999 matches
-
operei și autorului. Un alt teoretician care a atenționat asupra pericolului termenilor periodizanți este Matei Călinescu 17; statutul acestor termeni este înșelător, deoarece chiar și gânditorii care afirmă deschis că nu sunt interesați de periodizare sau chiar o resping cu vehemență sfârșesc prin a o utiliza prin intermediul diverselor scheme (sunt analizate, de exemplu, cazurile Barthes, Foucault, Lyotard). Astfel, oricât de neutru ar părea un termen periodizant, el implică o dimensiune evaluativă, de care, de pildă, postmodernismul a fost mereu acuzat, cel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a provocat-o în diverse arii ale publicului său, concluzia este aceeași: este mult prea dificil să-l eviți pe Baudrillard! (Barry Smart). Foarte mulți comentatori atestă receptarea lui Baudrillard și a lucrărilor sale drept una controversată, deseori contestată cu vehemență și de cele mai multe ori aflată sub semnul perplexității. Aceeași dificultate de a-l clasa pe Baudrillard (paleta existentă fiind destul de vastă, de la filosof la patafizician sau teoretician al hipermodernismului, de pildă) se regăsește și în legătură cu lucrările sale, dar și în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
trei tablouri destinate să decoreze plafonul Universității din Viena, Filozofia, Medicina și Jurisprudența, trebuiau să reprezinte alegoric victoria luminii, respectiv a rațiunii, asupra forțelor întunericului, respectiv ale pulsiunilor instinctuale. Ele devin la Klimt alegorii ale eșecului rațiunii. Böcklin nu are vehemența lui Klimt, dublată în forul interior de rezistența pe care o ridică cercurile naționaliste vieneze în fața picturilor sale, pentru care pictorul va trebui să schimbe comanditarul. Böcklin conferă antichității un nou suflu, care îndepărtează abordarea de la o viziune clasicizantă, statuară
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se adunau pentru a-și scanda opțiunile sau nemulțumirile. În niciunul dintre analizate nu au existat situații în care actori politici implicați în mod evident în acte de corupție să își recunoască public vina. Din contră, aceștia au negat cu vehemență acuzațiile, încercând, drept răspuns, să discrediteze la rândul lor imaginea celorlalți actori politici. Spre exemplu Ion Iliescu (șef de stat în 1990) a fost audiat in dosarul privind moartea mai multor persoane în timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990 abia în
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
prin îndepărtarea fetei. Că Busuioc crede acest lucru e de netăgăduit. A mea e vina, numai a mea! zicea Busuioc. Și așa zicea și Iorgovan pentru care era comod să lase responsabilitatea eșecului personal pe umerii altuia. Tatăl respinge cu vehemență ideea aventurii celor doi. Imaginea lui Pupăză, fratele său, copil din flori, ce năștea milă, dar și ilaritate în jur prin handicapul său, îl marchează radical: fiul său cel mare nu poate repeta destinul bunicului său fără urmări. Teama de
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
îi era superioară), nici etnia (am amintit căsătoria Milenei cu Munteanu) nu se constituie în opreliști ale căsătoriei celor doi pentru femeia ce trăiește în mijlocul atâtor neamuri. Romanul, mai ales partea sa finală, va scoate la lumină motivul real al vehemenței opoziției materne. Asistând la botezul catolic al nepotului ei, Mara suferă profund: Se supusese Mara, dar nu se împăcase și îi venea din când în când să se repeadă, să ia copilul și să fugă cu el din biserică. Îi
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
nu poate să nu fie, în diferența sa radicală față de nimic, drept ceea ce nu este și nu va putea niciodată să fie. Nu trebuie să ne mirăm, prin urmare, că scrierile sale au fost atacate oarecum din toate părțile, chiar dacă vehemența atacurilor nu răpește nimic din recunoașterea generală a coerenței cu care el a știut să-și dezvolte discursul filozofic. Firește, criticile care l-au preocupat pe Severino nu au fost acelea care s-au limitat să polemizeze cu acesta, ci
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
meu, voi deveni mai ferm în expunerea ideilor, referindu-mă la acest lucru. Îmi pun întrebarea, într-adevăr, dacă nu avem de-a face, în toate aceste cazuri, cu actualizările singulare ale unui simplu gen de descriere. Mă opun cu vehemență celor (Greimais 1883, Bouchard 1991) care consideră acest tip de texte mai ales rețeta de bucătărie variante ale povestirii, spunând că se lasă influențați de prezența masivă a predicatelor acționale, că nu țin cont de caracterul ilocuționar al timpurilor folosite
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
1996, cât și în raport cu opinia internațională, acestă clarificare a pozițiilor se va dovedi foarte importantă. Un alt episod cu consecințe importante a fost cel legat de protestul CDR, pe care o mare parte a opiniei publice l-a susținut cu vehemență, în legătură cu tentativa de parafare a tratatului politic cu Federația Rusă, din primăvara lui 1996. Negocierile se desfășuraseră cu o discreție mai mult decât suspectă, astfel că românii le-au descoperit abia când s-a anunțat vizita la București a lui
