1,391 matches
-
istoria locului într-o coexistență de invidiat. Din acest motiv, probabil, ei vor acum să descopere un nou sistem de concepte. Nu din dorința nestăpânită de noutate, ci dintr-o continuă și ineluctabilă necesitate intelectuală, contrarie oarecum principiilor tradiționale, conservatoare. Venerabilii universitari, prezenți acum în Turn, voiau parcă să demonstreze că nimic din ceea ce este de esență nu-i prea de mare folos în realitatea primară care este banala viață. Cum să nu profit de prilej și să nu-i invit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
ani, sentimentele pe care le încerc sunt tot profunde și au aceeași acuitate și frumusețe. După 85 de ani, Biblioteca "Gh. Asachi" este și sper să rămână, cu noblețe, demnitate și pasiune, o Cetate a cărții. Mă leagă de această venerabilă instituție în primul rând cei peste 25 de ani petrecuți în miezul evenimentelor ei, dar și clipele paradisului borgesian, un fel de metaforă a solarității și sublimului. Cum să nu fie așa, când am avut privilegiul să constat eu însumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
L-am ascultat, amețit de tirada lui cu și fără sens. Îi aud și acum vorbele, ca ieșite dintr-un stup cu forța roiului zgomotos și amenințător. Ce l-o fi apucat? Bătrânul, pentru că era cu un cap învelit în venerabile bucle albe, iar barba stufoasă inspira înțelepciunea vârstei la care a ajuns, nu s-a lăsat până nu și-a descărcat întreaga baterie, ca pe o emanație expansivă și acut temperamentală. Iată-i tirada, ascultați-o și dumneavoastră: Ca oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
schimbă astăzi moravurile odată cu costumele. În aceeași trăsură, unde vezi femei care, prin toaletă și maniere, se străduiesc să imite cât mai bine eleganța și cochetăria vieneză, poți observa și fracul negru, reprezentant al tinerei Valahii, așezat în fața nobilei și venerabilei figuri a unui boier cu barbă albă și cu ișlicul ca o boltă, modă greoaie introdusă de grecii Fanarului. Pe capra trăsurii șade grav când un vizitiu îmbrăcat rusește strâns în lungul lui caftan, când un turc cu un larg
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
răsăritean, instalat comod într un fotoliu, și două femei tinere, cu rochii și coafuri moderne. Spre marginea opusă a desenului, un grup de trei doamne arborând aceeași toaletă. Gravura de la Iași ne rezervă o surpriză. Și aici apar un bătrân venerabil cu două femei tinere, ocupând însă partea stângă a imaginii, și un trio feminin în partea dreaptă a acesteia. Așezați o oglindă, succesiv, pe zonele marginale ale desenului de la București și veți afla cum s-a născut desenul „de la Iași
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
-ți răsune vocea lui Zaharia Trahanache: „A! ce coruptă soțietate! ... Nu mai e moral, nu mai sunt prințipuri, nu mai e nimic: enteresul și iar enteresul...“ Om la vreo 60 de ani în 1883, când se petrece acțiunea Scrisorii pierdute, „venerabilul“ s-ar fi putut întâlni pe băncile școlii cu G. Sion și cu D. Bolintineanu, iar Odobescu și Hasdeu ar fi trebuit să-i zică „nene“. Multă vreme, „prințipul“ dominant în însușirea neologismelor de origine mai ales franceză a fost
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
în română. Am petrecut câteva luni în România la începutul lui 1990, în timpul formării Frontului Salvării Naționale al lui Iliescu. Au fost momente emoționante când am vizitat sediul central al Partidului Național Țărănesc unde erau mulți oameni, inclusiv Corneliu Coposu, venerabilul lider, care îi fusese secretar lui Maniu și de care mi-am amintit că stătea în fața unei mașini de scris vechi. Direcția precisă a erei post-Ceaușescu nu era foarte clară datorită numeroaselor personalități care apăreau la etajele superioare ale televiziunii
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
impună în cîmpul științei și culturii românești ! Așadar, la bună-vedere în 2018 și cît mai îndrăznețe împliniri ! DISTINS PREZIDIU, STIMAȚI COLEGI, DRAGI ELEVI, ONORATĂ ASISTENȚĂ Academician Constantin TOMA Profesor la Facultatea de Biologie Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași La venerabila vârstă pe care o împlinește Liceul „Cuza Vodă” din Huși, cel care ne-a deschis căile către perspectivele largi ale cunoașterii și ale vieții, se cuvine mai întâi să aruncăm o privire de recunoștință spre ceea ce au fost oamenii acestor
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
