1,781 matches
-
Femeile și bărbații de porumb vedeau că zeii, aveau mintea divină și trăiau fericiți în Cerul Cristalin. Privirea lor cuprindea lumea întreagă. Zeii, geloși pe femeile oamenilor, au aruncat un abur pe pământ și le-au lăsat ochii încețoșați pe vecie, fiindcă nu voiau că oamenii să vadă, la orizontul misterului, cum fac ei lumea divină. Foto: „ Mister în Unu; Mister în Doi; Mister în Trei.” ( text prelucrat din Popol Vuh. Mexico ) Referință Bibliografica: Oamenii din porumb și păpușile de lemn
OAMENII DIN PORUMB SI PAPUSILE DE LEMN de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341841_a_343170]
-
2012 Toate Articolele Autorului Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un zbor de aripi spre scurta veșnicie, Precum un înger de lumină ce în beznă-și spune Eternul crez de-o clipă oprită-n locu-i pe vecie... Ești o minune ce durează vreme de-o minune Precum un rai în flăcări de iad, mistuitoare, Precum o șoaptă ce-și ucide-n rugăciune Eterna-i tânguire de o clipă trecătoare... Ești o minune ce durează vreme de-o
TU EŞTI MINUNEA MEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341943_a_343272]
-
zvonește-n vale Lăsați-mă în pace acasă să mă întorc În bunătatea pustie, singură și goală Cu oile, caprele, câinele și vacile mele La păscut pe văi, lungi coridoare să merg și Fluierul să-mi fie prietenul meu pe vecie" Referință Bibliografică: Moș bătrân cu barbă albă / Stella Reeves : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 754, Anul III, 23 ianuarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Stella Reeves : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MOŞ BĂTRÂN CU BARBĂ ALBĂ de STELLA REEVES în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342315_a_343644]
-
în același timp, nu s-a străduit niciodată prea mult să facă el singur ceva pentru a-și astâmpăra cumva acea sete arzătoare. Ca și cum ar fi crezut că ceilalți îi erau mereu datori cu ceva și că erau fixați pe vecie în rolul de responsabili cu fericirea lui. Însă din punctul lui de vedere, el nu datora niciodată, nimănui, nimic. Și pentru că părea convins că ceilalți îi erau mereu datori lui și că îl nedreptățeau, nu rareori mi-a fost dat
CASTELE DE NISIP de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 755 din 24 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342244_a_343573]
-
toate, Scânteia și focul ce arde și vântul, Inima pruncului fără tine nu bate, Fără tine tăcerea ucide cuvântul! Între palmele tale se naște lumina, Între palmele tale întunericul doare, Împarte-ți cu mine și Dorul și vina Și toată vecia rămasă sub soare! „Să nu fie omul singur pe pământ!”, Fericit cine-aude aceste cuvinte! Ca o amforă plină, însetatul ce sunt, Dumnezeu mi te-a pus înainte; Asemenea mării, neliniște sfântă, Din zori până-n seară și noaptea târziu, Între palmele
ÎNTRE PALMELE TALE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342640_a_343969]
-
arabii, turcii, cruciații... și iar arabii, iar neamurile... De parcă iudeii n-ar avea partea lor de vină, mereu bogată! - Cea de a doua explicație ar fi că peste tot și în orice domeniu unde „fundamentalismul și fanatismul se instalează pe vecie”(!), grija respectivei societăți nu este în primul rând aceea de a se edifica pe ea, cât cea de a-i descuraja și împiedica pe alții să facă ceva folositor ! Sună ciudat, nu-i așa? Dar dacă o fi și adevărat
BETLEEMUL IUDEII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 110 din 20 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341673_a_343002]
-
