727 matches
-
toate, Dumnezeu, este primul și atotpotentul poet. Creația sau poezia sa este universul Întreg (...). Bietul om copiază numai cît poate faptele marelui poet, Dumnezeu, și cu cît prin fapte se apropie de Dumnezeu, cu atît poezia lui este mai sublimă” (Versificație). Ienăchiță se plînge de nesiguranța limbii, grija lui Ion Heliade Rădulescu se Întinde pînă la facerea lumii. Poezia Începe de la punctul zero al existenței (În Anatolida) dînd o viziune grandioasă a nașterii și, apoi, a „desmădulării” universului. Poezia poate „Înființa
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
concursului Editurii Eminescu, cu volumul de nuvele Te urăsc, iubita mea, un tip de proză de factură tradițională, fără relief și puțin incitantă la lectură. Schimbând registrul și trecând de la proză la poezie, publică placheta Cu tango înainte (1982), o versificație patetică facilă, în mare măsură narativă, scrisă sub influența lui Eugen Jebeleanu și a lui Adrian Păunescu. Tema centrală este tragismul conștiinței umane, perceput ca un sentiment de cutremurare față de ororile lagărului de la Auschwitz. Simbolurile tradiționale („pasărea neagră”), utilizate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
Lamartine -, nouă pe atunci: sentimentalism puternic, culoare vie, dezgroparea trecutului național, deci medieval etc. Și cine a citit pe Asachi știe că el are puncte de contact și cu Conachi (influența literaturii clasice a veacului XVIII, sentimentalism fals-exagerat, mitologism, manierism, versificația etc.) sau cu I. Văcărescu (aceleași lucruri, plus un fel de latinism poetic: Traian, Dochia, la Asachi) și, pe de altă parte, cu Alecsandri, Bolintineanu (dezgroparea trecutului național, în nuvele și poezii, patriotismul în literatură, influența lui Hugo și Lamartine
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
luîndu-și doctoratul în filologie în 1986. Din 1961 a fost colaborator științific la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Știință din Chișinău. C. a scris mai ales lucrări de teorie literară cu caracter aplicativ-didactic: Elemente de poetică (limbaj, versificație, specii) (1970), Busola filologului cercetător (Scurt îndrumar istorico-filologic) (1981) ș.a. O preocupare aparte a constituit-o studierea versificației „moldovenești”, autorul oferind, într-o carte scrisă în limba rusă (1985), o imagine de ansamblu asupra evoluției versului de la începuturile lui până în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
al Academiei de Știință din Chișinău. C. a scris mai ales lucrări de teorie literară cu caracter aplicativ-didactic: Elemente de poetică (limbaj, versificație, specii) (1970), Busola filologului cercetător (Scurt îndrumar istorico-filologic) (1981) ș.a. O preocupare aparte a constituit-o studierea versificației „moldovenești”, autorul oferind, într-o carte scrisă în limba rusă (1985), o imagine de ansamblu asupra evoluției versului de la începuturile lui până în perioada contemporană. Interpretările lui C. privind poetica eminesciană au fost sintetizate în studiul monografic Poetica lui Eminescu (Poetica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
Folclor din Nordul Moldovei (1983), Folclor din stepa Bălților (1986) și a îngrijit ediții din scrierile lui Eminescu, C. Stamati-Ciurea, Veronica Micle. SCRIERI: Creația lui Eminescu și basmul, Chișinău, 1960; Aspecte ale artei eminesciene, Chișinău, 1966; Elemente de poetică (limbaj, versificație, specii), Chișinău, 1970; Versul moldovenesc (de la origini până la 1850), Chișinău, 1970; Sonetul moldovenesc, Chișinău, 1973; Versul moldovenesc în jumătatea a doua a sec. XIX, Chișinău, 1974; Versul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1977; Studii de teorie a literaturii (în colaborare), Chișinău, 1979
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
