47,628 matches
-
bună, nici un ajutor. Practic, erai un aventurier idealist care se lansa într-o expediție Kon-Tiki pe oceane de hârtie. Primul meu op liric (Poezii, Cartea Românească, 1977) era gata de tipar încă din 1975 și cuprindea snopi din recolta de versuri? mai mult sau mai puțin reușite? a țarinilor mele, cu începere de prin 1970. Înainte de volum, debutasem timid în presa literară centrală cu trei-patru poeme diluate și tot atâtea articole stângace, dar cu o notă personală care nu a trecut
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
la cea mai neagră nesiguranță privind șansele tipăririi manuscrisului la care țineam mai mult decât la un copil (de fapt, tot copilul meu era și el). S-a convenit așa: editura va strânge până la sfârșitul anului 1976 toate culegerile de versuri propuse pentru debutul anului următor, va opera o selecție "la sânge" în cadrul redacției și va trimite primele zece volume selectate unui cunoscut poet, colaborator extern, pentru o a doua și ultimă selecție; primele trei cărți câștigătoare vor fi publicate separat
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
puțin! Am avut acel curaj, într-o perioadă când titlurile erau cât mai sforăitoare, dar la nimic nu mi-a folosit: culegerea din 1977 a trecut aproape neobservată. Undeva greșisem. Abia acum știu unde: formula aleasă era cea tradițională, cu vers muzical, cu ritm și rimă, pentru că așa gândeam, așa simțeam; însă era depășită. Ca Pat Boone, ba chiar ca Elvis, intonam un cântec armonios, melodios, într-o epocă dominată de Beatles și de Rolling Stones. Nu mergea. N-a mers
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
de la Cinque Terre, ca pe orășelele Umbriei, găsind vila lui Montale ușor, sau casa lui Sbarbaro, bând o cafea la Rapallo, între două trenuri, unde de Ezra Pound abia se mai știe. Eu, tălmăcindu-l pe Caproni, singuraticul, citindu-i versurile despre ascensorul cu care urca deasupra Genovei, la Casteletto, cum ar urca, spune el, în Paradis, iar eu abia în Purgator, sperând în focul purificator, eu, un fel de franciscan contestat, cu boala călătoriilor în sânge, știu unde mi-e
Poezie by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7123_a_8448]
-
despre o cetate cu zeci de mii de locuitori? - Dar, se înfurie Dumnezeu, aproape înecîndu-se cu ultimul dumicat, aș putea să-l scot pe dreptul ăla unic din cetate cu familia lui cu tot și peste tot restul orașului să vers foc și pară! - Nu te mînia, Doamne, cînd n-ai dreptate! Căci și pe cei cincizeci de drepți de la început ai fi putut la fel de ușor să-i scoți cu puterea ta nemăsurată din cetate! Întrebarea este doar dacă de dragul unui
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
pe trup, mi-a intrat în carne, fără să-mi dau seama - și prea devreme. Poetul, în fața celulei, așteaptă un semn de la condamnata pe viață - și el un condamnat, fără să știe - , caută pe gardian să-l mituiască cu un vers, dar acesta doarme sub umbra pânzei, ascuns la nivelul genei, cu cheile în mână. - Am nevoie de câmpiile verzi și de albastrul cerului! abia mai strig din cămașa nemiloasă de gratii și nu se-aude decât sunetul ei până la nori
Poeme pentru Odette by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7540_a_8865]
-
scalar concept, Greu urcă pașii unijambi; Unul pe altul se succed, Îi doare, însă nu se plîng; Fac împreună un biped Piciorul drept, piciorul stîng. Alcătuiesc un singur mers, De-aceea nici nu se despart, Un mers care se face vers Cînd ritm i-s vorbele cu șart, Ce bat cadența și o țin Pe drumul șerpuit sau drept, Dînd greș, din cînd în cînd, puțin Piciorul stîng, piciorul drept. E între ele un raport Ce s-ar cădea să fie
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
celălalt mobil cu Ernesto care era un dobitoc, pentru că în loc să vină s-o aștepte la gară s-a dus să vadă meciul dintre Boca Juniors și Independente. Alea erau timpurile cînd lua lecții de desen și Don Antonio îi recita versuri franțuzești pe care ea nu le prea înțelegea, dar îi plăceau la nebunie. Toate astea au rămas undeva departe, acum Kiki e la Paris, în Europa și vrea să trăiască cum vrea ea. Sunt și momente mai dificile, de ce să
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