cei 90 de ani ce s-au scurs de la fondarea acestei instituții de învățământ și cultură, au creat condițiile necesare existenței și înfloririi lui, fără a fi fost, în mod direct, slujitori ai învățământului. Liceul „Cuza Vodă” a putut atinge venerabila vârstă de astăzi pentru că de-a lungul timpului au existat oameni luminați și plini de energie care l-au susținut. De asemenea, el este unul din roadele muncii celor care au trudit și trudesc cu brațele și care, în alte
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
e cazul și de a interveni în momentele de lâncezeală (iar înțepăturile posomorâte pe care i le adresează din când în când Pașadia sunt lipsite de gust și de spirit) ; pe de altă parte, e un proxenet (îndeletnicire neonorabilă dar venerabilă, așezată sub semnul lui Hermes) și ceea ce se chema odinioară un chevalier d’industrie. E un mic cinic, din aceia la care e mai mare gura decât fapta, și un „pontagiu” fără succes, cel puțin în perioada „crailor”. Izbânzile lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a lui Leonțiu din Bizanț... Justificarea prelungitelor sale, surâzătoare tăceri ar putea sta aici, în preaplinul unor astfel de lecturi” (p. 31). L-am frecventat și eu pe Nenițescu în ultima sa perioadă de viață. Era un bărbat înalt și venerabil, cu figura uscată, de o britanică distincție de baronet savant, arborând surâsul superior al dogmaticului tolerant, neclintit în certitudinea adevărurilor sale. Umbla cu un baston prea lung, care l silea să-și îndoaie brațul drept în unghi ascuțit. Îmi imaginez
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
de a reprezenta frumusețea fiilor Angliei. Am văzut și reprezentanți ai mongolilor și ai altor nații care trăiesc în Uniune. S-a servit "crușon" băutură răcoritoare și niște mere, însă bune din specia sinap lungărețe și mărunțele. Președintele Komarov, înfățișare venerabilă. Cam suferind. Am observat multe figuri frumoase de savanți bătrâni, care își purtau bine anii. Delegația ungară care era găzduită aici la Uzkoe, am cunoscut pe d. Duman care a avut polemică cu N. Iorga pe chestia stăruinții Românilor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
un „loc de trecere”, un Îngust și mizerabil coridor spre o valoare cu adevărat sigură și recomandabilă, Nirvana sau Paradisul. Nu, eu Îmi accept senectutea și Încerc să o contemplu În lumina și În psihologia vechilor Greci, ca o stație venerabilă a existenței, loc al prestigiului real și al contemplării, al sapienției care se naște mai ales din experiență și calm al gîndului. Alături de prestigiu, acel real prestigiu pe care un creator poate să-l trăiască și să-l guste abia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de care se bucurau bătrânii societății la Greci, ce formau Areopagul, sfatul celor cinci sute, instanță supremă a comunității, În timp de pace. În satele istoriei românești, ca și În literatura noastră clasică, figura bătrînului este cel mai adesea una venerabilă, idilizată, e drept, nu rareori, dar, oricum, depozitarul nu numai al Înțelepciunii și tradiției, ci și al istoriei locului, al moravurilor și tehnicilor agricole, al Istoriei tout court. Și ne amintim, amuzați, nu-i așa, de istorioara lui Creangă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În același timp a și dăunat „imaginii publice” (și care se impregnează În inconștientul colectivă a momentului morții. Dacă În secole trecute, literatura și tradiția orală zugrăveau acest prag ca pe unul convivial, pictura, mai ales, ne Înfățișa un bătrân venerabil, Înconjurat pe patul de moarte de numeroasa și respectuoasa familie, astăzi stațiunile de reanimare din toată lumea ne arată inși prinși În ghearele morții, izolați sub aparate ciudate, luptând uneori săptămîni dacă nu și ani Întregi cu ceea ce pare a fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
epocă de a da propriile răspunsuri la marile Întrebări, o vom face noi, romancierii, intrușii pe tărâmul lor, al filosofilor. Nu, În ce mă privește, eu nu mi-am schimbat ritmul sau modul de viață odată cu sosirea acestei „mari Doamne”, venerabile, oricum, pe care o numim senectute. De altfel, o știm cu toții, nu există un ceas anume, un an anume cînd Ea Își face intrarea mult temută sau așteptată cu o anume Îngrijorare mărturisită sau nu În viața oricărui individ. Sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o catedră de "științe sociale", pe care aveam s-o părăsesc fără regrete, după doar 4 ani, pentru cariera diplomatică. La 2 iunie 2007 aveam să mă reîntâlnesc la Universitate cu unii din dascăli, foștii conferențiari, lectori și asistenți, acum venerabili profesori pensionari: Al. Husar, M. Dinu, E. Bold, cu colegii și colegele, cu anii aceia minunați ai studenției. Nu mai eram aceiași, ne albiseră vremile și grijile, dar la "banchetul' organizat cu acest prilej am redevenit treptat cei de altădată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Străbunica din partea tatălui venise în Moldova cu un secol în urmă de prin zona Veneției, se căsătorise cu un cunoscut avocat ieșean și, cu trecerea anilor, familia avea, cu copii, nepoți și strănepoți, 40 de membri, printre care și un venerabil academician, savant de talie internațională, specializat în fizica nucleară. Copila în cauză era foarte legată de familia ei și de prietenele din cartier, relații care s-au întărit odată cu trecerea anilor, cultivate cu sinceritate și bucurie și azi. Din discuțiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