Chișinău, 1973; Versul moldovenesc în jumătatea a doua a sec. XIX, Chișinău, 1974; Versul moldovenesc contemporan, Chișinău, 1977; Studii de teorie a literaturii (în colaborare), Chișinău, 1979; Busola filologului cercetător (Scurt îndrumar istorico-filologic), Chișinău, 1981; Moldavskoe stihoslojenie: istoria, teoria, tipologhia [Versificația moldovenească: istoria, teoria, tipologia], Chișinău, 1985; Comunități folclorice moldo-bulgare, Tiraspol, 1995; Poetica lui Eminescu (Poetica genurilor și speciilor literare. Poetica versului), Chișinău, 1996. Ediții: M. Eminescu, Poezie populară, Chișinău, 1970; C. Stamati-Ciurea, Opere, Chișinău, 1978 (în colaborare cu Vasile Ciocanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286607_a_287936]
-
Linia aceasta e abandonată după 1944, când F. adoptă, în numeroasele-i volume (începând cu Sub steagul vieții, 1950), postura scriitorului angajat, la modul discursiv, agitatoric, patetic festivist, autopastișându-se manierist. Sunt pagini care, dincolo de unele elemente de meșteșug ținând de versificație, prin caracterul lor simplist, exterior (chiar și atunci când evocă momente sau personalități din trecutul național), prin grosiera și vinovata deformare a realului social-politic s-au hărăzit de la sine uitării, putând fi luate în atenție numai ca mostre ale realismului socialist
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
ironiza. Se critică nu fondul, nu moravurile politice sau sociale, ci mai ales limbajul, stilul gazetarilor; sunt relatate persiflant și anumite evenimente lipsite de interes public. Totuși, în unele dintre producțiile tipărite există în subtext aluzii politice. Câteodată se imită versificația populară, alteori se reproduc anecdote și texte umoristice din folclor. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287889_a_289218]
-
publicația lui C. Diaconovici: Rumänische Volkslieder in freien Übertragungen. Nach Jarník und Bârseanu, „Doine din Ardeal” (6/1890). Referitor la talentul lui F., L. V. Fischer scria: „Acesta a rezolvat cu multă pricepere problema de a rămâne fidel originalului în versificație și de a reda în același timp conținutul versurilor, ceea ce este deosebit de greu la tălmăcirea cântecelor populare, mai ales a celor românești. Tuturor acelora care doresc să cunoască cântecul popular românesc în deplina sa frumusețe, le putem recomanda cu căldură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287078_a_288407]
-
e produs de o sensibilitate în care dominanta este o molcomă melancolie, tipic moldovenească, colorată și individualizată de o doză discretă de intelectualitate și care exclude tot ce depășește măsura, exhibarea, disonanța, insolitul. În același sens pledează și fidelitatea față de versificația clasică, grija pentru expresie și recursul intermitent la virtuțile „cugetării”. Astfel N. putea fi revendicat și de curentele tradiționaliste, iar N. Iorga îl apreciază aproape în termenii folosiți de E. Lovinescu. Mai modern pare a fi impresionismul poetic întâlnit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288353_a_289682]
-
1954, Premiul de Stat), stau sub semnul „literaturii noi”, proletcultiste: în spiritul cerințelor ideologice ale momentului, poeziile sale cântă pământul care „e al celor ce-l muncesc”, tractoarele, iarna „când Lenin a murit”, „lumina vremii noi” și „partizanii patriei bulgare”. Versificația abundentă și facilă e de cele mai multe ori doar un pretext pentru lansarea lozincilor la modă: „Și păsările-ntoarse parcă spun/ Că anul holdei noastre va fi bun/ și izbucnind în flori candide merii/ Lansează iar lozinca primăverii:/ - Nici o parcelă neînsămânțată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
1941), 792-797; Ist. lit. (1982), 876-881, 951-953; Șerban Cioculescu, Aspecte lirice contemporane, București, 1942, 93-113; Papadima, Creatorii, 84-92, 430-449; Ovidiu Drimba, Filosofia lui Blaga, 1944; Ov. S. Crohmălniceanu, Lucian Blaga, București, 1963; Călinescu, Aspecte, 81-91; Negoițescu, Scriitori, 180-185, 256-260; Streinu, Versificația, 86-89; Ivașcu, Confruntări, I, 317-384; D. Micu, Lirica lui Lucian Blaga, București, 1967; Rosa del Conte, La lirica di Lucian Blaga, Roma, 1967; Călinescu, Eseuri, 53-57; Oarcăsu, Oglinzi, 60-77; Tomuș, 15 poeți, 243-271; Piru, Panorama, 22-33; Streinu, Pagini, I, 42-51
