5,522 matches
-
închide luna pleoapa Și apoi iar... duruitoarea rostogolește zorii. În raza soarelui se ascute cornul cerbului; Mai jos, se umbresc, crucile date cu var. În brazi se odihnește luna, Ctitoria bătrânului zimbru. Din chitară, se-ncropește tinereții arvuna, Escaladarea pe versanți, spre dimineață Când se stinge feștila, ramâne istoria-ntr-un timbru. În nopțile de vară, sub grinda de fum înegrită, Bătrânul cronicar trăgea să nu moară, Printre cuvintele neterminate. Gândul său, ostoit la sfințirea izvorului, S-a vindecat de tăcere
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
că te deplasezi pe un câmp, e adevărat nu prea bogat în flori ca un luminiș în pădure. Abia când te uiți înapoi, să răsufli o clipă, realizezi înălțimea parcursă. Este un simțământ ciudat întâlnit și în păduri aflate pe versanți abrupți când o iei pieptiș și nu pe șerpuitoarea potecă. Lacurile alpine la poalele stâncilor, ca cele din Retezat sau Făgăraș, oferă vederi splendide. Dacă lacul este însă împădurit în jur, ca lacul Sfânta Ana de lângă Covasna îți creează impresia
DOI FRAȚI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365227_a_366556]
-
aceea odihna și relaxarea, așa că s-au hotărât să meargă pe Valea Prahovei, la Predeal. Ana cunoștea faptul că vor fi numai ele două așa că dimineața, echipată ca de munte, doar știa ce înseamnă muntele, copilărind printre păduri, dealuri și versanți, a luat-o către gară. În gară, spre surprinderea ei, a constatat că s-a mai alăturat acestei idei și un alt coleg, un mecanic care le repara mașinile de cusut, împreună cu un alt amic al lui, tot mecanic în
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
-n vale valuri de zăpezi, Deznămețind de albe rochii Serafice fecioare-dochii Nici nu-ți închipui momentan Cât te adulmec de montan, Cât îți râvnesc de carpatin Divinul relief alpin Cu măguri, vârfuri, văi și guri În arcul dulcelor curburi Peste versanți rotunzi, abrupți De sărutări scobiți și supți, Sculptați și șlefuiți sublim... Iubito, hai să ne muntim, Într-un motel din Retezat Să mă bucegi, să te carpat, Într-o poiată din Gutâi Să fiu iubitul tău dintâi, Într-o cabană
IUBITO, HAI SĂ NE MUNTIM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351960_a_353289]
-
tâlhari. Aur și argint sub formă de monede sau bare topite în ateliere clandestine, vase scumpe ori pietre prețioase. Pe lângă acestea romanii mai descoperiră turme de oi și vite, adăpostite în peșteri de pământ săpate chiar de către tâlhari în coastele versanților dincolo de niște intrări foarte strâmte, de unde se deschideau încăperi vaste, grote naturale, cavități subterane în care cetele de tâlhari se adăposteau acolo cu tot cu turmele lor. Procuratorul Ponțiu Pilat care se și vedea triumfând în fața lui Tiberius cu reușita aceasta și
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350427_a_351756]
-
facere. Creația, poezia, este consecința unei practici îndelungate de adorație sublimă, dar și de evlavioasă învățare sub semnul magic al cifrei șapte „prin ochii scăpărători/ ai vieții celor șapte Universuri”. Refuzat profanilor, ținutul pur al Poeziei este lumea de dincolo de versant, a nevăzutelor, ce scapă percepței comune. Semnele puse de Dumnezeu în cer și pe pământ, urmele lăsate în ape sau pe zăpadă nu sunt accesibile oricui, ci doar Inițiatului, Hermeneutului, Maestrului. În această construcție a discursului poetic erudit și bine
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
o zi splendidă de octombrie, pădurea strălucea într-o multitudine de culori, de la galbenul pal, până la roșul intens al anumitor copaci, care se iveau pe alocuri aidoma unor vâlvătăi de foc. De-o parte drumul era flancat de munte, de pe versantul stâncos și abrupt al acestuia înclinându-se arbuști cu ramurile dedesubt sfâșiate de vehiculele în trecere. De cealaltă parte a drumului curgea printre bolovani uriași, năruiți din înălțimi, un pârâu, poluat în răstimpuri de reziduurile exploatării forestiere din amonte. Ultimele
NAVETISTELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350631_a_351960]
-
Articolele Autorului Pe unduiri de sarabandă Cuvinte în poezie pe formă în vers pe cearșafuri în alb pe hârtie în prima înflorire a liliacului pe gleznă de alabastru în jurământ pe unduiri de sarabandă în sufletul pulsant pe al minții versant în timp râu de stele pe lacrimi vărsate în clepsidra de argint pe forme de trup în fântâni cosmice pe nectar de cuvinte în armonie de flint pe carminul buzelor în sărut topit pe catifeaua pielii în glasul chemării pe
PE UNDUIRI DE SARABANDĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 688 din 18 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351315_a_352644]
-
La Appomatox, pe văile Aleganilor Appalachilor, la Blue Bridge, La Greensboro, la Winston Salem, Și-n altele și-n altele - A o lumina cu înțeles și înțelepciune Vrednicind-o pentru a rodi Sau rodnicind-ne, cum vreți Dincolo, pe celălat versant Sau mal sau pădure Așteaptă patriarhul deșirându-și înălțimea Pe tron de frunziș și nuiele De unde dirijează zările furtunii Astâmpărul sângelui ce năclăit-a semenii Și clamând viguros parcă Penru a sparge timpanele timpului Și oborul fărădelegilor legiuite : Noi socotim
ABE ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352136_a_353465]
-
Mitică Sinu recunoaște că a avut noroc cu carul, și-mi spune zâmbind: « Berzei oarbe îi face Dumnezeu cuib! » Mereu folosește butade din lumea aceea patriarhală, a satului ce-l poartă în suflet...” Obosit de drumurile vieții, de urcușuri pe „versanți”, Dumitru Sinu își vede visul împlinit. Poverile purtate cu demnitate pe atâtea drumuri, sfâșierile interioare... sunt evitate cu abilitate din povestire. Personajele din acest volum au ceva în comun: luciditatea timpului pe care îl străbat, rolul istoriei în modelarea destinului
EXILUL... O RANĂ DESCHISĂ CE AMINTEŞTE DE „RĂDĂCINA MAMĂ”... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356404_a_357733]
-
turistul poate lua telecabina și de la înălțime să admire panorama încântătoare care se desfășoară sub el sau, dacă este cu mașina, să urce pe șoseaua ce șerpuiește ca o panglică printre pintenii stâncoși. În stânga se ridică pieptul de piatră al versantului, iar în dreapta se deschide valea parcă fără de sfârșit și versantul opus, pe alocuri plutind în ceață. Spectacolul văii frapează prin priveliștea ce încântă privirile care alunecă pe fiecare colț de stâncă ce răsare printre brazi sau împunge cu aplomb oceanul
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
încântătoare care se desfășoară sub el sau, dacă este cu mașina, să urce pe șoseaua ce șerpuiește ca o panglică printre pintenii stâncoși. În stânga se ridică pieptul de piatră al versantului, iar în dreapta se deschide valea parcă fără de sfârșit și versantul opus, pe alocuri plutind în ceață. Spectacolul văii frapează prin priveliștea ce încântă privirile care alunecă pe fiecare colț de stâncă ce răsare printre brazi sau împunge cu aplomb oceanul albastru al cerului. În regatul munților te apropii din ce în ce mai mult
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
mașina pătrunde în pădurea de brad pe conturul lacului de acumulare. După mulți kilometri ajungi la barajul Vidraru. De pe coronamentul barajului în arc, cu o înălțime amețitoare, undeva în adâncuri se vede fundul văii ca un firicel ce șerpuiește printre versanții abrupți. Te minunezi de ceea ce vezi și te întrebi nedumerit: „Cum or fi stat oamenii să lucreze la asemenea înălțime?” De la asemenea distanță îi vezi ca pe niște furnici. Dar asemenea baraje sunt multe în țară și sunt construite în
