3,381 matches
-
Publicat în: Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Liant Ca un electrod, prin arc voltaic, vreau să leg două spații. În primul, doi actori nedefiniți. În al doilea a rămas primul odihnindu-se veșnic în loc cu verdeață fără durere și suspin. A fost dorința Domnului de dinaintea ultimului act. Vezi ce e omul, viața... ?! Un timp petrecut în culise, după care, în fața spectatorilor, îți pierzi suflarea pe scenă, cum ți-ai dorit dintotdeauna. Vreau să fiu curcubeul, să
LIANT de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 2103 din 03 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380883_a_382212]
-
câmpii mănoase, jos, străvechi comori, ce-au stârnit invidii peste tot afară, ce te rod în suflet și îți dau fiori. Fiori mă cuprind și jalea mă-îngheață când pășesc sfielnic pe poteci de munte, care-s văduvite de orice verdeața și ridică-n ceruri niște brațe ciunte. Ciunte fi-le-ar mâinile care au tăiat bogăția noastră din strămoși rămasă, să nu avem mâine fluier la băiat și să n-avem fetei să-i cioplim o masă. Masă care-ncepe
MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE de DORA PASCU în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380932_a_382261]
-
Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2103 din 03 octombrie 2016. Liant Ca un electrod, prin arc voltaic, vreau să leg două spații. În primul, doi actori nedefiniți. În al doilea a rămas primul odihnindu-se veșnic în loc cu verdeață fără durere și suspin. A fost dorința Domnului de dinaintea ultimului act. Vezi ce e omul, viața... ?! Un timp petrecut în culise, după care, în fața spectatorilor, îți pierzi suflarea pe scenă, cum ți-ai dorit dintotdeauna. Vreau să fiu curcubeul, să
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
cu alai, În aceeași materie, Puțin mai la vale. Duhul S-a ridicat înmiresmând văzduhul. Îngerii l-au întâmpinat Și l-au plimbat în Carul Mare Prin Grădina Domnului și, Înspăimântat de cele nevăzute, S-a așezat pe covor de verdeață. O mângâiere caldă I-a spulberat durerea și tristețea. Își găsise locul. Eu, de-acum, Mă despărțisem de mine, Dar ca leguma, floarea sau copacul Mi-am lăsat rădăcinile în pământ, ... Citește mai mult SinucigașulMă simt sinucigaș.Mi-am spintecat
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
rămânândSă se încorporeze, cu alai,În aceeași materie,Puțin mai la vale.DuhulS -a ridicat înmiresmând văzduhul.Îngerii l-au întâmpinatși l-au plimbat în Carul MarePrin Grădina Domnului și,Înspăimântat de cele nevăzute,S-a așezat pe covor de verdeață.O mângâiere caldăI-a spulberat durerea și tristețea. Își găsise locul.Eu, de-acum,Mă despărțisem de mine,Dar ca leguma, floarea sau copaculMi-am lăsat rădăcinile în pământ,... XXI. BĂTEAU ZORILE-N FEREASTRĂ, de Ion I. Părăianu, publicat în
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
și ei se plimbau fără teamă ciugulind. Eu nu am lăsat porumbeii mei acolo. Ar putea să devină leneși și captivii unor resturi lăsate din mila unor oameni cu suflet mare. Eu i-am adus în parc. Aici e multă verdeață și lumină. Ar putea să învețe ce înseamnă libertatea. (Privește colivia.) Nu ați gustat niciodată libertatea. O să fie greu la început. Pentru voi o să fie o enigmă. Ați crescut în colivie, iar aripile vă sunt greoaie. Nu ați învățat încă
ÎN COLIVIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374311_a_375640]
-
dreptate! Curând,a venit toamna și atrebuit să plece la facultate. Asta implica, nici nu se putea altfel, plecarea Mariei la București. Simți că se rupe de familie, de sat, de prieteni, de poienițele cu flori, de cântecul păsărilor, de verdeața codrului,de vecini, de bunici, de mama pe care o iubea din tot sufletul, de tot ce pentru ea însemna ,,acasă,, ,,Acasă”, ar fi putut foarte bine fi și -n București, unde se aflau bunicii și tatăl său.Dar ....oare
ÎNGER SAU DEMON CAP. II de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374299_a_375628]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VARĂ ÎNTR-UN VERB... Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 2349 din 06 iunie 2017 Toate Articolele Autorului VARĂ ÎNTR-UN VERB ... Roșu mac și albăstrele, Galben spic și turturele, Raze calde și verdeață, Viață, viață, calmă viață! ... Cer senin și unde clare, Liber zbor și sălcioare, Vânt ușor și drum de țară, Vară, vară, blândă vară! ... Cânt de cuc, parfum de floare, Car cu boi, fân cu cicoare, Viers de doină, râs cu
VARĂ ÎNTR-UN VERB... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374465_a_375794]
-
ouă agonisite, să scoată prețul pentru candeluță. Și-atât. Zis și făcut. Puse comoara-n coș, o acoperi c-un ștergar și luă drumul târgului. Ajunsă, nu găsi loc neam să-și așeze corfița. Un sătean vindea pe o măsuță verdețuri. O chemă și-i făcu loc lângă ștevia și ceapa lui verde. Muica Lina tocmai dezvelise marfa și poftea din priviri mușterii pentru ăle douăsprezece ouțe, când se trezi certată de omul cu ordinea în piață. O alungă de-acolo
