752 matches
-
Marie. Te vreau liberă și consimțind din toată inima. Acum treizeci de ani, ți-am făgăduit că dacă m-aș căsători Într-o zi, ar fi cu tine, și cu nimeni altcineva. Făgăduiala asta ți-o reînnoiesc. Scoase cutioara cu verighetele și i-o Întinse. - Păstrează-le. Acordă-ți un timp de reflecție. Te voi aștepta cît va fi nevoie. Dar nu uita niciodată, Marie: orice hotărîre ai lua, am să te iubesc mereu. Era gata să ia cutioara cînd auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
o hippioată în vârstă, cu privire la care aranjament de diamante, marca Harry Winston, se potrivește mai bine cu rochia ei venită direct de pe podiumurile de modă de la Paris. Pe mama, care, de când o cunosc eu, n-a avut altă decorațiune decât verigheta simplă, de aur. Pe mama, care consideră ca metodă de răsfăț decadent o baie fierbinte și un ulei organic cu aromaterapie, pe care i-l dă cea mai bună prietenă a ei din Iowa - o fermieră lesbiană / camaradă într-ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
saltea pe jumătate acoperită cu o pătură cazonă. Deasupra ei zăceau un scalp roșcat și două caiete. Am respirat adânc și m-am silit să privesc totul. În fluid pluteau creiere, ochi, inimi și intestine. O mână de femeie, cu verigheta rămasă încă pe inelar. Ovare. Bucăți de viscere diforme. Un borcan plin cu penisuri. Secțiuni de gingii cu dinți de aur. Am simțit că mi se face rău și m-am ghemuit pe saltea, ca să nu mai văd ororile alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
conduse tatăl meu. Purtam o rochie albă, lungă în falduri, brodată, cu pietricele pe piept și cu mânecuța din dantelă. Îl priveam și pe el, trăiam și în mine și clipele treceau rapid. Preotul ținuse slujba, noi făcurăm schimb de verighete și ne sărutarăm dulce și pasional. El în negru, eu în alb. El are cravată, eu un buchet din trandafiri. Ceremonia luă sfârșit și noi ne iubirăm. Nu fă nimic ce îți va lua puritatea. Căci e singurul lucru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ca niciodată, razele lui fierbinți erau în același timp fermecătoare. Noi ne zâmbeam neîncetat. Nu mai conteneam să ne privim, să ne iubim! El era într-un costum negru, eu fiind îmbrăcată într-o rochie frumoasă cum nu mai văzusem. Verighetele din aur fură simbolul iubirii noastre, iar noi plecaserăm departe, undeva unde nu existau probleme și nici griji. Plecaserăm în propriul nostru paradis, unde el să fie Soare, eu Lună și să trăim împreună noapte de noapte și zi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
pe care te poartă viața, regulile, interpretările, răspunsurile. Și lumea te mai întreabă de ce zboară păsările, și ce anume le mână! Tu ai răspunsul. Trebuie să știi să privești. Și că veni vorba, eu am un soț, pe undeva, și verigheta, care simbolizează împlinirea, perfecțiunea. Ia stai! Un cerc, adică toată viața la același nivel de împlinire, sau ajungi să te învârți în gol. Și cam așa am făcut eu, încă dinainte de nuntă. Nu neg că mi-a plăcut, plăcerea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de camionagiul ce-mi hurducase, cu atâta tembelism, clavecinul, pe povârnișul străduțelor 123 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Lîngă-un ghiveci cu asparagus, un domn pântecos, cu ștaif funcționăresc, absorbea, pe la un capăt, ibrice de ceai și urina printr-o verighetă, pentru a-și recăpăta vigoarea sexuală. La următorul stâlp al prispei, rana unui înjunghiat era tratată, de la distanță, ungîndu-se cu o alifie descântată lama cuțitului ce provocase rana. În sfârșit, Filofteii, răpciugoasa domnișoară de pe strada Alunișului, călfărița îi transcria un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
peste ceea ce au putut da a fost un carnețel de adrese (fiecare polițist simte că vine un moment în care pentru a nota toate pițipoancele din viața sa trebuie să apeleze la un astfel de carnețel de adrese), o verighetă (ce putea fi foarte bine a Terezei sau nu) și o trusă de unghii. Mai cu seamă elocvența înghețată a trusei de unghii a avut darul de-ai mântui de scepticisme chiar și pe cei mai neîncrezători dintre cei prezenți
