1,741 matches
-
care venise necontenit, neglijîndu-și chiar spitalul, întîmpinase un ultimatum din partea lui Rim: el, sau familia. Firește, pretențiile legitime și argumentele sumare aduse de doctor erau fără tăgăduință. Lina, de nevoie, își rărise vizitele si Lenora atunci ceruse ea singură pe verișoara Eliza. împrejurările îi erau favorabile. Tocmai divorța și avea putință să dispună de ea. Eliza venea aproape zilnic, dusă și adusă cu mare pompă de Doru, fiindcă era fricoasă, plină de mofturi. Uneori rămânea câteva zile în șir la Prundeni
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
astfel de motive de lamentări. Ce om de treabă!. . . Lenora mi-a zis, la plecare, că odată cu ea se duc și Prundenii!. Vai de lume când se zdruncină creierul! Buna Lina era foarte puțin indulgentă cu misterul nebuniei și cu verișoara. In orice caz, Lenora, în incinta nebuniei ei, avea o logică perfectă: aceea a distruperei Cine poate închipui durerea, convulsiile, agonia trupului sufletesc până când omoară în făptura lui o ființă? Lenora ucisese în ea pe Doru și acum căuta să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
temea să nu o supere copilul.. . Chiar în confidențele ei, Elena punea mult protocol, mult înconjur al adevărului. In sfârșit, descinseră la otel, dar fusese cu neputință ca Lenora să se deprindă cu strâmtoarea de-acolo. Unchiul, bătrânul Hallipa,, tatăl verișoarei Eliza, avusese atunci ideea să le pună la dispoziție căsuța acesteia. Cum unchiul avea oarecare ascendent asupra lui Doru și cum Lenora primise cu entuziasm, locuiseră acolo, ceea ce părea a nemulțumi pe Elena, fără ca să spună un cuvânt mai mult
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dacă nu s-au născut ca proprietate a nababului. Câteva sunt căsătorite cu bărbați de la palat și au preferat să-și ducă viața aici și nu în afara pereților. Altele au ajuns aici prin ciclul universal al obligațiilor de familie: văduve, verișoare de gradul doi, mătuși obscure, venite să-și trăiască aici ultimele zile de viață, în camere aflate în curtea răcoroasă a zenanalei. Servitoarele se țin după stăpânele lor, iar hijra după toată lumea. Pot fi servitoare, bodyguarzi, spioni, lingușitoare, pot aplica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
anii ’60, bunica mea Marie Pillat se ducea adesea să-și vadă fratele, pe Florian Procopie Dumitrescu, tatăl Ioanei, pe care eu însă nu l-am cunoscut niciodată. De-a lungul vremii, o altă mătușă de-a mea, Manuela Burnea, verișoară cu Ioana, mi-a povestit despre lumea de altădată a străbunicului meu patern, pe nume Procopie Dumitrescu. Tatăl bunicului, un Dimitrov, fugise din Mace donia de frica turcilor. Manuela povestea că nu luase cu el decât o icoană făcătoare de
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ajuns până la mine, am auzit despre toate mult mai târziu. În schimb, mama, pe la sfârșitul anilor ’90, a aflat prin Alexandru Paleologu că Ioana revenise în țară și dorea s-o întâlnească. S-a întors din acea vizită fermecată de verișoara ei prin alianță, pe care de-abia o cunoscuse. Mi-a evocat cu o neobișnuită febră în glas dimineața petrecută împreună. Fusese atât de fascinată de personalitatea Ioanei, încât uitase cu desăvârșire să-i pomenească de mine. Pentru câteva ceasuri
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
câte ceva despre casa părin tească din București? — Era pe strada Gogu Cantacuzino la numărul 50. În veci nătate, pe strada Batiștei, la numărul 25, locuia bunicul meu patern, Ion Procopie Dumitrescu. Era înalt și avea o barbă lungă, impozantă. — Manuela, verișoara ta, am intervenit întrerupându-i povestirea, mi-a spus că primarul avea o casă impresio nantă, cu o scară de marmură care ducea într-un hol imens, având în prim-plan două piane cu coadă puse cap la cap, iar