POVESTE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374533_a_375862]
-
VULCAN LATENT Autor: Gheorghița Durlan Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului Vulcan latent... Are neliniști iarăși ramul gol... Pământul blând va da vieții nou obol, În sevele latente doarme floarea, Văzduhul clar așteaptă boarea, Verdeața va erupe iarăși din pământ, Prin rădăcini, spre ramurile-n vânt, Miresme dulci vor izbucni spre soare Și el o să le-adauge valoare, Pârâul cel înmărmurit în gheață Se va trezi, fluid, la viață, Iar sabia fragilă-a firului de
VULCAN LATENT de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374599_a_375928]
-
viață, Iar sabia fragilă-a firului de iarbă Va-mpunge cerul, viața s-o absoarbă... Târziu, din toamnă, cuibul vieții părăsit, Visează-acum, reconstruit, să fie locuit Și, ca-ntr-a lumii dimineață, Erupe iar în mine viață, Precum vulcanul de verdeață... Referință Bibliografică: VULCAN LATENT / Gheorghița Durlan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1536, Anul V, 16 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gheorghița Durlan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
VULCAN LATENT de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374599_a_375928]
-
și îngheață,/ Frigul crește tot mereu,/ Păsărica cea isteață,/ Nu-și mai cântă cântul său./ Când afară viscolește,/ Ea se-ascunde tremurând,/ Într-un colț, unde găsește,/ Nu ca vara ciripind” sau cealaltă poezie ,,Ninge și îngheață,/ Nu mai e verdeață,/ Peste tot câmpia/ o suflă vijelia,/ Lupi s-adună hau-hau/ Ce furtună, trosc, pleosc” etc. La 17 ani când tatăl meu a suferit o fractură a bazei craniene, în chiar ziua ajunului Anului Nou 1956-1957, anul ,,contrarevoluției” din Ungaria, când
INTERVIU CU PROF. UNIV. DR. EMERIT TUDOR GHIDEANU de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374525_a_375854]
-
azurie a cerului. Se ȉntunecase și cornul misterios al lunii galben-portocalii străpungea bolta cerească ce ȉnvăluia piscurile muntoase. Deci aici voi trăi, de acum încolo“, își spuse Emilia visătoare. “Ce romantic este! Un loc, ca în povești! Aer curat, munte, verdeață... copaci, flori... fără niciun stress... din cauza aceasta, trăiesc oamenii atât de mult aici. Este imposibili să te îmbolnăvești... dar pentru Naranbaatar, iubitul meu, m-aș duce în orice loc de pe pământ, și nu numai...” Aerul rece, curat al munților pătrundea
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
a ma pierde, precum pasărea în abisul înaltului, dar cu fiecare dizolvare când franța am fost , de atâtea ori, departicularizarea mea m-a transces și sedimentat într-un alt timp-spațiu, într-o cunună atemporala ce încheie cercul, un ostrov de verdeață, unde pragul durerii nu se mai vede, demult... demult... de la-nceputul facerii. Acum-aici, din nou, zâmbesc ; un zâmbet ... un fluture alb, alt zâmbet ... alt fluture alb, alte zâmbete ... alți fluturi albi ... Un univers infinit de fluturi albi... ---venit-a bucuria
ELUCUBRATIA VIETII de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373586_a_374915]
-
mi îngrădești nemurirea, Îmi ești aripi și avânt, Dragostea și contopirea. Îmi ești vis în dimineața, Rază blândă-n răsărit, Mi-ești sărutul de pe față, Îmi ești umăr de granit. Îmi ești lac cu nuferi mii, Îmi ești codru cu verdeața, Supărări și bucurii Împărțite-n doi... o viață. Referință Bibliografica: ÎMI EȘTI / Angela Mihai : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Mihai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
ÎMI ESTI de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373600_a_374929]
-
fost tot ? întreb dezamăgit fiindcă așteptam cu sufletul la gură un alt deznodământ. - Ei, tu nu știi că femeile sunt dracul în persoană ? Te fierb așa la foc mărunt,ca ciorba de pe aragaz. Și când ești gata fiert ,aruncă și verdeața ! A doua seară ,ritualul s-a repetat ,dar mâinile umblau cu mult mai dezinvolte peste ceafă,peste gât,peste gură... Căile respiratorii trebuiau eliberate de la rădăcină... N-am mai rezistat ,m-am întors brusc și-am sărutat-o cu pasiune
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
întotdeauna rezolvările corecte ! - Tratamentul ăsta îl aplici la toți pacienții? - Doar celor care-mi plac ! Și-apoi mă sărută cu foc ,dându-mi de înțeles că rezultatul final e singurul care contează. Ciorba deja fierbea în clocot ! Mai trebuia decât verdeața ! A stins lumina, și-a scos halatul ,ne-am aruncat înlănțuiți în patul tare și am făcut dragoste nebună în camera roză din spitalul ei particular. Și după un timp destul de lung,ne-am potolit,dar am rămas înlănțuiți ca