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
dar din principiu neîncrezător față de statul cu care se înfruntaseră atâta vreme refuză să creadă că mai e ceva de negociat cu partidele aflate acum în opoziție, sau chiar cu partenerii de coaliție, și își clamează dezamăgirea cu tot atâta vehemență cu câtă se opusese FSN până atunci. În clipa chiar în care a constatat că exercițiul puterii nu era o asceză morală, că eroii săi erau cât se poate de umani, de fapt, și că, oricum, lumea nu se schimba
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
ca fiind unii dintre noi, indiferent de suferințele pe care le invocă pentru a-și justifica actele criminale. Ei sunt cei care au compromis Islamul și i-au deteriorat imaginea 212. La nivel oficial, liderii saudiți au condamnat terorismul cu vehemență, numindu-l "o crimă globală comisă de minți diabolice pline de ură împotriva umanității"213. Clericii regatului apar la televizor în mod regulat pentru a denunța teroarea ca fiind opusă Islamului. Aceste declarații sunt binevenite, dar nu vom avea liniște
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
împace cu Domnul. Nici nu era certat cu cerul, în nici un caz cu cel de deasupra lui, în care se tot oglindea zilnic. Nu se gândea, de o jumătate de veac, de pe la vârsta de 10 ani, decât la pictura lui. Vehemența cu care lăuda și admira execuțiile pare mai curând o cochetărie sau are pecetea de cruzime a veacului său ? Răzbunarea nefericirii, poate, spaimă de moarte, dorința de-a trăi sau a supraviețui ? Ar fi confortabil să-l imaginăm pe bătrânul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vinovatelor. Spectatorii își privesc stingheriți unghiile, cravatele. Se aude un sughiț de plâns. Lungana, firește, Doamna Veturia n-ar oferi asemenea satisfacție. Sindicaliștii nu se îndoiesc că Vornicu are dreptate, dar asemenea inculpare publică nu se mai întâmplase. Și câtă vehemență ! „Nepăsarea este intolerabilă ! Trebuie pedepsită !“, încheie, palid, inginerul. Tăcere groasă. Glasul calm al lui Manole restabilește încrederea : are cineva ceva de spus ? Nu se găsesc oratori, Manole își limitează intervenția finală la convingerea că vinovatele vor fi în viitor mai
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
om alungat de la masa optimiștilor. Multor rumegători de neant le scapă metafizica printre măsele. În junglă, ca și în societate, domină forța. Diferența e că animalele nu ascund acest lucru. Cenaclul era mixt : unii talentați, alții nu. Presa popularizează cu vehemența urâtul. Oare așa suntem? Ori acolo vrem să ajungem? Lumea se clatină pentru că i s-au tulburat reperele. Ne cruțăm prea mult dușmanii. Parcă mai tare îi sâcâie muștele. Economia românească merge, e drept, dar mai mult cu "ia-mă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cazuistica ei proprie. [36] Un om în nevoie care-și ușurează inima cătră un amic poate fără multă osteneală să lungească vorba fără s-o prea bage de samă. [37] Un amor adormit nu-și dovedește tăia cu mai multă vehemență decât când despărțirea sau un asemenea eveniment îl amenință cu moarte. [38] Viața noastră e o eroare perpetuă. [39] Cele mai înțelepte planuri, nencoronate de succes, se numesc nerozii. 1056 {EminescuOpXV 1057} [40] Vorba scăpată ni-e stăpână Dar reținută
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
școli și universități, considerând-o un fel de "megaștiință", a avut un efect pervers: o luare în derâdere a preocupărilor sale și, în cele din urmă, un deserviciu adus veritabilei astrologii și vechilor științe 171. 2. În al doilea rând, vehemența comisiei de evaluare, a corpului profesoral și a mass-media este întru câtva emblematică pentru "spiritul științific modern" care a sculptat în mentalul social cadrele unei gândiri specifice. Gândirea rigidă, marcată de anumite șabloane, elimină din start posibilitatea explicării lumii într-
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
sfîrșitul anilor 1960, cele mai răsunătoare proteste au fost împotriva minciunii spuse de guvern cetățenilor. Aceste proteste s-au intensificat o dată cu războiul din Vietnam, iar în Statele Unite un alt factor incendiator s-a materializat prin scandalurile Watergate și Irangate. În ciuda vehemenței protestelor, a trage la răspundere niște persoane pentru decizii controversate din punct de vedere moral este dificil, și devine la rîndul său o problemă controversată, deoarece toate războaiele moderne au fost dirijate de nesfîrșite lanțuri de decizii. Birocrații militari, ca
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
