1,900 matches
-
împărăția lui Dumnezeu! Căci mai ușor trece cămila prin urechile acului decât intră un bogat în împărăția Cerului. (Luca 18,24). Nu întâmplător apare cămila în această celebră parabolă a lui Iisus. Ea apare frecvent în preajma lui Buddha și este venerată de Mahomed. Animalul își datorează acest loc privilegiat calităților sale: cumpătare, docilitate, supunere, dar și faptului că rezistă în deșert, locul confruntării cu diavolul. În vis, este așadar un semn pozitiv. Subiectul are atitudinea adecvată: este pe drumul cel bun
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
Deci visul îl avertizează pe subiect cu privire la pericolul pe care îl ascund dorințele sale, precum și asupra rezultatului nefericit pe care l-ar putea avea o atitudine prea frivolă. Câine Câinele beneficiază, în general, de o imagine pozitivă. Este apreciat, chiar venerat în numeroase tradiții, pentru calitățile sale de apărător, de companion fidel și de ghid. Este prin excelență animalul psihopomp, adică cel care conduce sufletul defunctului până în sălașul etern. În vis, poate să semnifice următoarele două aspecte: - dacă este prietenos, exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
indicii cu privire la viața psihică a celui care visează, la experiența și la sentimentele sale. Copacul este recunoscut universal ca un simbol al vieții. Conține forța vie, energia. Deoarece leagă pământul de cer, stabilește legătura dintre om și Dumnezeu și este venerat în toate culturile pentru această calitate. Dacă copacul este sănătos, puternic, bine proporționat, indică starea bună de sănătate fizică și psihică a celui care visează. Dacă, dimpotrivă, este fragil, strâmb, fără frunze, atunci simbolizează situația inversă. Copacul stabilește și legătura
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
zmeului pentru a se înălța și a-și atinge obiectivele. Soluțiile blânde trebuie preferate violenței și acțiunii în forță. A cânta, cântec Cântecul este valorizat și considerat, în toate culturile, ca fiind mijlocul ideal de a onora și de a venera divinitățile. Este mărturia unei inimi pure și vesele. Este când vesel și ritmat, semn al bucuriei pe care o aduc împărtășirea credinței și a fraternității oamenilor, fie emoționant și trist, făcând apel la iertare, la ispășire, la adorare reverențioasă. A
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
reviste de cultură („Contemporanul”, „Tribuna”, „Steaua”, „Teatrul” ș.a.); a scris și sub pseudonimul Radu Naumescu. S-a impus în peisajul cultural al urbei îndeosebi prin pasiunea pentru teatru. Iubea actorii, pe cei din generația de aur a Naționalului ieșean îi venera, ceea ce nu-i diminua, în cronicile de spectacol, voința de a se păstra în limitele obiectivității. Cu un ton de o urbanitate fără cusur, păstra, ca o marcă a corectitudinii, o mină sobră, concentrat să descifreze - fără virtuozități analitice, însă
BARBU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285625_a_286954]
-
gândit cât de arbitrară poate fi decizia împăratului. Au crezut că favoarea acordată unei curtezane este de ajuns. Au judecat greșit mizând pe umilință, însă lingușeala a fost prea evidentă. Dacă nu cumva decizia principelui este deja luată... — De ce să venerezi un împărat? îl întreabă mustrător principele. Clatină dojenitor din cap în direcția lui. Fulcinius prinde curaj. În timp ce își pleacă fruntea cu umi lință, judecă iute sorții de izbândă pe care-i mai are. Șovăie. Liniștea se prelungește nefiresc de mult
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
-i mai are. Șovăie. Liniștea se prelungește nefiresc de mult. Poate e o nebunie ceea ce face. Merită totuși să încerce, căci nu mai are multe de pierdut. Își face curaj și rostește: — Ai dreptate, cezare, nu se cuvine să te venerez ca împărat, ci doar să te onorez cum meriți! Luat prin surprindere, Augustus îl privește lung. Pentru prima dată nu-și găsește cuvintele. Interlocutorul lui simte că ba lanța începe să se încline în favoarea sa. E momentul să pro fite
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