CONTAMINAT DE SAN FRANCISCO de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/371312_a_372641]
-
lui. Apa îl purtă dintr-o parte în alta mult timp și, tocmai pe când se gândea să se întoarcă, fu împins cu putere în sus și ridicat la suprafață. Azur se trezi într-o lume cu totul nouă, plină de verdeață și de păsări colorate. Ieși din apă, cu privirile furate de lumina uimitoare care domnea peste tot, de căldură și de mirosul amețitor al florilor presărate peste tot. Se aruncă în iarba mătăsoasă mai fericit ca niciodată, râzând din toată
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE Autor: Ana Cristina Popescu Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Ana-Cristina POPESCU Rădăcini de păpădie Piesă într-un act Personajele: Păpădie, Trifoi, Omul cu valiza diplomatică. Decorul: (Un câmp plin de verdeață, pe marginea câmpului sunt câțiva arbori și în mijloc se află o colibă.) Păpădie: Ascultați! (Se aud cântecele păsărilor.) E o splendoare! Sunt aici de câteva zile și pot spune că mi-am găsit liniștea. La oraș mă trezeam în
RĂDĂCINI DE PĂPĂDIE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371444_a_372773]
-
șerpuitoare, pentru drumeții de o zi sau mai lungi, vârfuri de munți înzăpeziți mai tot timpul se profilau pe cerul albastru, arbuști pitici se vedeau pe înălțimi, înlocuiți apoi, spre poalele munților, de păduri falnice de conifere, poieni pline de verdeață bogată erau străjuite de pereți din piatră, drepți și abrupți. Erau amenajate nenumărate pârtii pentru schi, care în acea perioadă erau acoperite de iarbă deasă, printre care, din loc în loc, răsăreau bolovani de piatră. Chiar dacă până la cei 27 ani, cât
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
bată ceas exact de primăvară, S-aduca fibra de caldură ce-nalță Popor de ciripiri, în zarea solitară. Soarele fecund leagă firul înfrățirii Cu-aceiași sfântă dragoste de viață, Curg aromele florare în tainițele firii Și sub cupola lucitoare de verdeață. Luciri de brazdă proaspată răsună Pradă unei veșnice rotații pe-ogor Sudoarea mâinilor sădește-n tărână Rodul bogat al acestui neam de dor. Cănd bate ceas exact de primăvară, Livada de meri și de pruni e-n floare, Vor sorbii
LA CEAS EXACT DE PRIMĂVARĂ de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 1571 din 20 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374854_a_376183]
-
putea ajunge până la Fetești, iar de acolo pe jos până acasă. Trecuseră cam doi ani de când plecase și era foarte îngrijorat de situația familiei. Înotând noaptea și ascunzându-se prin lunci ziua, hrănindu-se cu roșcove, ciuperci, melci și alte verdețuri, din pădure, pe care le cunoștea din copilărie, reușea să supraviețuiască. Într-o zi a avut norocul să prindă un pește cu o undiță improvizată, dintr-un băț de care legase o coajă de copac pe post de ață, căruia
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
nu îl recunoscu, așa cum arăta acum, cu barbă mare, crescută pe fața slăbită de efort și a lipsei de hrană, din lagăr și a călătoriei pe Dunăre, pentru a ajunge acasă.Cumpără pâine, o bucățică de șuncă afumată și ceva verdețuri, după care reveni la casa socrului său. Își pregăti o ciorbă, din care, după ce mâncă, se simți ceva mai întremat. Hotărî totuși, având în vedere distanța pe care trebuia să o străbată peste câmpul înzăpezit, să se odihnească încă o
MOȘ MACHE CAP. VI. EVADAREA de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374827_a_376156]
-
-l fierbi. Să te ajut la curățat? - „Nu! Asta-i treabă de Anica. Numai orășencele încălțate se tem de solzi.” Și răspunse galeș la pupicul meritat. - Ai mirodeniile necesare aromării în dulăpiorul de deasupra sticlelor cu tărie. - Am și eu verdețurile de ornat în rucsac. S-a gândit mămica la această alternativă. Soarele începea să vopsească-n roz micii norișori care pătau orizontul. Era o vedere splendidă pe imensitatea de apă. Anca termină repede cu oala pusă la fiert și veni
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -2- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1574 din 23 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374960_a_376289]
-
Stăpân și Domn. Ești destinul care face, Traiul meu nemuritor. Cluj Napoca, 25 martie 2015 Suflet omenesc, re-nvie! Primăvara vine, tandru, Cu mai multă duioșie Are în privire soare și a cerului solie: Suflet românesc, re-nvie! Are pașii cu verdeață Și miresme vii în pleoape Are cântul veșniciei Suflet românesc ce scrie O baladă de iubire. Are pacea sacră-n buze Și cu ea aduce muze Și izvoare vechi de ape Cerul cu seninul dulce Ce câmpia o dezmeardă Zvon
SUFLET OMENESC, RE-NVIE! de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373866_a_375195]