730 matches
-
nu m-a indignat: de la o anume vîrstă, lipsa de caracter e iremediabilă! Dar la întoarcerea acasă m-a cuprins sila și tristețea. Insesizabilă de către cei din afară, dificultatea de a conduce o redacție compusă din inși care au, fiecare, veleități de șefi, mi-apare din ce în ce mai apăsătoare. * În timp ce eram la simpozion („Funcțiile culturii în socialism”, titlu de la care m-am abătut, pentru a nu spune ceea ce majoritatea auditoriului știa), Sergiu s-a dus cu șpalturile la „tovarășul Toma”. Avertizat de Filioreanu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
zac (am răsfoit azi două, în timp ce așteptam să intru la doctor) pe măsuțele din holurile dispensarelor și policlinicilor. Deși utile, cu informații minime și sfaturi lesne de înțeles despre igienă și medicație, ele nu mi-ar satisface cîtuși de puțin veleitatea de „autor”. Mai mult, cred chiar că firea mea nu se împacă deloc cu scrisul publicitar. Am, prin urmare, un motiv serios să mă felicit pentru ceea ce consideram a fi prima și cea mai dureroasă ratare din viața mea. *Zvonul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
special poveștile lor de viață uluitoare, Îmbibate de parfumul vremurilor apuse. Dar toate vor pleca odată cu mine În discreția pe care sigur și-ar fi dorit-o. Mulți „anonimi” au mai făcut parte din elita fălticinenilor, chiar dacă n-au avut veleități artistice sau literare. Oricum, odată cu stingerea generației trăitoare a acelor vremuri, uitarea se va așterne, rămânând doar Întrebarea distinsului dumneavoastră oaspete, Abdel Aziz Belal: „Mais comment s’explique-t-elle, cette explosion spirituelle, dans une petite ville?”. Cu stimă, Dr. șandru Ecaterina
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
filoanele memoriei mele dăinuiesc vorbe de mare apreciere la adresa dvs. Rădăcinile mele rămân În acel dens pământ moldav udat de Moldova și de șomuz, de o rară concentrare de valori românești. Am plecat din acel straniu și Îndepărtat târg cu veleități de municipiu (după câte am auzit), copleșit de impresii, imagini, oameni și atmosferă; atât de copleșit Încât struna răscolită și pusă În vibrație, Îmi determină dorința de a fi alături de acei activi și binevoitori intelectuali, care se Îngrijesc de soarta
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
legionarilor refugiați la Berlin, în prigoana 1938-1940, era inevitabil să nemulțumească oameni, care nu puteau să accepte sobrietatea traiului impus de fondurile limitate. Revenit în țară, poziția de Secretar General al Mișcării Legionare din toamna anului 1940, când unele nefericite veleități reclamau măsuri disciplinare, i-au atras alte antipatii. Mai târziu, în lagărul de la Rostock, trebuia să facă inofensivi agenții acoperiți din România și protejați de autoritățile germane, trimiși anume să tulbure raporturile din sânul comunității legionare. Însăși prezența lui în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o măsură vigilența Doamnei Clara, a cărei trufie, congestionată în egolatrie delirantă, o face să-și piardă din când în când simțul realității. Agresivitatea insolentă a teribilei femei, maghiară de origine și catolică fanatică, nu e doar urmarea unor prezumțioase veleități politice, exacerbate de o beție a puterii. Maștera trebuie văzută - ca și Vlaicu, de altfel - ca un personaj exponențial, și în consecință hipertrofic, ilustrând, cu accese de furibundă aroganță, tendințele expansioniste ale regatului maghiar. Pătrunderea, cu substrat politic, a catolicismului
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
există, nu este conceput pentru a fi contrasemnat (deși mai apare, iată, cîte o Platformă). El, autorul, se reprezintă numai pe sine. Literatura franceză de azi nu mai suportă determinări ideologice la modul global, pentru că politica și-a pierdut orice veleitate revoluționară sau escatologică, o dată, dar mai ales pentru că sintagma de literatură națională iese treptat dintre dovezile existenței unui „suflet” comunitar. CÎnd Jonathan Littel cîștigă premiul Goncourt, nu se poate conchide decît recunoscînd că limba franceză și literatura franceză nu mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
rămîne de discutat. Distincția poate rămîne o simplă operație didactică. Lipsa apetenței pentru speculație este suplinită de competențe confirmate de istoric literar: informația predomină. Distribuția elementelor de structură trădează Însă viziunea autorului despre Întreg secolul literar francez. Deși nu are veleități de teoretician, vrînd-nevrînd, el propune o sinteză, subîntinsă de o prea puțin explicit mărturisită viziune istorică. Dominique Viart crede În recesivitate. El nu este, adică, hegelian sau posthegelian, ci, dezabuzat, propune, cantemirian, “măriri” și ”decăderi”. Depresiunile ar fi trei, plasate