Lumea imită (simulează) libertatea ce nu se poate reflecta în nimic dat fiind că infinitul-nefiindul exclude prezența oglinzii Din toate astea până pe la cincizeci de ani omului i se pare a fi condamnat la viață apoi - in-vers... (in verso veritas) versul ca cealaltă parte - verso-ul, versul - fenomenologiilor unde se viețuiește invers viețuirii cunoscute nouă) - toate făcând parte din frumoasele înveninări ale marilor deșertăciuni (stinși). Cioburi de tîcere va fi să mă lovesc totuși de marele C U V Â N
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
se poate reflecta în nimic dat fiind că infinitul-nefiindul exclude prezența oglinzii Din toate astea până pe la cincizeci de ani omului i se pare a fi condamnat la viață apoi - in-vers... (in verso veritas) versul ca cealaltă parte - verso-ul, versul - fenomenologiilor unde se viețuiește invers viețuirii cunoscute nouă) - toate făcând parte din frumoasele înveninări ale marilor deșertăciuni (stinși). Cioburi de tîcere va fi să mă lovesc totuși de marele C U V Â N T prefăcându-mă în cioburi cioburi
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
vocea lui, cîntînd pentru a o sută una oară aceeași piesă, a încetat să se mai audă, fie și foarte îndepărtat. A încetat pur și simplu, pe neașteptate, să se mai audă. Și n-a încetat oricum, ci în mijlocul unui vers frumos, în mijlocul versului: "Lift me like an olive branch and be my homeward dove". N-a apucat să spună decît: "Lift me like an olive branch and", apoi s-a oprit. Iar eu am devenit trist. Așa, pe nepregătite. Gata
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
pentru a o sută una oară aceeași piesă, a încetat să se mai audă, fie și foarte îndepărtat. A încetat pur și simplu, pe neașteptate, să se mai audă. Și n-a încetat oricum, ci în mijlocul unui vers frumos, în mijlocul versului: "Lift me like an olive branch and be my homeward dove". N-a apucat să spună decît: "Lift me like an olive branch and", apoi s-a oprit. Iar eu am devenit trist. Așa, pe nepregătite. Gata de așteptare, dar
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
03.12.1992! Un voyage ŕ Lyon Quelle audace! Oh! Dace éperdu, Dace perdu Entre Anne, bas-bleu Ŕ l'humeur noire, Et Joëlle, Belle Ŕ l'oeil bleu, Comme la mer Noire. Je trouve ŕ Lyon, Sans mentir, Mon ascension Vers le Nadir! M-a mișcat aluzia din final, unde titlul cărții mele apărute la Gallimard La chute vers le zénith este îngânat pe dos: l'Ascension vers le Nadir! La începutul anului 1997, domnul F. îmi trimitea de la Toulon, un
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
l'humeur noire, Et Joëlle, Belle Ŕ l'oeil bleu, Comme la mer Noire. Je trouve ŕ Lyon, Sans mentir, Mon ascension Vers le Nadir! M-a mișcat aluzia din final, unde titlul cărții mele apărute la Gallimard La chute vers le zénith este îngânat pe dos: l'Ascension vers le Nadir! La începutul anului 1997, domnul F. îmi trimitea de la Toulon, un poem mai întins pe temă dată (de mine, povestindu-i un vis): un cearșaf căzut de la un etaj
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
bleu, Comme la mer Noire. Je trouve ŕ Lyon, Sans mentir, Mon ascension Vers le Nadir! M-a mișcat aluzia din final, unde titlul cărții mele apărute la Gallimard La chute vers le zénith este îngânat pe dos: l'Ascension vers le Nadir! La începutul anului 1997, domnul F. îmi trimitea de la Toulon, un poem mai întins pe temă dată (de mine, povestindu-i un vis): un cearșaf căzut de la un etaj de HLM într-un copac, apoi pe sol. O
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
în "Arte și Litere". Ea îmi pare perfect adaptată pentru cineva care a demonstrat o mare stăpânire atât în literele franceze cât și în cele românești, și un simț artistic ce se afișează în scrierile dumneavoastră în proză și în versuri. Primiți deci, odată cu urările mele de bine, felicitările mele cele mai amicale, René F." "Vechi prieten", Șerban Foarță, te îmbrățișează cu admirație confratele tău și on-excellente-troisičme-et-ultime-épouse. Sper să ne vedem la târgul de carte Gaudeamus - unde eu voi figura, pare
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
direct în românește, prilej pentru eseistul Răzvan Voncu, ce prefațează cartea, să scrie: "Limba română a câștigat (...) un tânăr poet pe nume Adam Puslojio, în vârstă de numai 13 ani". Așadar, după Plâng, nu plâng (1995), Adaos, poeme directe (1999), Versuri din mers (2003), Muritori, ce-i cu voi (2007), avem prilejul să răsfoim această carte intitulată Hai să vorbim (poeme mai noi), Princeps Edit, Iași, 2008, 126 p., coperta Călin Cocora, ilustrații de Mircia Dumitrescu. Credem că nimeni nu poate