adversar de talie. Își impune să fie prudent, cel puțin până află cui îi poartă Livia sâmbetele și ce vrea de fapt de la el. Afișează un aer nevinovat: — Cum adică? Trio se tulbură oarecum. — Rolul tău nu este să fii venerat, ci să împarți dreptatea. Aha! se dumirește bătrânul. Deci aici vor să ajungă. Îi întoarce spatele și aruncă peste umăr: — Dacă oamenii și-ar imagina cât de anevoios este numai ascultatul plângerilor adresate unui conducător, nu s-ar mai repezi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ba înseamnă că v-ați prostit de-a binelea, îl repede bă trânul. Înghite în sec și reia: Există două Venere, fiecare cu dragostea ei specifică și cu adoratorii ei. Trio Fulcinius nu-și poate stăpâni un zâmbet neîncrezător. O Veneră fără agremente sexuale nu mai e Venus. Principele îi observă mimica și se întunecă la chip. Își bate gura de pomană. Și totuși, un fel de perversitate îl face să continue: — Una este Venera vulgară, la care te gândești tu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poate stăpâni un zâmbet neîncrezător. O Veneră fără agremente sexuale nu mai e Venus. Principele îi observă mimica și se întunecă la chip. Își bate gura de pomană. Și totuși, un fel de perversitate îl face să continue: — Una este Venera vulgară, la care te gândești tu și cei asemenea ție. Fulcinius roșește. Augustus nu-l bagă în seamă. — Prin ea germinează plăcerile senzuale, nu numai la ființele umane, ci și la animale... Se înfioară fără să vrea gândindu-se la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cei pe care pune stăpânire. Cuvintele nu-l fac să se simtă mai bine, așa că privește acu zator către Trio Fulcinius. Din cauza lui îl îmboldesc acum astfel de dorințe. Rostește cu gravitate: — Scribonius Libo vorbește cu siguranță de cealaltă, de Venera celestă, care prezidează dragostea nobilă... Trio își coboară cu amărăciune privirea în pământ. Nu-l interesează această variantă spiritualizată a lui Venus. Oricum nu ca bărbat, și nici nu-i este de folos pentru ce are el de făcut acum
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
stăpânirea de sine. Continuă: — Le au recuperat însă mai apoi. Ar vrea să facă o ironie la adresa Claudiei, dar în același mo ment îi trece prin minte pentru a nu știu câta oară că idolii din bronz pe care-i venerează ele ar putea fi niște falsuri groso lane. Puse în templu ca să nu se sperie oamenii că s-au pierdut adevăratele însemne ale puterii Romei. Alungă gândul cu mânie și se urnește din loc. Ca un blestem, vocea Claudiei o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
da nas în nas cu ei. Un zvâcnet în vintre îl face să freamete. O să i trimită în calea ei tot timpul pentru a o servi cu devotament, îi va învăța să o aduleze, căci femeilor le place să fie venerate precum zeițele. Cine știe? S-ar putea să trezească ceva în ea. Unul din ei sau amândoi la un loc. Ar fi de ajuns să le arate cel mai mic semn, fie și o fărâmă de sentiment matern. Mai mult
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
capetelor. Dioscurii deci. Stau așezați, cu lancea în mână și un câine între ei. Vigilența întruchipată. Oftează și îi învăluie pe cei prezenți cu o privire compătimitoare. Care e deosebirea între stăpânii lumii și triburile barbare în curul gol care venerează idoli ciopliți? Nici una. Se fu rișează de-a-ndăratelea, încercând să iasă din înghesuială. S-a simțit obligat să accepte rugămintea de a participa la rugăciunea de dimineață. Numai că la un asemenea spectacol nu poate fi decât spectator. Pașii îl poartă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
S-ar putea ca Livia s-o fi îmbrobodit chiar și pe Salome, după obiceiul ei, cu vorbe mincinoase. Au plecat acasă prelungind călătoria cu un periplu prin Grecia și Asia Mică, unde numele lui Herodes cel Mare este încă venerat până și de greci. Iar el, fără știrea nimănui, s-a îmbarcat la Ostia pe prima corabie și a pornit în căutarea iubirii vieții lui. Voia s-o întâlnească, să se căsătorească în secret cu ea și să fugă în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
acestea, bonzii îi pun pe credincioșii lor să se închine la imaginea Diavolului pe care îl numesc Yakushi Nyorai și are puteri tămăduitoare mai mari decât orice leac. Nu există nici o imagine a lui Budha pe care japonezii să o venereze mai mult decât pe acest Nyorai. Și apoi, se roagă nu numai pentru a scăpa de boli și dezastre. Multe secte păgâne făgăduiesc să le sporească averea și să le apere avutul și mulți credincioși li se alătură. Japonezii nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și felurite alte mărfuri ciudate din Mările Sudului și au primit în schimb drept de propovăduire. Însă, după aceea s-au purtat de prea multe ori în așa fel încât i-au înfuriat pe japonezi. Au devastat templele și sanctuarele venerate de japonezi și, profitând de slăbiciunea