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pătrunde scriitura, de a-i evalua, cum se spune, literaritatea, șocul produs de ceea ce se spune În roman, de sexualitatea agresivă, de “timpul acțiunii” - anii 60-70 (cei mai frumoși de după război, o istorie care are vârsta adulților de azi), de veleitățile științifice afișate, cu nuanțe mesianice, primează și anulează judecata avizată. Specialiștii nu Întârzie să-și spună Însă cuvântul: Antoine Compagnon Îl critică, În revista Lire, În termeni duri, acuzându-l de ignorarea tehnicilor scripturale moderne și a Întregii tradiții literare
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
forței la multe alte surate, de la cruzimea lexicală la lapidaritatea tonului), există o tradiție a absurdului kafkian, la Marie N’Diaye (singura inovatoare În limbaj, posesoarea unei sintaxe proprii, dar prea conformistă), există o scriitură numită fast-food, crudă și cu veleități autenticiste, comercial-șocantă totodată (multa literatură tînără, descinsă parcă din romanele de succes și scandal ale lui Michel Houellebecq). și, nu În ultimul rînd, există o scriitură a memoriei (la care participă și celelalte enunțate mai sus), o literatură a fluxului
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
și bani. O sumedenie de premii răsplătesc cele mai bune proze ale anului, peste douăzeci notabile, vreo cinci-șase importante pecuniar. Atît de importante, Încît. odată cîștigat, premiul Îți oferă posibilitatea reconversiei profesionale Întru scris. Așadar, majoritatea francezilor cu chemare sau veleitate literară se apucă de scris romane. Instituția literară franceză a făcut În așa fel Încît fiecare roman publicat contează ca un bilet de loterie În portofoliul de imagine al autorului. Loterie, zic, pentru că, deși este desigur necesar să ai oarece
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
armonic, literatură ritualizată asemenenea operelor unui Julien Gracq, Michel Tournier sau Marguerite Yourcenar, este din cîteva puncte de vedere pro-europeană și antiamericană, cu mențiunea că, pentru Quignard, Europa Înseamnă premodernitatea, iar America, modernitatea. Astfel, afirmația „Umanitatea europeană este antiumană”, cu veleitate de reflecție asupra prezentului contemporan, nu este, În contextul cărții, antieuropeană. Europa lui Pascal Quignard slăbește o dată În 486, dar este Înjunghiată pe la spate abia În secolul XVII. Antiamericanismul lui Quignard este vindicativ În sens aristocratic: Clovis Își răzbună, prin
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
pe o temă de politică externă; dintre ei se aleg miniștrii de Externe. Majoritatea însă au cunoscut diplomația îndeaproape. Cei care nu au avut tangență cu sistemul au în spate o gardă solidă, consistentă, de inși antrenați, de „tehnicieni” fără veleități ministeriale. Dar admirabil e faptul că toți acești oameni mai au un argument, pe care noi îl căutăm cu lupa în Europa de Est. Posedă un bun-simț antrenat și reflex. Acolo unde lipsește cunoașterea, nu se feresc să reproducă fie și un
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
relațiile noastre politice internaționale, în nici un caz în răspăr cu toată lumea, pentru că poți să fii strident arătând că nu-ți place regula sau poți să fii strident ieșind din cor. Eu cred că ne putem asuma o politică externă cu veleități proprii, care să aibă specific, care să țină cont de interesul național, acordându-se, în același timp, cu politica externă pe care o au UE sau Alianța Nord-Atlantică. Corina Drăgotescu: Pot să vă întreb de ce am fost vocali în cazul
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
trebui să fie cineva care la un moment dat a avut posibilitatea să observe ce se petrece în ograda PSD-ului din interior, dar fără a mai face parte din jocurile fostului partid de guvernămînt. Oricum însă cineva care are veleități de mare personalitate necunoscută, de vreme ce s-a gîndit tocmai la Eminescu, pentru a-l lua de pseudonim. Aceeași persoană mai știe însă cîte ceva despre Eminescu, nu numai că se află în curtea PSD. Dacă ne luăm după formulele de
Cine ar putea fi Eminescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11376_a_12701]
-
de unii, în opoziție cu Eminescu, drept versantul de superficialitate, neseriozitate, conjunctural, ludic, pitoresc balcanic, bășcălie și grosolănie duse uneori pînă în preajma trivialității, al literaturii române. Pentru generații întregi de români puri și duri, Caragiale a fost alogenul, berarul cu veleități de scriitor al cărui spirit histrionic putea trece drept talent și al cărui haz grobian ținea loc de cultură. Spiritul liber și zeflemeaua lui Caragiale au deranjat în egală măsură extremismele de dreapta și de stînga (de care zbuciumata istorie
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
ca Toussaint devin repere în studiul istoriei omului omul ca idee și ca ființă. Literatura de apartament vorbește foarte mult despre moarte, pentru că, mai mult decît în palate, pe străzi, în dueluri, asasinați, oamenii de astăzi trebuie să recunoască, în ciuda veleității lor eroice, că mor pe nepusă masă în apartament. Citez paragraful 33 ( ) din Camera de baie: " Există două moduri de-a privi ploaia căzînd, stînd acasă la tine, din spatele geamului. Primul constă în a privi țintă într-un punct oarecare
