1,213 matches
-
12 ianuarie 2001) Una postvulcanicî Nu-ntrebam graba verde la ce și de unde venea luându-se cu mine (de nu cumva eu cu ea), cum cu-atât mai mult n-o-ntreb acum, că nu o mai văd, când, poate verzuie, ea pune totu-n mișcare și nu vopsește nimic. (Onești, sâmbătă, 13 ianuarie 2001)
Poezie by Constantin Th. Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/7639_a_8964]
-
ce da către cer, să-mi ucid dușmanii cu o suliță pe care Don Quijote nici n-o avea, nici nu avea s-o știe; să-l, de asemenea,-nțeleg pe întîiul José Arcadio, lătrînd în grai străin și scoțînd spume verzui pe gură. Macondo m-a făcut să pricep că romanul, romanul ca gen, luase asupră-și moartea teatrului și-o aruncase în curtea patimilor cititorului: teatrul murise, nu însă și păcatul lui - acela de a împlini persoana în multitudinea personajelor
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
Emil Brumaru Un bou oarecare Trecînd pe cărare O vacă-ntîlni Și astfel vorbi (Căci boul vorbește Ca orice pește!): O,vaco,ce mugeri Ai tu și ce ugeri Prin roura deasă Ce ochi de mătasă Ce-ntr-înșii îndeasă Tristețea verzuie De vacă-duduie Și ce bîz la coadă De muscă neroadă Cînd baligi grămadă Trîntești drept dovadă Că ești delicată Și bei ceai de mentă Ci vaca deodată Răspunse dementă: Eu nu'ș' ce vrei spune Cu astfel de glume Cînd
Boul și vaca by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10469_a_11794]
-
Emil Brumaru Se cățărase, Doamne, peste mine Verzuia prăbușire de lumine. Fruntea-mi fierbinte-o nădușise, albă, O rouă rea în rotunjimea-i calpă. Și-mi amorțeau picioarele în frigul Amurgului țepos ca țipirigul. Ci mai curgeau ceasornice și încă Îmi da tîrcoale-un înger, să mă strîngă Între
Clipa cea surâzătoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15084_a_16409]
-
suferă astfel de transformări, se hleizează, sarea pământului iese la suprafață, țâșnește la vedere cum s-ar spune sărăcia cea albă. Abia atunci descoperi grava "eroare" inițiată de om ca să pătimească omul. Leguma nu mai crește - frunza capătă o culoare verzui deschis, ftizie curată. Nu după mult timp, în locul plăpândelor plante legumicole, apare pustiul cel galben al ierburilor uscate. Mâlul ține și el cât poate să țină un mâl. Înainte vreme, din Botna asta se scotea atâta pește încât puteai hrăni
Basarabia, ținut al mirării by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Imaginative/15327_a_16652]
-
curți largi, cu femei spălînd laborios rufele colorate strident în lighene generoase, emailate, cu cîini și pisici doborîte de lene în praful mîzgos de lîngă zidurile macerate de ploi la cărămidă, sau pe acoperișurile de cotețe cu scîndura umflată, putredă, verzuie. Zăresc din nou cișmelele, eternele cișmele!, și iar mă tulbură veșnicul picurat pe cîte o piatră scobită de-atîta insistență apoasă. Dar nu găsesc ritmul, vechiul ritm, pur, lipsit de cuvinte, așteptînd să fie umplută de ele, și nimic, nu se
Înger la conovăț (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14951_a_16276]
-
unele nopți... sînt unele nopți înguste cît o lamă de cuțit. inima ca o limbă de clopot răstoarnă valuri de spaimă. vîntul se prăvălește pe-acoperiș, moartea surîde și-și sporește galopul. înăuntru cînd noaptea își scoate soarele net și verzui din pămînt toate-și pierd carnea. numai sîngele fîșîind în urechi e real, numai mîinile care-și ascund paloarea, peste lucruri trecînd. dacă-au fost cîndva - poate acum două ore - zuruit de zaruri și rîs și lătrături de cîini pe sub
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
amurgul se prelinge ca melasa caldă peste salcîmi. nervii atinși de arcușul nedeslușitei spaime hașurează aerul. văd o fereastră. din chenarul ei negru fulgeră scurt lumina unei mîini. ce bun e plînsul de ușurare. cîtă lentoare... cîtă lentoare în aburul verzui. ploaia cade-cade pe fața mea, a lui. o pată de lapte acrit iese încet din pămînt - în aburul verzui tu ești, eu sînt. două hăuri de sînge - muritoare, de plîngem ! altminteri, niciodată nu sîntem. încet și abrupt urcă luna printre
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
din chenarul ei negru fulgeră scurt lumina unei mîini. ce bun e plînsul de ușurare. cîtă lentoare... cîtă lentoare în aburul verzui. ploaia cade-cade pe fața mea, a lui. o pată de lapte acrit iese încet din pămînt - în aburul verzui tu ești, eu sînt. două hăuri de sînge - muritoare, de plîngem ! altminteri, niciodată nu sîntem. încet și abrupt urcă luna printre copaci. cu cîtă îndemînare și ură eu tac, tu taci. portret al morții am văzut-o. nu era cruntă