toți înălțând Stăpânului zidirii o doxologie într-un glas, în care toată limba celor cerești, și a celor pământești, și a celor de dedesubt strigă că „Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu Tatăl!”, care este binecuvântat în vecii veciilor. Amin!” (Sfântul Grigorie de Nyssa, Omilii la Praznicele Împărătești. Traducere din lb. greacă veche Ierom. Agapie Corbu. Ed. Sf. Nectarie, Arad-2010, p. 42) Sfântul Ioan Gură de Aur-Patriarhul Constantinopolului și al întregii lumi, prin plăsmuirea sublimă a grăirii sale cu
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
Venise mașina ce avea să-i ducă, Trecură prelung pe lângă o luncă, Pe la care au mai venit și-altă dat, Cu prietenii veseli la un scăldat. La internat într-o cameră fiind, Cuvinte deștepte cam nezăbovind, I-au ferecat pe vecie-n prietenie, De i-a legat cuvinte de cucernicie. Vrednicia de a fi lor înșilor fideli, Înțelepciunilor fără de corecteli, Dintre a relațiilor cele de amici, Ce n-au inimi mici ca de licurici... Începutul anului li s-a părut drăguț
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341132_a_342461]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > COȘMAR ÎN NOAPTEA DARURILOR Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Și cine să mă vadă pe mine răscolind, Printre ascete umbre ascunse în vecie Pecetea neputinței dintr-un astral colind? Îngerii orbi îngână blestem și nebunie... Mă ninge-acum durerea în stele violet. Au putrezit speranțe pe țărmul meu pustiu Și fulgii mă dansează în pași de menuet, Dar crinolina-i ruptă, unde să fug
COŞMAR ÎN NOAPTEA DARURILOR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341236_a_342565]
-
am ridicat, cu-n zambet m-ai îmbrățișat. O vrajă veche de când lumea ne cuprindea feeric și ochii tăi mă adorau sclipind în întuneric. Frumoși și fericiți eram, cu patimă ne sărutam. O aventură amoroasă ce ne-a unit pentru vecie sădindu-ne în suflet dorul de dragoste și poezie. AȘTEPTARE Aștept să vină clipa, din nou să ne iubim. Mi-e tare dor de tine, ești cerul meu senin! Va fi o sărbătoare, din ochi ne vom sorbi, dorința pătimașă
MAREA PROVOCARE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344246_a_345575]
-
în larg! VULCANUL Ca un trubadur romantic tu m-ai cucerit, cu a profunzimii voce m-ai sedus smerit. Am vibrat ca o vioară sub arcușul tău și ai reaprins vulcanul sufletului meu. Am știut în acea clipă că pentru vecie, poezia vieții mele ți-o datorez ție. Ești tăcut când ne iubim, nu scoți nicio vorbă, mă săruți și inima-ți bate ca o tobă. Clocotesc în mine valuri de iubire pline, transformându-se în lavă, ele vin spre tine
POEZIA DRAGOSTEI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 131 din 11 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344277_a_345606]
-
deh, oameni sîntem! Am ramas că la dentist, țigăncușa era că o artistă de cinema și mi-ar fi dat inima brânci, dar imediat mi-am dat seama că Pândele îmi întinde o cursă și vrea să mă priponească pe vecie. Dacă Brândușa îmi face un puradel, am pus-o de mămăligă, mă fac rudă cu Pândele și plătesc toată viața pensie alimentară și Brândușa îmi va fi că a doua nevasta. Mama în ce rahat am intrat! Lațul în jurul gâtului
ACCIDENT DE CIRCULAŢIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 139 din 19 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344312_a_345641]
-
vară În golul căreia visul se-aruncă, Prin versuri, pentru-a nu știu câta oară, Tresare într-o deplină poruncă... Nerăbdătoare, toamna în mersul ei Cât o bătaie lungă de aripă, Îmi prinde rima în cod știut de zei Lăsând vecie-n fiecare clipă... Lunec prin visul cu aripi suave, O,..ce dor mi se facuse de tine! Te pierdeam....și clipele erau grave... Tu?... cum, când ai apărut lângă mine?! Referință Bibliografică: PĂMÂNTUL S-A TREZIT DESCULȚ / Lia Ruse : Confluențe