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cu o grimasă. Toți oamenii din încăpere râdeau stânjeniți, iar Alison a trebuit să reziste tentației de a înhăța cuțitul lung de cincisprezece centimetri care fusese uitat lângă tort. — El e singurul tip pe care îl șitu să-și închirieze verighetele! i-a dat David înainte, așteptând ca râsetele să se stingă pentru a-și continua discursul cu glume complet neoriginale, care-l făcea pe Luca să pară un Lothario 1 cu victime multiple și o etichetă cu „Next2“ prinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
notă plăcută. Susan și Nick se întorseseră de la balul de vară al firmei, care avusese loc la Kensington Roof Gardens și care, pentru Susan, reprezentase iadul. Trei sute de agenți imobiliari care vorbiseră neîncetat despre prețurile proprietăților, în vreme ce nevestele lor cu verighete bătuseră câmpii despre sistemul școlar și despre cum li se schimbase viața datorită site-ului Ocado.com. Era prima oară când Susan mergea la această petrecere cu Nick și-și dorise foarte tare să facă o impresie bună în rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
nu intra în panică... E încă în viață, dar Susan a avut un accident și e în stare gravă. O rază firavă de soare a pătruns printre perdele și-a căzut pe pat, iluminând mâna lui Susan și, în special, verigheta de aur pe care Nick i-o cumpărase cu câteva Crăciunuri în urmă. Nick se uita la verighetă. Ochii îi înotau în lacrimi. Crezi c-o să se facă bine? Era a treia oară, în ultimele trei minute, când Nick îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
gravă. O rază firavă de soare a pătruns printre perdele și-a căzut pe pat, iluminând mâna lui Susan și, în special, verigheta de aur pe care Nick i-o cumpărase cu câteva Crăciunuri în urmă. Nick se uita la verighetă. Ochii îi înotau în lacrimi. Crezi c-o să se facă bine? Era a treia oară, în ultimele trei minute, când Nick îi punea Fionei aceeași întrebare. Nu cred că mai pot să trec prin asta încă o dată. Nick n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Reddy, sau Îi chem pe cei de la pază. Prin geam, un grup de colegi de la EMF Îmi urmărește evoluția Încurajându-mă ironic de câte ori reușesc să plasez una dintre cărți. Apucând volumul Warren Buffet, Îmi văd cu coada ochiului mâna, cu verigheta sclipind și marginea eczemei de-a lungul articulațiilor, și mă gândesc ce s-ar Întâmpla dacă aș cădea - tendoane, piele, sânge. Nu, nu te gândi la asta, să terminăm fortificația cu Cele zece legi naturale ale gestionării de succes a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
stare să mergi, nu voiai decât ce era mai bun. „Șampanie cu bani de bere, asta vrea Kath a noastră.“ Așa că te-ai apucat să faci bani de șampanie, așa-i? Nu e chiar așa grozav, spun eu studiindu-mi verigheta. —E un trai spumos? Julie mă privește de parcă e Într-adevăr interesată. Cum să-i spun soră-mii că banii mi-au Îmbunătățit viața, dar nu i-au dat profunzime și nici nu mi-au ușurat-o. —Ei, cei mai mulți bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
crezi, Vasile, că stă fierea-n ăsta?" Mortu pare cumsecade. Mă uit la buzele lui. Câte muieri o fi pupat? Pe munile țepene are inele. Încă Vasile îmi spune cîteodată: "Mă nea Fane, ce-ar fi dacă am opri noi verighetele astea? La ce-i mai folosește mortului?" Nu m-ating. Îl înjur și-l pui să-și vadă de treabă. Mie nu-mi trebuie. 191 Încă unii au ei grijă înaintea noastră să nu lase aurul pe degetele răposaților. Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Întinse Într-o pasiență: o văd cum stă cu cotul stâng pe masă, proptindu-și obrazul de policarul liber al mâinii stângi, În care ține o țigară aproape de buze, În timp ce Întinde mâna dreaptă spre cartea următoare. Pe inelar sclipesc două verighete - a ei și a tatei, care, fiindu-i prea largă, este legată de a ei cu o ață neagră. Ori de câte ori văd morții În vis, Îmi apar tăcuți, mâhniți, ciudat de deprimați, cu totul altfel decât erau În viață. Îi simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Desprinse Fragonard-ul din cui apoi trecu la un impresionist francez, o natură moartă cu vaze, cărți și un scaun pe care nu stătea nimeni. * Florence Miga ținea ochii închiși. Mâinile groase, umflate de gută, se sprijineau împletite pe muchia mesei. Verigheta lată și bombată, după moda de acum 40 sau 50 de ani, îi strangula degetul. Pe mâna dreaptă purta un safir în montură bărbătească. Simți pe braț respirația șuierătoare a lui Șerbănică și strânse mai tare din dinți. O enerva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să știți multe despre prostituate, Să nu credeți asta, domnule comisar, doar lucruri obișnuite, ceva experiență directă, dar mai ales multe idei preluate de la alții, Continuați, M-au primit corect, dar nu mi-au oferit cafea, Sunt căsătoriți, Cel puțin, verighetă în deget aveau, Și bătrânul, cum vi s-a părut, E bătrân, și am spus tot, Aici vă înșelați, despre bătrâni se poate spune orice, din păcate se cam întâmplă să nu-i întrebe nimeni nimic și atunci tac, Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