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
și sunt construite în vremea numită pe atunci „Epoca de Aur”, dar pe care cei de azi o numesc a „odiosului”. Și totuși regimul de tristă amintire ne-a lăsat și lucruri cu care să ne mândrim. Mai jos, pe versantul stâng pe direcția de coborâre, se vede Cetatea Poenari, cea care a constituit a doua reședință a domnitorului Vlad Țepeș. La Curtea de Argeș se află mănăstirea cu cea mai frumoasă biserică prin stil și arhitectură ridicată de Meșterul Manole, care, așa cum
TRANSFĂGĂRĂŞANUL ŞI SPLENDORILE SALE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 877 din 26 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354934_a_356263]
-
ale satelor miroslăveștene. În zona proximă pădurii de la Boureni, la vreo cinci kilometri spre sud, există și toponimul "La Budăie", atribuit din vremuri uitate unei răscruci de cinci drumeaguri din Miroslăvești, unul din ele fiind cale de legatură, pe același versant de deal, cu pădurea Bourenilor. În acest loc, cuprins în vremuri imemoriale de aceeași pădure legendară, izvoare puternice au săpat râpa adâncă a unui pârâu și au dat prilej de naștere câtorva fântâni "bătrâne", care pe vremea copilăriei noastre încă
NICOARĂ POTCOAVĂ – 60 DE ANI DE LA PUBLICAREA ULTIMEI CAPODOPERE SADOVENIENE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 567 din 20 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356871_a_358200]
-
acolo sus unde s-au dus ei după recitalul din poiana Măgurei și îi așteaptă, cunoscându-le programul manifestării. Luni dimineață, când au revenit la cămin, în oraș, ne-au povestit că nu le-a lăsat bunica Marianei să treacă versantul ce îi despărțea de Mânăstirea Ciolanu. Eram 17 fete în cameră, dar numai noi cinci mergeam la sala de lectură și ne uitam la televizor la emisiunile lui Adrian Păunescu și comentam mereu pe marginea lor pentru că trăiam ceea ce se
CENACLUL FLACĂRA LA MĂGURA BUZĂULUI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 274 din 01 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355615_a_356944]
-
numără printre cele mai mari școli de la sate din țară. Până să se ridice acest local, școala funcționa cu chirie la săteanul Gheorghe Pușcariu, pe locul unde se află astăzi casa lui Nae Alexoi, aproape de vârsarea Râușorului în Dâmbovița, pe versantul stâng. A mai funcționat cu chirie în casele lui popa Nicolae, unde are case (și peste drum) Aurică Cristache, ca și în casele căpitanului Ionescu. Școala din Suseniul Rucărului este așezată în mijlocul satului, pe malul stâng al Râușorului, afluent al
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XIX-LEA (VI)I de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355624_a_356953]
-
armistițiului... În acea situație de robie în care țara era ocupată mișelește prin trădare, eroul nostru se înscrie la Academia de Înalte Studii Comerciale în paralel cu planul de pregătire a Rezistenței armate în munții subcarpatici ai podișului Moldovei, pe versantul Uturea-Solonț, începând cu luna Mai 1946, unde amenajează un depozit de armament, cu inițiatorul rezistenței, Gheorghe Ungurașu, Neculai Ungurașu, Neculai Ungurașu-tatăl lor, Eugen Berza, părintele Sărăcuțu, Neculai Măgirescu-maior invalid de război, Marin Țucă, artilerist-genist căpitan, Neculai Popa, Dan Lucinescu, Corneliu
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