concurs, cu 7 candidați pe un loc. Probele erau la istoria României și socialism științific, discipline cu care eram familiarizat "de jure și de facto". Distinșii profesori universitari examinatori au fost satisfăcuți de stilul meu personal de abordare a problemelor, venerabilul istoric V. Maciu aprobând punctul meu de vedere conform căruia participarea României la primul război mondial nu a avut un caracter imperialist, de agresiune, ci s-a înscris în dezideratul reîntregirii hotarelor strămoșești. După susținerea examenelor m-am reîntors la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și fusesem invitat la recepția pe care ambasadorul o dădea în cinstea conaționalului său. Era o atmosferă simpatică, degajată, participau mulți oameni de cultură. Printre aceștia, date fiind înclinațiile "subțiri" ale ministrului, și academicianul Iorgu Iordan, pe atunci la o venerabilă vârstă. Când a pornit să se miște România, pentru început n-am sesizat, fiind făcut atent "cutremur" de un diplomat peruan, mai obișnuit în țara sa cu atare fenomene. M-a uimit, și-l văd zburând pe lângă mine pe venerabilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
venerabilă vârstă. Când a pornit să se miște România, pentru început n-am sesizat, fiind făcut atent "cutremur" de un diplomat peruan, mai obișnuit în țara sa cu atare fenomene. M-a uimit, și-l văd zburând pe lângă mine pe venerabilul academician, cu o viteză demnă de un alergător olimpic la suta de metri! Cam în aceeași perioadă îmi amintesc de un alt moment interesant al prestațiilor mele profesionale în slujba patriei și a presei internaționale. Se ajunsese la o tensionare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
diplomatică și de excelență în oricare stat, venea să recompenseze ani și ani de activitate "de strajă la somnul Patriei"! Îi cunoșteam pe cei din cele două Comisii de relații externe din Senat și Camera Deputaților. Erau oameni cu experiență, venerabili, care știau ce știau și despre diplomație și despre "candidat". Am fost asaltat cu întrebări, la care am răspuns calm și cu siguranță și am prezentat și programul meu de activitate în Republica Orientală a Uruguayului. Printre cei care mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Universității Republicii, cea mai mare din Uruguay, cu profesorul Mario Benavides, o autoritate internațională, savant și scriitor, cu care convenisem să organizăm o suită de prelegeri consacrate lui Mihai Eminescu. "Prelegerile Eminescu" nu erau unicul meu obiectiv în discuția cu venerabilul interlocutor. Mai aveam un scop "anume" Eugen Coșeriu. Când i-am pronunțat numele, fața i s-a luminat și, ca un elev cuminte, am ascultat timp de mai bine de o oră amintirile sale despre alt român trăitor la Montevideo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
româno-uruguayene. Soția, o excelentă "ama de casa", amfitrion perfect și discret. Românul Coman este tipul omului încrezător în principii și idealuri și și-a slujit cu același devotament și patria de adopție, și pe cea de origine. Numai că, la venerabila vârstă de 80 de ani, România copilăriei și tinereții sale, Noua Românie, a refuzat să-i restituie casa părintească din Cotroceni, cu toate intervențiile și petițiile făcute "conform legii", și Ministerul de Interne a refuzat să-i acorde un nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de la preotul paroh Ilarie Budac, în vremea în care păstorea pe binecredincioșii satului Oprea. Cică într-o însorită duminică de august din 1965, către sfârșitul slujbei religioase din ziua aceea, o foarte distinsă doamnă, la o vârstă mai mult decât venerabilă, a intrat în biserica din Oprea, s-a plasat undeva la peretele de nord al sfântului locaș, urmărind smerită slujba religioasă și așteptând cu răbdare sfârșitul acesteia, trecând apoi să se miruiască la rând cu sătenii, stârnind atenția și curiozitatea
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]