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Nu pentru că n-am avut curaj ori n-am avut cu cine. Am vrut eu așa, În sufletul meu, când a murit mama, să fiu cuminte măcar un an de la moartea ei. Tata știu că mi-a pregătit nevastă: o verișoară a mea de-a doua. E sămânță din alt neam, are pielea albă, ochi albaștri, părul galben și numai inele. E frumoasă și mi-e drag de ea ca de o soră, nu ca de o muiere. Și v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lui Cocrișel și a scris, după dictare, acea epistolă către cărpănosul tată. Cronica În stihuri a lui Stavrinos pe mulți i-a Îndemnat s-o imite, iar dintre acei mulți făcea parte și falsul grec Palamed, viitor soț al unei verișoare a lui Cocrișel și om cu dare de mână căci, Înduplecat de multele scrisori ale aceluia, i-a plătit În cele din urmă răscumpărarea. Trecuseră, Însă, zeci de ani, Cocrișel era de-acum bătrân, barba Îi crescuse neînchipuit de lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
chipurile, În vânzare și achiziționată la un preț de nimic chiar de paznicul de vânătoare Ion Femeie. Mulți ani mai târziu, acesta nu-și ostoise râca Împotriva Directorului și-și Îndemnase, pe ocolite, nepoții pe care Îi avea de la o verișoară să-l iscodească pe fiul cel nătăntol și să afle dacă nu cumva tată-său mai păstra prin casă muniție pe care n-o predase la vremea când fusese prins cu mâța În sac și cu iepurii ascunși În cabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frământări vă mărturisesc că nu ceea ce am spus până aici despre această emblemă a învățământului românesc este motivul principal al evocării, ci cu totul altceva. Cu peste 30 de ani în urmă, luând parte la o nuntă din Priponești, o verișoară a fostului meu director repeta cu voce tare că, fiindu-i elevă, întotdeauna a primit premiul doi, în timp ce premiul întâi îi era acordat altei fete după merit, fără să țină cont de gradul de rudenie... Tot așa am înregistrat și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
azi nu mai avem. Se rotise din nou spre păpușa mecanică din stânga, căreia îi povestea despre cizmulițele pe care le-a adus libianul care trăiește cu Mariana, care i le-a vândut lui Kati, dar erau strâmte, așa că printr-o verișoară studentă au ajuns la... — Cum să nu aveți... Piesă națională, marca teatrului național! Se joacă în toate stagiunile, mereu. Nu se joacă deloc în toate stagiunile, domnule! Uneori, nu se joacă deloc, să știți. Nu se aprobă, dacă vreți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și patruzeci și cinci de ani. Împreună abia dacă au reușit să adune cât un singur bătrân și nici unul nu a lăsat în urma lui copii. Se pare chiar că Thoreau a intrat în mormânt virgin. Poe s-a căsătorit cu verișoara lui, adolescentă încă, dar dacă această căsătorie s-a consumat înainte de moartea Virginiei Clemm sau nu e încă subiect de dispută. Poți să le numești paralele sau coincidențe, dar aceste detalii externe sunt mai puțin importante decât adevărul interior al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
el s-a întors la Ann Arbor și am pierdut legătura. Mă consider principalul vinovat, dar Tom era suficient de mare ca să poată prelua inițiativa și ar fi putut să-mi trimită oricând o vorbă. Sau, dacă nu mie, atunci verișoarei lui bune, lui Rachel, care se afla ca și el în Midwest la vremea respectivă, urmând cursurile de doctorat la Chicago. Se cunoșteau din copilărie și se înțeleseseră întotdeauna bine, dar Tom nu a făcut nici o încercare să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
maică-tii, nu mă mai simt unchi. — Bine, Nathan, dar rămâi unchiul meu, indiferent că-ți place sau nu. Mătușa Edith presupun că nu-mi mai e mătușă, dar, chiar dacă a fost retrogradată la categoria de fostă mătușă, Rachel tot verișoara mea e, iar tu tot unchiul meu. — Tu spune-mi doar Nathan, Tom. — Așa o să fac, unchiule Nat, promit. De-acum înainte, n-o să-ți mai spun altfel decât Nathan. În schimb, vreau ca tu să-mi spui mie Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