conducătorilor care se luptau între ei, și-au făcut mici colonii ca să-și apere propriile privilegii. Înainte de a pleca din Japonia am scris câteva scrisori: către unchiul meu, Don Diego Caballero Molina, către părintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în vale primise fără crâcnire tot ce-i fusese dat, la fel simțea că trebuie să-și primească și noul destin. Ici-colo vedeau ruinele altarelor părăsite de indieni. După spusele lui Velasco, întocmai ca și japonezii, indienii din aceste părți veneraseră până nu demult soarele. Semne ciudate erau scrijelite pe stânci vulcanice roșiatice așezate una peste alta sub formă de piedestale și pe rămășițele stâlpilor de piatră prăvăliți la pământ. Printre ele, alergau șopârle cu spinarea sclipind în soare. După-amiază convoiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Zâmbind, Velasco cercetă chipurile solilor. — Cred că înțelegeți și fără să vă spun... cine este acel Om. ...Ați văzut chipul Său pretutindeni în Nueva España. Și nu numai în Nueva España. Nu numai aici în Spania. Toate țările Europei Îl venerează, Îl slăvesc și I se închină. Duminică Velasco îi duse pe cei trei la catedrala San Francisco cu un singur scop. În ziua aceea, episcopul Lerma urma să țină o slujbă specială pentru solii japonezi. Încă de dimineață, huruind pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
înspre soli. Dar chiar și Excelența Voastră ați spus mai înainte că închinați slujba de astăzi acestor soli japonezi și Japoniei. Împreună cu noi toți v-ați rugat ca Japonia să devină într-o bună zi o țară care să-l venereze pe Dumnezeu. Într-adevăr, „într-o bună zi” am spus. Dar acea zi nu e astăzi. Chiar așa departe cum suntem de Japonia, știm și noi cât de mult i-au urât japonezii pe misionari și cum i-au prigonit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Amida, laudă lui Buddha Amida”. Apoi împăcarea i se așternea pe chip. Samuraiul parcă auzea în urechi glasul unchiului său. Da, în vale toți erau ca unul. El nu intona asemenea imnuri, dar nu putea să se lepede de credința venerată de tatăl și de unchiul său. Ar fi însemnat să-și trădeze sângele și carnea sa să-și trădeze propriul pământ. Am luat trăsura către casa vărului meu, Don Luis, care locuiește împreună cu tatăl său, Don Diego Caballero Molina. Bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
țintuia cu privirea crucea uriașă din spatele altarului pe care era răstignit omul acela sfrijit. „Să știi că eu... n-am de gând să mă închin ție”, murmură cu părere de rău samuraiul clipind din ochi. „Nici măcar nu înțeleg de ce te venerează străinii. Ei spun că ai murit luând asupra ta păcatele omenirii, dar eu nu cred că viața noastră s-a mai ușurat din pricina asta. Știu bine ce viață amărâtă duc țăranii din vale. Moartea ta n-a schimbat nimic.” Samuraiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
clanul Kawamura se dovedise priceput la irigații și la plantarea de păduri pe întinsul domeniului primind în plus ținuturi de peste trei mii de koku în Sarusawa, Hayamata și Ōkagi. Samuraiul nu știa că până și aceste familii fuseseră zdrobite din pricină că venerau credința creștină. — Ia seama la toate astea! îl sfătui seniorul Ishida. De acum încolo trebuie să-ți duci viața neștiut de nimeni. — Neștiut de nimeni...? — Da, nebăgat de seamă. Nimeni nu trebuie să te bănuiască nici măcar o clipă că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
un proiect interesant, dar nu era proiectul lui Dwight. El era un simplu membru al echipei. Cariera lui de până acum depinsese mai mult de locația universităților care o angajau pe Roxanne. La Începuturile vieții lor de cuplu, Dwight o venerase pe Roxanne fără drept de apel - asta se Întâmpla acum 10 ani, la puțin timp după ce ea apăruse În numărul din Esquire 2 cu tema „Cele mai iubite femei“. El avea 21 de ani și era cel mai strălucit student
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și un pic mai mult de jumătate de metru Înălțime, sculptat În forma unei vulve, de-o parte și de alta găsindu-se labiile În care timp de secole au fost cioplite omagii aduse fertilității. Peștera reprezintă fertilitatea, aceasta fiind venerată cu ardoare În China deoarece lipsa de fertilitate Înseamnă stingerea unei familii, iar o familie fără moștenitori este condamnată la uitarea, Întunericul și veșnicia morții“. Însă, cu părere de rău v-o spun, ușuraticii mei prieteni nu au citit toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]