PĂMÂNTUL S-A TREZIT DESCULŢ de LIA RUSE în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344401_a_345730]
-
sacrul pământ din care au răsărit bulzuri luminoase bucurând cerul cu numele de român. mulți oameni înjură sămânța din care s-au ridicat uitând că focul arde și lemnul ud lemnul impregnat cu impurități pentru că lipsa esenței îl usucă pe vecie. omului i-a fost dat să revină sufletește mereu la rădăcini și fiecare înjurătură îndreptată către rădăcini le poate și întări nu doar otrăvi. nu uit și nu voi uita nicicând teiul lui Eminescu în trunchiul căruia aparent mort a
IUBIND SĂMÂNŢA DE ROMÂN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344453_a_345782]
-
Te-am atins ușor, te-am mângâiat, Și n-am putut, nu, n-am putut Nici un moment să cred că tu, Cu-adevărat te-ai dus în neființă, Că sufletul tău, cel bun și cel curat, Departe de mine, pe vecie a zburat, Departe de fiica ta, cea mult iubita! **** SCUMP TATA DISPĂRUT Scump tata dispărut.. Atât de tânăr secerat... Tu ești cel care-ai luminat Zilele fără griji, Atât de fericite Ale copilăriei mele-ndepărtate Și-apoi, anii zbuciumați Ai
REQUIEM PENTRU TATĂL MEU de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1722 din 18 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343947_a_345276]
-
fi tu aici, e-n altă lume-acum... prin iarbă, ori printre stele - licurici... M-așteaptă Gheorghe-al meu, el știe c-așa a fost să-i fiu sortită Și dincolo de viața asta, și-n veșnicie-i sunt menită, Încununați pentru vecie am fost mereu de la-nceput Chiar dacă drumul nostru-n viață pentru o clipă s-a-ntrerupt. - Și-acum, iubita mea mămuță, cu cine, maică-ți mai alini nopțile reci și lungi de iarnă ori zilele de printre ani? - Cu voi, copiii mei
MĂMUŢA MEA (DEDICATĂ BUNICII MELE) de LIUBA BOTEZATU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343007_a_344336]
-
la vreo coroană, Și neîncoronat va fi să mor - Cât stihul mi-i doar mie hrană, Rămân doar scribul din popor . Fiți voi cu aurul pe frunte Cât gloria o să vă ție, Eu - doar acel menit să-nfrunte Anonimatul pe vecie... Foto: sculptură de Michelangelo ("Sclav murind")
EU NU RÂVNESC LA VREO COROANĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1269 din 22 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343070_a_344399]
-
privim... cu chip îmbătrânit. Văd cerul cum cade în marea adormită Clipocește apa născând un val... în șoaptă, Iar el, altul trezește în noaptea liniștită Și piere în tăcere, cum... clipa ce n-așteaptă. Nici valul, nici secunda, nu cunosc Vecia! Iubirea, cîte-o dată... de soarta ne iubește. Moartea, numai dânsa, trăiește Veșnicia! In amurgul vieții, suflarea... ne-o răpește. Când vremea se grăbește, am să adun lumină In visătoru-mi suflet și în ochi albaștri. De moartea va ascunde ființa-mi
CÂND... VREMEA SE GRĂBEȘTE de DOINA THEISS în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343283_a_344612]
-
infernal” (,,Aria calomniei” din “Bărbierul din Sevillia”), fără a spera nici măcar la o reabilitare postumă, calomniatorul (persoana, instituția, anonimul) jubilând astfel pentru efemera victorie a josniciei sale. Așadar, tot ce-am rostuit năzuind în a dura temelii, temeiuri parcă pe vecie, s-a acoperit cu o clisă neîndurătoare. Strigăt de deznădejde, strigăt de spaimă al pietrelor cu care am fost loviți... chiar cu pietrele templului nostru...căci nu mai contează cât de sfioasă e mâna care a lovit... Viața merge pe
