dă, Antoane... știu
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și așteptam semnalul de atac... semnal care nu mai venea; iar zăpușeala ne dădea gata. Trecuse demult de amiază, soarele cobora spre asfințit. Pe la toacă, de undeva dintr-un sat din apropiere, veni un dangăt de clopot... Era clopot de vecernie, a doua zi era Sânt Ilie. Clopotul bătea rar, cu sunet adânc. Am făcut cruce și m-am închinat. La fel au făcut și cei din jur. Muchea dealului, aprinsă, de cele din urmă raze ale soarelui, părea o cunună
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de iarnă. ...Clopotele de la Schitul din deal răsunară grav și liniștit în aerul umed, alunecând aidoma unei sănii pe omătul moale. Dangătul lor molcom vestea mai departe, sărbatoarea de a doua zi...Sf. Ierarh Nicolae.. Era sâmbătă pe la toaca de vecernie, ziua aluneca ușor către seară. Din cer începu să cadă zăpadă cu fulgi mari plutind în aer leneși ca niște fluturi albi. Nori grei începură să alunece pe cer întunecându-l. În depărtare, se vedea creasta dealului Ciomaga, sură, îngemănată
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]