să se bucure să te vadă. — Mă mai gândesc, Tom. Deocamdată, tu și Rachel sunteți singura familie pe care mă simt capabil să o înghit. Încă o fostă rubedenie s-ar putea să-mi stea în gât. Ce mai face verișoara Rachel? Nici nu te-am întrebat. — Asta-i întrebarea, băiete dragă. În sine, cred că face bine. Are o slujbă bună, un bărbat cumsecade, un apartament confortabil. Dar ne-am cam încontrat acum vreo două luni și punțile sunt departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am scos un album cu fotografii din bibliotecă și i-am arătat câteva poze ale lui Rachel - dintre care una, în mod miraculos, era a fiicei mele într-o baie cu clăbuc, când avea șase sau șapte ani. Asta e verișoara ta, i-am spus. Știai că ea și mama ta s-au născut la distanță de numai trei luni? Au fost prietene foarte bune. Lucy a clătinat din cap, abordând unul dintre zâmbetele cele mai largi ale zilei. Începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Bănuiesc că nu, spun posomorâtă. Am și eu vreun mesaj ? — A ! Ăăă... nu. Adică a sunat tatăl tău, dar... Îhm... știi și tu... n-a fost... Șovăie, apoi se oprește. — Lissy. Ce-a vrut ? Urmează o tăcere. — Se pare că verișoara ta a câștigat nu știu ce premiu al industriei, spune pe un ton de scuze. Și o să sărbătorească evenimentul sâmbătă, o dată cu ziua mamei tale. — A. Mă bucur. Mă scufund și mai adânc În scaun. Era tot ce Îmi lipsea. Să mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
părinții mei să se poată mândri. Cuvintele Îmi ies de pe buze Înainte de a le putea opri. Niciodată. — Sunt sigur că nu e adevărat, spune tipul amabil. — Ba e adevărat. Da, poate că odinioară erau mândri de mine. Dar pe urmă verișoara mea Kerry s-a mutat la noi și, brusc, parcă nu m-au mai putut vedea În ochi. Numai pe ea o vedeau. Avea paisprezece ani când a venit la noi, și eu aveam zece și la Început am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Blaine o știu.) Ai mei locuiau Înainte În Twickenham, locul În care am crescut. Dar acum s-au mutat din Londra Într-un sat din Hampshire. Ajung la ei acasă un pic după prânz, și o găsesc pe mama cu verișoara mea Kerry. Și ea și soțul ei Nev s-au mutat din oraș Într-un sat aflat la cinci minute de mers cu mașina de cel În care stau ai mei, așa că se văd destul de des. În clipa În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
meu. Bravo. Probabil că tocmai scrie „Complet sărită de pe fix, necesită ajutor medical de urgență.“ În timp ce mă apropii neagră la față de biroul meu, Artemis ridică ochii spre mine, curioasă ca o nevăstuică. — A, Emma, zice, vezi că te-a sunat verișoara ta, Kerry. — Serios ? spun surprinsă. Kerry nu mă sună niciodată la serviciu. De fapt, nu mă sună deloc. Ți-a lăsat vreun mesaj ? — Da. A vrut să știe dacă ai aflat cumva, ești promovată ? OK. Acum o afirm public. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
În avion nu știam că e șeful meu ? țip enervată. Era doar un străin. Pe care nu aveam să-l mai văd niciodată ! Mai durează ceva timp până când Lissy percutează. — Știi, ceva de genul ăsta i s-a Întâmplat și verișoarei mele, spune În cele din urmă. S-a dus la o petrecere și s-a trezit față În față cu doctorul care o asistase la naștere, cu două luni În urmă. — Oo, spun, strâmbându-mă. — Exact ! Mi-a zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe lângă Cyril. — În viața mea n-am pus pe cineva la punct În felul ăsta, zic. Niciodată n-am... management operațional, adaug repede, când trecem pe lângă niște angajați de la contabilitate. — Așa am crezut și eu, spune, clătinând din cap. Iisuse, verișoara asta a ta... evaluare realistă a pieței. — E o... diagramă operațională, zic iute În clipa În care trecem pe lângă Connor. Păi... vi le scriu imediat la computer, domnule Harper. Reușim cumva să intrăm În casă și să urcăm scările. Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
aveam de gând să mă prezint. — Emma, Îmi pare rău că m-am băgat În chestia asta, spune Jack și mă privește vinovat. Am depășit cu mult măsura. N-aveam nici un drept să mă bag așa În viața ta. Dar... verișoara aia a ta m-a scos, pur și simplu, din sărite... — Nu ! Îl Întrerup, Întorcându-mă spre el. A fost foarte bine că te-ai băgat ! Nu i-am mai spus niciodată părerea mea despre ea. Niciodată ! A fost... a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
destul de delicat. Închid repede documentul și mă ridic. Arăți extraordinar, Suze. Fantastic! — Mersi! Zâmbește încântată și face o piruetă în rochia mea, moment în care se aude soneria de la ușă. A! Asta trebuie să fie Fenny. Fenella e una dintre verișoarele ciudățele și aristrocate ale lui Suze, din Scoția. Doar că trebuie să recunosc, parcă nu mai e chiar așa ciudată de la o vreme. Era la fel e bizară ca frate‑său Tarquin, toată ziua călăreau și pescuiau, sau ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]