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
istoric real, populat de personaje care, cele mai multe, au existat aievea. Fără să manifeste o deosebită inventivitate, A. este totuși un bun povestitor. Stilul are o patina de vechime, iar limba, îngrijita, plăcută, vădește cultură. Tragedia Fernanda („Peleșul”, 1887-1888), cu o versificație destul de sigură, dar cu o intrigă ciudată, pare o traducere. Că traducător, A. nu e preocupat de calitatea literară a textelor, versiunile românești pe care le realizează fiind destinate scenei. A tălmăcit din Sofocle (prin Jules Lacroix), Euripide (prin Ernest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285469_a_286798]
-
Chișinău), „Bacăul”, „Curentul literar”, „Prepoem”, „Vremea”, „Revista literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Argeș”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Tomis”, „Tribuna”, „Vatra”, „Apărarea patriei”, „Viața militară”, „Urzica”, „Rebus”, „Arici Pogonici”, „Luminița”, „Cutezătorii”, „Cadran”, „Cronica”. Format în perioada interbelică, C. a preluat motive și tehnici de versificație din poezia epocii. Sinceritatea exprimării și dramatismul nesofisticat conferă versului său o sobrietate tulburătoare, cu inflexiuni incantatorii. Spectrul tematic tradițional - poezie erotică, poezie patriotică și de război - este completat cu versurile „de la Canal”, de tip folcloric, care, compuse într-un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
François Coppée, Paul Verlaine, Francis Viélé-Griffin și Edmond Rostand. Balanța se înclină oarecum în favoarea simbolismului în ciclul Studente, ce reține atenția prin surprinderea atmosferei de un exotism sublimat, intelectualizat, a lumii amfiteatrelor. Originalitatea temei, buna utilizare a sugestiei și stăpânirea versificației nu compensează total deficitul de forță lirică. Însușirile artizanului, familiarizarea îndelungă cu spiritul culturii medievale, răbdarea de giuvaergiu în cizelarea poeziilor cu forme fixe vor face însă din R. un tălmăcitor de excepție al vechilor lirici francezi, nu o dată versiunile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289124_a_290453]
-
specificul local în poezie, de tendințele noi în lirică, iar în partea a doua a lucrării se concentrează asupra unor scrieri ale lui Mihai Eminescu (Filosofia „Sărmanului Dionis”), G. Bacovia, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu sau teoretizează pe marginea versificației moderne. Poemele din Anotimp interior țin de o atitudine neoclasică, „de limpezire a unei tensiuni lirice”, după mărturisirea autorului. Poezia se definește ca un spațiu al interiorității și reflecției asupra comuniunii cu natura, al erosului răsfrânt în amintiri nostalgice sau
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290196_a_291525]
-
un ritm sprinten, un humor sănătos, popular. Poezia sugerează schimbările profunde petrecute în viața satelor, în mentalitatea țăranilor muncitori (...). Creșterea nivelului politico-ideologic al conținutului poeziilor lui Mihu Dragomir a determinat implicit o împrospătare a limbajului poetic, o îmbogățire a tehnicii versificației. În volumul Prima șarjă, poetul manifesta adeseori predilecția pentru un stil prețios, cu giuvaeruri și panglicuțe, pentru anumite împerecheri de cuvinte ce voalau sensul ideilor. El vorbea de «vise boltite deasupra lumii», «vise mănoase ca un Egipt», «ani sbârciți», «ploaia
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de alarmă trage A.E. Baconsky. declanșând duelul Almanahul literar - Viața românească de care pomeneam mai devreme. Referindu-se la ciclul de poezii Pe scurt publicat de E. Frunză în revista Uniunii Scriitorilor, poetul clujean descoperă în noua modă a „versificației scurte” o serie de lipsuri, prozaism, locuri comune, sărăcie de idei, șabloane și clișee, producând „în ciuda dimensiunilor lor modeste o plictiseală cu totul remarcabilă”. Pentru ca cititorul să se convingă dacă aceste afirmații și altele își au acoperire, vom reproduce în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