-se undeva în cer, lăsându-l mofluz în semiîntunericul din vale: Șugubeața Lunișoară se juca de-a v-ați ascunselea, însă el nu pricepea jocul și începu să scâncească : -Lunișoara mea, nu mă părăsi! Unde ești? -Cucu-baau! râdea luna de pe versantul opus, unde-l chema cu razele ei vesele. Din întunericul văii, Tudorel alerga s-o prindă de razele-i jucăușe. Dar, din nou se auzi vaietul îndepărtat : auuu!Ca un ecou din alt punct al depărtării răspunse surd alt vaiet
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
ce se vorbește. Simțea că în jurul lui sunt mai mulți oameni, că sunt foarte agitați, câțiva dintre ei manifestându-se îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia? se întrebă el surprins și oarecum temător. Am urcat singur și era pustiu tot versantul... Când m-au ajuns ei? Nu se poate! S-a întâmplat ceva. Unde sunt?” se întreba el contrariat și speriat. Apoi înțelese că se vorbea chiar despre el. Foarte atent, a ascultat fără să clintească un deget. Până a auzit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
Ca să-l toace în fierăstraie Și să facă din el... parale!... Îl plătește pe răzăș Pe lemn, c-un bun peșcheș Toată lumea-i mulțumită Când se mișcă multă mită!... Și uite așa, într-un an sau doi Ne-au rămas versanții goi Ne trezim cu-nfrigurare Cu ochii privind în soare. Citește mai mult Plutaș pe Bistrițaîntr-o țară-nfloritoare,Cu păduri și port la mareDintr-un sat de pe la munteUnde-s baci și doruri multe,Se sculau răzeșii toț’Cum să facă
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
cumpără lemn de molidCa să-l toace în fierăstraieși să facă din el... parale!...Îl plătește pe răzășPe lemn, c-un bun peșcheșToată lumea-i mulțumităCând se mișcă multă mită!...Și uite așa, într-un an sau doiNe-au rămas versanții goiNe trezim cu-nfrigurareCu ochii privind în soare.... XXVIII. APA!, de Gabriel Todică , publicat în Ediția nr. 1618 din 06 iunie 2015. Apa! Privesc la planeta noastră Din spațiul interplanetar, Acea mărgică albastră, Din sistemul nostru solar. Superbă oază de
GABRIEL TODICĂ [Corola-blog/BlogPost/370366_a_371695]
-
adânc răsună printre brazi cu întrebarea mută, despre vină și un răspuns de dat, nu mâine ... AZI ! Gem fierăstraie puse pe tăiere, să umple pungile nesățioase trecând prin porțile de priveghere deschise abuziv, cu mite grase. Rămân doar cioturi pe versanți care acum, se înfrățesc cu norii. Degeaba jalbe duse spre-adresanți ! Sunt orbi sau surzi, ori trădători notorii. Bucegii plâng cu lacrimi în șuvoaie când vin furtuni și nu pot fi oprite. Ce grozăvii ne mai aduce-o ploaie rupând zăgazuri
CINE „PLĂTEȘTE” ?! de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369352_a_370681]
-
din diferitele volume, o similaritate axiologică între umanism și creștinism, soldată cu unitatea dintre uman și divin. Poetul, în aceste două volume, pune cititorul între cei doi poli ai scriiturii po (i ) etice: realul imaginar și sensul și cei doi versanți ai atitudinii auctoriale: libertatea spirituală din primul volum și gestul comunicării și implicării în social, din al doilea volum. Exemplificăm cele afirmate mai sus: din primul volum (Axis Mundi ); Bate-n răstimpuri/ Clopotul inimii,/ Curg în descânturi/ Durerile lumii;(Teluric
STAREA PSIHOFIZICĂ A POETULUI PE AXA LUMII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369384_a_370713]
-
torente repezi și cascade ce se revărsau de pe frunțile de piatră ale masivului ce strălucea în soare cu nuanțele sale cenușii ca o cetate plină de mistere, cu secretele și legendele sale de când este pământul. Și iarăși urcară pe coastele versanților, apoi coborâră în cheiuri străbătute doar de animalele sălbatice în goana după pradă sau scrutate cu privirea din înaltul cerului de păsări răpitoare. Alteori, întâlniră în cale câte un abrupt stâncos de netrecut și făcură cale întoarsă căutând alte ieșiri
XII. CASTELUL LUI DRACULA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369401_a_370730]