90 a continuat să fie aclamată ca principala dezbatere contemporană, a fost înlocuită odată ce raționaliștii și-au unit subit forțele pentru a înfrunta un dușman constructivist comun. Afirmarea constructivismului a înlocuit, de asemenea, dezbaterea dintre raționaliști și teoreticienii critici internaționali. Vehemența provocărilor epistemologice, metodologice și normative ridicate de teoreticienii critici împotriva raționalismului nu a scăzut, însă afirmarea constructivismului s-a concentrat pe probleme ontologice și empirice, împingând dezbaterea metateoretică din anii '80 către marginile scenei. Miezul dezbaterii ce animă acest domeniu
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
preopinenți. Prin incipitul și finalul exagerat de politicoase, polemistul recurge la o formulă circulară aparent închisă și supusă unui general valabil cod al onoarei. Abandonarea acestui spațiu presupune o variabilă doză de prudență, pentru a evita sancțiunea publicului. Prin urmare, vehemența (cu figurile sale extreme: invectiva, anatema, imprecația) trebuie suprimată în favoarea unui atac subtil, care se bazează în exclusivitate pe jocul disimulărilor și pe o argumentație coerentă. Din perspectiva enunțării, polemistul recurge la uzualele forme de somație 155: solicitări, apeluri sau
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pamfletul arghezian, este "un lirism al invectivei și caricaturii, o poetizare a violenței care țin de subiectul pamfletar, îndeosebi de pamfletarul-poet"183. Explicitul polemic este detectabil în măsura în care pamfletarul recurge la pathosul agresiv, căruia îi corespund, în planul retoricii discursive, figurile vehemenței. Albert W. Halsall 184 identifică, în cercetarea sa, opt astfel de figuri retruvabile, de altfel, și în pamfletul publicistic arghezian: sarcasmul ("formă exacerbată a ironiei"), admonestarea ("prin care enunțiatorul se bazează pe un anume defect al adversarului pentru a-l
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tranșant, sentimentele rusofobe ale polemistului, în concordanță cu restul articolului. Polemistul atacă uzând cu predilecție de armele satiristului ori de câte ori obiectul acțiunii polemice nu este clar delimitat sau definit, ori de câte ori revolta este exprimată prin observații, reflecții cu caracter general sau când vehemența acuzațiilor atinge cote incendiare, reflectând solitudinea subiectului vorbitor în luptă cu "răul", ori de câte ori adversarul se "topește" în anonimatul unei întregi categorii umane. Pentru că satiristul sondează tipologii, creionează portrete alegorice: "licheaua", "lingăul"196, "năpârca"197 etc., în care sinecdoca polemică (în
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Angenot, ca substitut cu o accentuată conotație peiorativă) evidențiază transferul negativului sancționabil asupra unei categorii. Agresivitatea lexicală rezidă și în selecția denominărilor peiorative: hoți, nebuni, isterici, imbecili etc., la care pamfletarul recurge deseori în ofensiva directă, combinând între ele figurile vehemenței cu cel mai înalt potențial afectiv: abominațio, cataplexis și ara. 2. Povestirea ficțională; alegoria ca substitut al agresivității; dimensiunea iconică a violenței; ficțiunea augmentativă sau dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
insul pe "poarta neagră" a laboratorului infernal arghezian și iese "împielițat" în vierme politic, în gândac puturos, în ploșniță cu târtița ardeiată, în păduche cultural, în cornută care gândește cu picioarele și tot cu ele scrie la gazetă..."208. Aici, vehemența se ascunde în spatele actului magic și nu hiperbola îl desăvârșește, ci alegoria, adică transferul de substanță semantică între două lumi paralele, dar intersectabile, prin similaritatea lor formală și structurală, în percepția afectivă a pamfletarului. În repetate rânduri, poetul însuși, fie
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mesajului ironic și, în funcție de forța de penetrare a acestuia, se va solidariza intelectual și afectiv cu ironistul. Rațional, el va depista impostura, iar emoțional, el va priza indicibilul. Această combinație face din ironie figura predilectă a polemicii literare urbane: nici vehemență în exces, nici violență ostentativă, ea menține discursul în arena deschisă, unde competiția este indisolubil legată de norme. Pentru polemist, ironia este singura modalitate de a "fenta" rigorile cadrului polemic și de a-și asuma libertatea creativă. Iată o definiție
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
tocmai ceea ce îl apropie de Caragiale, cu observația că dimensiunea comic-caricaturală argheziană sondează mai ales imundul existențial, însă tabloul afinităților se prezintă mult mai complexemplu Credem că nu ne înșelăm afirmând că spiritul publicisticii argheziene sintetizează și metabolizează, totodată, atât vehemența revoltei romantice (nicidecum retorica ei!), propensiunea către conflict și confruntare, statuarea categorică a propriei viziuni (ideologia pamfletarului la Angenot) care vădește un nedisimulat orgoliu al cunoscătorului, al celui ce posedă adevărul, cu alte cuvinte fundamentul infrastructural al discursului polemic eminescian
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]