expune un sentiment, o idee, un aspect, iar în a doua se trage concluzia, opunându-se primei părți o nouă afirmație menită astfel să se pună în valoare prin contrast (...). În aparență, poeziile nu-și arată deficiențele. Ideile sunt juste, versificația este corectă, respectând toate regulile metrice, ba chiar ritmul, măsura și alternanța rimelor schimbându-se de la poem la poem pot da impresia unei varietăți a mijloacelor de expresie poetică (...). Totuși, senzația sălcie pe care ți-o lasă poeziile chiar de la
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
teatru, spre deosebire de Aristotel, care se mulțumește să analizeze diferențele existente între tragedie și comedie, dar care nu impune pentru asta o separare strictă a genurilor. Invocând faptul că fiecare gen s-a născut adoptând un stil specific, un mod de versificație special, Horațiu cere ca tragedia și comedia să adopte tonuri diferite. Cu mult înainte, el formulează o estetică a purității care va deveni a clasicilor. "În ce ritm se puteau scrie remarcabilele fapte ale regilor, cele ale conducătorilor, și sumbrele
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu ca o bucată de bravură, ca personajele să vorbească pe cât de simplu posibil. Nu am nimic de spus în această privință (despre dicție), în afară de faptul că limbajul trebuie să fie limpede, figurile plasate la locul cuvenit și diversificate, iar versificația fără efort și înălțată deasupra prozei, dar nu până la umflarea din poemul epic, pentru că cei puși de poet să vorbească nu sunt poeți.12" De aceea, Corneille îi pune în gardă pe autorii dramatici împotriva abuzului de sentințe care, încărcând
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și i-a adus Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române. Studiul introductiv, cu cele patru mari secțiuni ale sale (Introducere, Tipologie, Circulație, Geneză), este o adâncită dezbatere asupra vastei problematici a subiectului: morfologia tematică, formulele de expresie, tematica motivelor de contaminare, versificație și probleme de compoziție, tipologia subiectului, raportul dintre tradiție și inovație, versiunea baladă, versiunea colind, variantele externe. Așa cum a remarcat Mircea Eliade, „tot ce privește tehnica și problematica folclorică a fost tratat amănunțit”. Etnograful F. își face simțită prezența în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
vreme sufleor la Teatrul Național din București. O. se definește în esență ca un cerc de studiu, țintind „cultura literară prin discuții, lecturi, comunicări intime și publicații”. La întâlnirile săptămânale și apoi bisăptămânale, Grandea vorbea despre frumos în poezie, despre versificație, despre lirica românească și universală, încerca analize „din punct de vedere estetic”. Tot aici conferențiau, mai puțin spectaculos, și ceilalți participanți. În ambianța de cenaclu creată, tinerii poeți, mai toți în formare, au beneficiat de discuțiile iscate de lectura producțiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288576_a_289905]
-
stylistique française, 1967, Introduzione alla stilistica italiană, 1971, Introducere în stilistica literară a limbii române, 1976). Comparatist, G. a cercetat influențele culturale și contactele literare care determină circulația formelor metrice. În acest sens, este inițiatorul unei metode comparative în cercetarea versificației, metoda evidențiata într-o serie de lucrări, că Le origini italo-greche della versificazione rumena (1939) și Esquisse d’une histoire de la versification roumaine (1964). A manifestat interes atât pentru prozodia limbilor romanice, cât și pentru metrica limbilor fino-ugrice sau pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287134_a_288463]