se albească În mod evident, În ciuda faptului că fața ei era dată cu pudră albă. Și-a pus o mână pe pian, ca și cum ar fi vrut să-și mențină echilibrul. —Hunter, te-ai Însurat? Întrebă Sophia, privindu-l acuzator. —Poartă verighete la fel, Sophie, zise Marci Într-o manieră care nu mai lăsa loc pentru nici o Îndoială. Dar bănuiesc că o fi prea Întuneric aici ca să observi asta, Sophie. —Mă cheamă Sophia, spuse ea. Apoi, cu un oftat puternic de dezamăgire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
amestecase în discuție. Era îmbrăcată fără grație, într-o fustă groasă și un surtuc cu croială simplă, de culoare închisă, dar părul castaniu încă, pieptănat cu cărare la mijloc, îl avea strâns cu toată grija. Nici un fel de podoabă în afară de verighetă. Nasul avea ceva vulturesc, iar gura și ochii o expresie de tristețe fără margini, dar și o hotărâre care îngheță imediat glasurile de păsărele ale doamnelor. — Să nu uităm, dacă se poate, de ce am venit aici, spuse ea cu un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
i-ar fi scos în evidență transformările în bine, ce pot fi observate la ea și, în special, ar fi întrebat-o dacă s-a căsătorit, când anume, dacă are copii și dacă e fericită. Avea, ce-i drept, o verighetă la mâna stângă, dar nu era o certitudine, deoarece acesta semăna mai mult a inel din aur masiv. O căldură mai puternică ca de obicei puse stăpânire pe el. Era sângele care-i năvălea în obraz. Roșu la față și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
relua cu ea ce a întrerupt, dacă și ea ar fi de acord, gândea el. Acum, după ce Bela l-a părăsit definitiv, îi era totuna cu cine va începe o nouă relație... Pe inelarul de la mâna stângă avea totuși o verighetă destul de vizibilă. O fi având și copii? După calculele lui, ea ar avea peste treizeci, cam treizeci și doi de ani. Sunt aproape zece ani de atunci... Câte nu se pot întâmpla în zece ani... Dar dacă... Prea mulți de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
vorba de mamă și fiică. Semănau foarte bine între ele. Erau două doamne în toată firea, deoarece presupusa fiică părea cam de aproximativ treizeci și cinci de ani, vârstă la care majoritatea femeilor au deja familiile lor, în plus purta și ea verighetă ca și fiica lui Bidaru. Amândouă tinerele păreau cam de-o seamă, fapt ce a înlesnit să înceapă ele primele discuții ce se refereau la ceva în legătură cu mersul trenurilor și a stațiilor de oprire. În timp ce Bidaru își aranja geanta cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
părul despletit lăsat pe umeri, semăna cu Madona lui Leonardo da Vinci însă ceva mai feminină și aproape tot atât de enigmatică. Într-un costum croit perfect, ce-i venea ca turnat, de culoare gri-vernil, se așezase lângă fereastră în fața fetei cu verighetă a cărei vârstă aproximativă o apreciase ceva mai înainte ca fiind de treizeci și cinci de ani. În contrast cu bărbatul, cel mai probabil soțul ei, ea părea o fire mai calmă și mult mai reținută în mișcări, dacă se lua în considerație expresia
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și să afle În Împărăția cerurilor odihna celor aleși. În numele Domnului nostru Iisus Hristos, amin.” Michel Își făcu loc prin mulțime și se apropie de altar, provocând În jur priviri iritate. Se opri la o distanță potrivită, asistă la schimbul verighetelor. Pastorul luă mâinile soților Într-ale sale, cu capul plecat, Într-o stare de concentrare impresionantă; liniștea din templu era absolută. Apoi Își Înălță capul și, cu o voce În același timp energică și disperată, cu o uluitoare intensitate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]