RECURS LA ÎNŢELEPCIUNE de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343455_a_344784]
-
pentru ce și poate, ah, dorul se luptă în toate, a trăi în stranie ticăloșie noi ticluim a fi doar mândrie. Pe obraji am scurs stropi de fard și făclia din inimă pornește asalt iar apa vie în clocot de vecie noi o numim tot mândrie. M-am trezit în această dimineață plin de blues Din somn obtuz, și plâng...! Referință Bibliografică: M-am trezit în această dimineață plin de blues / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1531, Anul
M-AM TREZIT ÎN ACEASTĂ DIMINEAȚĂ PLIN DE BLUES de PETRU JIPA în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344111_a_345440]
-
Autorului Simfonie De trupul meu i-o coală de hârtie, E mâna ta penelul care-apoi A scris această dulce nebunie, Primordial păcat ce arde-n noi. Și m-a-nsemnat cu litere de foc Să-i fiu iubirii rob pentru vecie Să port în gene boaba de noroc, Ce-arde-n ochii mei o-ntreagă feerie. Tu, subjugat, îndrăgostit nebun, Din visuri plămădești o poezie Iar eu din sărutarea-ți mă compun, Pe buze, dulce strop de apă vie. Sub palma ta vibrândă
SIMFONIE de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1834 din 08 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343054_a_344383]
-
glorioasă cea demult apusă Și-am cere binecuvântare adesea, ca și marele Ștefan Sfântul. Strigătul națiunii răsună vijelios din Marea cea Neagră, Până la Tisa... și din Valea Timocului, până la Nistru; Toți vrem un Mihai viteaz care să ne unească pe vecie; Să se cânte și să se joace mereu ca-n plină sărbătoare; Comemorând jertfa războinică a eroilor neamului românesc. Ploaie Eminesciană În tot teluricul n-a existat nicicând O mandolină sfântă și frumoasă, O slovă serafică și mândră, Precum a
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
în grija bunicii și se duseră la nunta prietenului lui Gligore, care își mărita fata. Numai că acolo se întâmplă nenorocirea. Cineva fără de suflet le curmă viețile de tineri, turnându-le otravă în pahare. La trei zile fură îngropați pentru vecie în țintirimul satului. Niciodată nu s-a știut cine a fost criminalul. Autoritățile din acele vremuri nu s-au prea străduit a afla adevărul. Nici nu prea aveau cum să-l afle. S-a bănuit că ar fi fost amorezul
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
și-am rămas și far de-armată! Am rămas fără ograda, am rămas și fără vatra C-un guvern de impostori țară e amanetata. Se vorbește cu durere cum că România piere, Am fost trădați fără scrupul, suntem vânduți pe vecie Claselor conducătoare pornite să facă-avere Nu le mai pasă de țară transformată-n colonie Umblă zvonuri că la Sarmis, vechea noastră capitala S-a-ntrunit Sfatul Cetății sprijinit de-ntreaga țară, Umblă vorba că românii sunt pregătiți de răscoală, Conștienți că Uniunea
ZVONURI de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343194_a_344523]
-
sfânta familie a zăpezilor veșnice. Omule, pleacă în Antarctica, nu să te fălești că ai fost acolo unde puțini se aventurează, pleacă să vezi pinguinii, solidaritatea și tandrețea lor, știința de a alcătui o familie exemplară, unirea de bunăvoie, pe vecie, arta de a trăi în comun fără certuri, fără violențe, fără legi scrise. Omule, nu există școală a vieții mai frumoasă, mai instructivă și mai emoționantă decât lumea pinguinilor. Aș îndrăzni chiar să susțin că, din multe puncte de vedere
POVESTIRE ÎN ALB de HARRY ROSS în ediţia nr. 1219 din 03 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/343238_a_344567]