Poezie by Mariana Codruț () [Corola-journal/Imaginative/11252_a_12577]
-
vede, foarte încet, deși ne-am ivit oarecum în același timp. Oricum, am străbătut, împreună, câteva milioane de ani”. Observai că dezvoltarea subiectului era plictisitoare pentru el, deoarece își blegi, deodată, urechile și se culcă, cu labele întinse, pe mocheta verzuie de la picioarele mele. Părea să nu-l intereseze evoluția spiței sale. Important pentru el era starea lui de acum. Era mulțumit, nu simțea că ceva rămăsese neîntregit. Și-apoi nu se știe dacă, chiar mâine dimineață, nu începe o nouă
Steaua polară by Mihail Crama () [Corola-journal/Imaginative/13264_a_14589]
-
muc de lumânare de seu copil înspăimântat de zvonuri de impozite de cotele ce trebuiau date la stat de apele pârâului piuind peste pietre ca puișorii de cloșcă de ciorovăiala sălciilor în furtună de nopțile când oasele morților scoteau flăcări verzui în cimitire după o zi sumbră ca o sperietoare de păsări înspăimântat de tovarășii în haine albastre împrăștiind prin sate manifeste cu Tito banditul ce agita un topor plin de sânge prin întunericul de miere neagră stelele ude luminau singurătatea
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
toalete străine, mâncând pe apucate. Și-și amintea, cu aceeași duioșie, de zbaterea sa în ambiții fără rost și în frustrările nătânge trăite după fiecare eșec. Stătea întins pe perne, privea acvariul urban și își potolea setea cu un lichid verzui, pe care-l percepea rece și răcoritor, exact ca pe vremea când mai avea senzația temperaturii și a gustului. Apoi veni și ziua când Gough se trezi orb. De data aceea chiar că nu se mai revoltă deloc. Îi simți
Două proze by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/10436_a_11761]
-
o mie de fluiere sparte ploile s-au refugiat sub pământ ceaiul se tulbură și anotimpurile grele se afundă în creier plăci de patefon pârâie încet cu un susur al ploii îndepărtate pești reci în pâlnii de gramofon prin apa verzuie ascultăm Coralul tolăniți în brumă pe tuburi de orgă samovarul pâlpâie cu aburi bem iarna din cești de porțelan la gura sobei viscolul se îmbuibă din carnea iubitei pe catafalc II. De la Hamangia și Gumelnița caierul s-a depănat războaie
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
Emil Brumaru (variantă publicabilă) Mergeau pe-o cărare subțire Cu tine mari fluturi în jug Lăsați ca un fel de-amintire A soarelui stins îndelung Și strîmte șopîrle-n corsete Verzui cu fireturi de-argint Și îngeri voioși printre plete Mereu încîlcindu-se blînd Și-un crin cu peruca albastră Trimis din Castelul de Sos Să-ți spună timid Dumneavoastră Doriți fix pupată în dos? Te sărută în gură,Hobbitul de la Cultură
Poveste cu sfîrșit adînc by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10172_a_11497]
-
Emil Brumaru C-un crin în mînă, cu o spadă-n alta, Îngerul meu trecea,-nțeles cu soarta, Prin aburii verzui ai dimineții, Spre partea morții din acea a vieții. N-avea nici spaime, nici mirări, nici grije, Lin cumpănit între corola tijei Și-oțelul orbitor, doar ochii, parcă, Simțeam cum de plăcere i se-ncarcă. Mergeam asemeni lui, pășind pe-
Călătorie by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/6734_a_8059]
-
Emil Brumaru Ne țineam de mănă mergeam Prin locuri atăt de ciudate Tu spuneai că e-n rai eu spuneam Că raiul e mult mai departe Acum e doar cămpul și-n zori Verzui și subțiri ierburi nalte Răzănd le certai uneori ßi blănd păn'la săni sî nu-ți salte Ci numai lin palma-mi primeai Să-i măngăie fără sfială Mergeam și mergeam tu erai Alături de mine și goală Căci orice veșmănt
Ne țineam de mănă mergeam... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9914_a_11239]
-
în rețeaua densă de canale de apă care străbat toată întinderea lui, pornind din centrul istoric și ajungând până în centrul metropolei de azi. Această pânză de canale și casele vechi, colorate, înalte și destul de înguste, care se reflectă în apa verzuie, conferă capitalei Țării Lalelelor o alură urbană deosebit de elegantă. Amsterdam nu este un oraș cosmopolit, așa cum sunt Londra sau Paris, de exemplu, în ciuda numărului mare de imigranți, aproape invizibili pentru turiști, deoarece aceștia locuiesc și lucrează de obicei la periferie
Agenda2005-06-05-turistic () [Corola-journal/Journalistic/283373_a_284702]
-