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
va întâmpla cu fiecare dintre ei în parte nu îmi va fi indiferent. Acest sentiment de apartenență la grup instalat atunci nu m-a mai părăsit nici o secundă, nici când lucra Cristi Popescu la Adevărul Literar și Artistic și citeam versuri câte juma de noapte în apartamentul cu linoleum pe jos din cartierul Aviației, unde locuia familia mea de pe atunci, astfel încât, după atâtea jumătăți de nopți - cei doi cristi popescu stăteau mai mult, dar eu aveam copii mici - mi s-a
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
petrec ore numeroase și fertile pe băncile amfiteatrului "Alexandru Odobescu", ocrotit cu noblețe de un portret al domniei tale. Mai tîrziu, ca profesor al aceleiași facultăți, portretul îmi veghea exercițiul didactic și mă ajuta să-i pilesc asperitățile, evocîndu-mi constant versurile lui Horațiu, citate în Psevdo-kinigheticos: Omne tulit punctum qui miscuit utile dulci, Lectorem delectando pariterque momendo 2. Se spune că oamenii nu dispar definitiv decît atunci cînd dispar toți aceia care îi cunoscuseră. Am avut, iubite domnule Odobescu, un contemporan
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
alta decât cea din urmă cu două săptămâni, iar stigatele de „Jos lliescu!“ nu mai erau smulse prin fraudă. De altfel, demonstrând încă o dată că rominul s-a nascut poet, din piepturile a mii de oameni răsunau acum și două versuri ce exprimau limpede programul lor politic: „Singură solufie,/ Înc-o revolufie!“. Cu luminile aprinse la toate ferestrele de la etaje, clădirea guvemului părea o cetate asediata, gata să cadă din moment în moment. Cu atat mai mult, cu cat dinspre §tefan eel
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
s-ar citi printre rînduri, Mîinile hulpave ar sfîșia paginile pline de subînțelesuri, În cancelariile lumii s-ar face planuri secrete de subordonat poezia Căci o lume flămîndă de poezie poate fi ușor manipulată, asta se știe, De asta nici un vers nu trebuie lăsat la voia întîmplării, Continentele pot să se războiască pentru un distih, pentru o noapte De inspirație a vreunui poet, patriile se țin întregi după cîtă disperare Au flămînzii lor, în final lujerul cuvîntului se va legăna în
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
pe care el însuși, probabil, le întrebuința reflex). Jeni Acterian scrie, la 16 august 1935 "Eugen est venu juste quand j'écrivais. Ar.șșavirț n'était pas a la maison, alors il est resté avec moi. Il a fait des vers fous sans queușeț ni tete. Il m'a récité, puis il m'a lu des Fleurs du mal." (apud Arșavir Acterian, op. cit., p.86). (De menționat că în jurnalul lui Jeni Acterian publicat la Editura Ararat această notație este dată
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
tema limbii, în particular tema limbii germane, salvată, ca să folosesc termenul lui Elias Canetti, și iubită, după ce fusese constrânsă să devină o limbă a urii distrugătoare de suflete. Chiar și în iadul terestru, spune Adam - autor de jurnal și de versuri, practicant programatic al scrisului ca supraviețuire, după cum notează în prima pagină, el fiind unul dintre martorii cunoscuți numai din această carte -, "Noi simțeam că limba poate să fie un leac." D. Schlesak readună totul în cartea sa de o extremă
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
umbră de viclenie./ Îmi mușcam pînă la sînge o buză. Analizam// lumina solară, după/ trecerea ei prin atmosfera planetară. «Pe o/ spirală/ a reînnoirii» - cu două picioare de vițel descărnate lîngă mine” (Chemat la căpătîiul celei ce dă semn). În versurile lui Liviu Ioan Stoiciu transpare incredulitatea ironică și jovială, tristețea înclinată spre bufonerie a fibrei naționale românești, care a plăsmuit Cimitirul vesel de la Săpânța.
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
editat de Aripa Tânără și Anticulturală a Televiziunilor din România. 3) Cozmin Gușă: Minciuni despre Marea Revoluție din Decembrie ’89. Interviuri sentimentale cu Ion Iliescu, ediție permanentă, revăzută și adăugită din când în când. 4) Traian Băsescu, în vol. de versuri Nu v-am spus că iarna nu-i ca vara ? Ediție de iarnă, bilingvă, româno-“euxină”. 5) Din Istoria și motivele dezbinării românilor de pretutindeni, serie de volume legate în piele de cameleon.
Omătul, demnitarii și Hora Unirii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13149_a_14474]