De la nimic la ceva by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/13671_a_14996]
-
de ginerele său Necșulescu. Dumitru Chesa (Generalul Stamatescu), Gheorghe Șimonca (Traian Necșulescu), Eugen Racoți (Comisarul) aduc mai degrabă un parfum care face bine spectacolului. Mi s-a părut puțin prea precipitată și prea lineară Delia Nartea în Nina, amanta cu veleități de om politic care face și desface cupluri și cariere deopotrivă. Cam aton și fără apetit pentru rol (înțeleg că a intrat de curînd în locul lui Radu Bînzaru), l-am descoperit pe Marius Florea Vizante în Bebe Damian, soțul încornorat
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
pământească a Bisericii lui Cristos sub aripa protectoare a religiei creștine care poartă cruciadă împotriva dușmanilor externi și interni. Pe plan temporal, obiectivul principal al Ordinului este lupta împotriva turcilor și a ereziei husite precum și (nemărturisit) întărirea autorității regale împotriva veleităților de autonomie a magnaților maghiari și a vasalilor Coroanei cât și limitarea puterii politice a călugărilor. Chiar daca obiectivul Ordinului era de natură religioasă, în mod egal el va influența deciziile diplomatice, militare, politce și juridice ale statelor Europei Centrale și
Ordinul Dragonului () [Corola-website/Science/299784_a_301113]
-
lor. “Puritatea”, în sensul de aici, este probabil cel mai bine descrisă ca o atitudine necompromițătoare, cinstită față de chemarea interioară a unora, oricare ar fi aceasta. Eroul principal, Matsugae Kiyoaki, un tânăr frumos de 18 ani, aparținând unei familii cu veleității aristocratice, intră prin adopție în familia Ayakura. Legătura secretă cu fiica familiei îl face pe Kiyoaki să se simtă vinovat și se hotărăște să-și curme viața. Kiyouaki îi lasă o scrisoare prietenului său, Honda Shigekuni, vestindu-l că, după
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
banalitate, Andreescu se dedică picturii cu o fervoare pe care nimic din atitudinea sa anterioară nu părea s-o anunțe. Pictura apare la tânărul solitar, înclinat spre meditație, ca iruperea unei nevoi de comunicare, de exprimare, consumată superior și fără veleitățile publicității. Caracterul de introspecție, tensiunea de autoexprimare vor fi atributele întregii sale arte, remarcabil de unitare, dealtfel, ca sentiment, atitudine și calitate. Contactul cu arta românească a timpului nu i-a lipsit, dar importanța unei confruntări cu problematica limbajului, tot
Ion Andreescu () [Corola-website/Science/297784_a_299113]
-
condamnă luxul” destul de explicit. Din punctul meu de vedere, o astfel de perspectivă se încadrează perfect, deși poate involuntar, într-o serie de tentative de minimalizare a potențialului politic al unor demersuri de artă angajată și de investire cu false veleități politice emancipatoare a unor demersuri în cel mai bun caz confuze. Suntem în plin post-modernism, filmele revoluționare sunt de fapt contra-revoluționare, filmele conservatoare sunt de fapt emancipatoare, arta asumat politică nu este politică, estetica este cea mai valabilă formă de
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
de la pământ spre ceruri". Pe teren politic, pe baza marxismului s-au dezvoltat mișcările muncitorești, unele cu caracter reformator de tipul social-democrației, altele cu caracter revoluționar sub forma partidelor comuniste, având la bază ideologia marxist-leninistă, elaborată de Lenin. Deși cu veleități științifice, din momentul în care a fost transpus în realitate sub forma societăților socialiste din Uniunea Sovietică și țările din răsăritul Europei (așa zisul „Socialism real”), marxismul s-a dovedit a fi el însuși o utopie falimentară, care a avut
Marxism () [Corola-website/Science/298447_a_299776]
-
sănătos. ■ Mișcarea "Shepherd’s Rod", sau "The Davidian Seventh-day Adventists" (Davidienii), sunt un mic grup fanatic care s-a separat de Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea în 1930 în California, în frunte cu Victor Houteff, un imigrant bulgar, cu veleități de profet și de reformator. Houteff a fost exclus din Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea pentru insistența turbulentă de a impune Bisericii interpretările lui personale. Houteff citea Biblia și scrierile Ellenei White într-o manieră diletantă, abuzivă, mistică, din
Adventism () [Corola-website/Science/298480_a_299809]
-
îl constituie peisajele: capodoperă lui Hobbema (Îl Viale a Middelharnis) și operele lui Ruysdael, ale lui Koninck și a ale lui Dubbels au găsit inspirație în ambientul natural olandez bogat în ape și caracterizat de un cer schimbător, pictat fără veleități de idealizare. Rembrandt reușește să se împoseseze de tot acest patrimoniu cultural, dându-i o nouă viață prin forță culorii și luminii sale. Cu excepția lui Holbein, care a trăit și a murit la Londra, directorii Galeriei Naționale n-au arată
National Gallery, Londra () [Corola-website/Science/307374_a_308703]