la groapă fix la momentul potrivit, nici mai devreme, nici mai tîrziu astfel încît să-l primească fără nici o întîrziere sau grabă însuși Scaraoțchi. Era un camion nou-nouț fabricat în România cu un motor american cu motorină; un camion urît, verzui, ca la armată și care se afla probabil în prima lui cursă, - un rodaj istoric -, cu țeava de eșapament scoțînd un sul de fum negru, norul învăluind afetul de tun pe care se afla mortul ilustru pus în cosciugul greu
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
vaci și smîntînă, pe care dormea crucea din aluat răsucit. Dacă băgai degetul și o ridicai de un capăt, crănțănea între dinți, iar dacă-l înfigeai mai adînc, dădeai de dulceața fragilă a umpluturii. Cozonacul cu nasturi din rahat, drobul verzui, ridichile roșii, andrelele de ceapă subțire, telemeaua cu purici de chimen în farfuriile groase, cu bordura liliachie, din care spărgeau în fiecare an cîte una și care-mi plăceau să le țin marginea-n gură, pentru gustul lor neted și
Daneliuc îndrăgostit by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18010_a_19335]
-
cine a stat ore întregi pe puntea din spate a unui vapor ce se avânta în larg știe că navele, la orice oră din zi și din noapte, fie ploaie, fie ceață, la poli sau la tropice, în ape cenușii, verzui sau azurii, navighează mereu, dar chiar mereu, pe o cale alburie, ce se risipește de la orizont înspre elice, și pe care un om în pericol de înec n-ar mai vedea-o un sfert de oră mai târziu). Adia un
J.M.A. Biesheuvel – O motoretă pe mare () [Corola-journal/Journalistic/4512_a_5837]
-
Preda sunt macabre pentru un nespecialist: "Ficatul: 2500 gr și 30/21/9 cm. Capsula netedă, lucioasa și transparența. Pe secțiune de culoare castaniu-gălbuie cu desenul vascular evident, consistentă diminuată. Vezicula biliara conține circa 2 ml bilă de culoare maroniu verzuie. Mucoasa catifelata, cu aspect muriform. Pancreasul: micșorat ca volum, consistentă crescută. Pe secțiune de culoare cenusiu-gălbuie, cu desenul lobular estompat." etc. Există însă, în special în procesul-verbal întocmit de Procuratură, pasaje de o expresivitate involuntara (pentru a relua productivă idee
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
apoi a mai zis cineva ceva, un cuvânt tremurat, ori un cuvânt obligatoriu, mâine, ori pâine, sau așa ceva... Și toți ne uitam în pământ, într-un punct de unde, împingând ușor câțiva bulgări mărunți, urma să se ivească un colț roșcat verzui, apoi un lujer subțire, care nu trebuia să depună nici-un efort spre a-nflori, pe loc, sub ochii noștri... Adevărul este o floare care crește la picioarele noastre, și pe care trebuie s-o căutăm cu grijă. Eul liric nu
Tatonări în real by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8779_a_10104]
-
ziua de doisprezece august în anul 1991, la Roma, sînt singur și trist. Starea aceasta de tristețe mă cuprinsese în mijlocul unei zile fastuoase de vară, nebătută de nici un vînticel. Vîrfurile chiparoșilor stînd neclintite, pot să spun ca-n pasta groasă, verzuie a celor de pe fantastica pînză a lui Van Gogh. Băiețelul patronului barului de lîngă zidul lui Vespasian, prin poarta căruia pătrunzi pe teritoriul vechi al Vaticanului, spre bazilica de piatră San-Giovanni; acest băiețel, care a ajuns să mă cunoască de
San-Giovanni in Laterano by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17361_a_18686]
-
Versuri strînse în Caiet i-au apărut la Fundația Regală pentru Literatură și Artă, în 1943 la, deja, a doua ediție. Coperta seamănă (pentru nostalgici...) chiar prea bine cu a unui caiet din acelea subțiri, format A5, bej sau bej verzui, cum foloseau studenții altădată. Titlul și editura cu bleumarin, restul detaliilor în negru. Deschizînd volumul, și dînd de Spovedanie, te gîndești că de la Arghezi încoace poezia noastră își pune foaia de lichidare la început. De fapt, e-o mărturisire voioasă
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
apoi în păr,/ și ni se strecoară printre degetele ridicate/ în fața ochilor, printre care o privim pe furiș,/ se strecoară după ea, coborând pe treptele surpate,/ o umbră șerpuitoare - și se încolăcește pe după o piatră,/ și o pândește cu ochii verzui ca ai mării -/ și se leagănă. (noi am rămas la marginea primelor trepte,/ cu fața ascunsă în mâini.) ea a coborât în soare/ și în urechi purtând o flacără neguroasă.” Nu mi-aș fi amintit, poate, de acest poem și
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]