2,153 matches
-
fi spus ce știam. Ar trebui numai să fiu atentă pentru că era lume în jur. Aveam sentimentul că James era reacționa ca un taur furios când este enervat și nu aș exclude să vrea să mă arunce peste bord fără vesta de salvare. —Draga mea. Niște mâini m-au încercuit pe la spate. Am tresărit, chiar dacă i-am recunoscut vocea lui Sebastian. Ce este? mi-a rostit Sebastian în ureche. Te-am speriat? —Nu, normal că nu. M-am întors în timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
care era lângă bolul cu punch, și am ieșit pe punte. Barele albe și decorațiunile străluceau în soare, captând lumina și orbindu-ne. Un grup de bărbați tineri în maiouri și cu început de burți se zbenguiau cu una dintre vestele de salvare, aruncând-o de la unul la altul ca pe un Frisbee gigantic, cu fețele roșii de soare și băutură. Sebastian vorbea cu un cuplu care părea așezat la casa lui. Văzându-mă, s-a îndepărtat un moment, inventând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Fotograful. Ah, el! A scos un râset pițigăiat. — Era absolut imposibil. I-am spus să se întoarcă la fosta prietenă. Decodat, cred că asta însemna că nu avusese intenții serioase în legătură cu Baby. În spatele nostru, bețivii care se jucau Frisbee cu vesta de salvare acum își desfăcuseră pantalonii și își scosese penisurile. Atârnau în jos trist, precum niște viermi care nu se prea bucurau că ieșiseră la soare. Probabil le era frică de pescăruși. Sper că fuseseră date cu loțiune din belșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din cameră, oprindu-se exact în brațele lui Mal, care bloca holul. Puștiul micuț și gras aproape că ricoșă din înaltul său tată vitreg, de peste un metru optzeci și cinci. Apoi îl strânse de mijloc și își îngropă capul în vesta lui. Mal îl adăposti acolo, ținându-l cu o mână de umăr, iar cu cealaltă ciufulindu-i părul. Când Celeste se ridică în picioare și îi văzu, el îi spuse: — Nu vrei să renunți niciodată, așa-i? Celeste bombăni ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
drumul și fugi în camera lui de la etaj. Mal auzi ting-ting-ting - soldățeii de jucărie pe care Stefan îi arunca în ușă. Spuse: Știi la ce îl faci să se gândească, dar tot nu renunți. Celeste își strecură brațele în mânecile vestei aruncate pe spate - singurul gest european de afectare pe care Mal îl ura din tot sufletul. — Nein, herr Leutnant. Germană pură, pură Celeste - Buchenwald, maiorul Considine, asasinul cu sânge rece. Mal se sumeți în pragul ușii: — În curând căpitan, Fräulein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Lovi una din fotografiile contururilor de sânge de pe Tamarind, numărul 2307. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL ȘAISPREZECE Mal își puse minciunile în ordine pe pragul de la intrare, apoi sună. O pereche de tocuri răsunară pe parchet în toată casa. Mal își trase vesta în jos, ca să-și acopere talia firavă - mult prea multe mese sărite. Ușa se deschise și Regina Roșie apăru acolo, în prag, perfect coafată, elegantă, în mătase și tweed - la 9 și jumătate dimineața. — Da? Ești comis-voiajor? Ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
prins. „Spune-mi Mal” râse, își scose verigheta de pe deget și o aruncă în coșul de gunoi, după care zise: — Ca de la bărbat la bărbat? Danny îi răspunse: — Nu, ca de la ofițer la ofițer. Considine își făcu semnul crucii pe deasupra vestei. — Morții cu morții, cum îi stă bine unui fiu de preot. Hai să zicem că sunt vulnerabil față de femeile periculoase, iar soția mea bagă divorț, așa că stau în banca mea, ca să nu-i ofer muniție pentru proces. Trebuie să obțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Merge bine. Atunci de ce arăți așa de posomorât? Ascultă, crezi că există vreo șansă să fii avansat înainte să se întrunească marele juriu? Mal zise: — Nu, Jake. Care-i strategia ta după amânări? Kellerman își vârî degetele mari în buzunarele vestei. — Mal, o măcelărim pe Celeste. A abandonat băiatul... Nu l-a abandonat. Ordinarii de naziști i-au luat pe ea și pe soțul ei și i-au aruncat în jegul ăla de Buchenwald! — Șșșș... Ușor, amice. Mi-ai spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
profesor pe Toma Dicescu, un dascăl tare bun, de modă veche. Era bătrân, în ultimul său an de învățămînt, pentru că în anul următor a ieșit la pensie. Mărunt și gras, cu mustăți și cioc, cu ceas de aur purtat la vestă, Nea Tomiță, cum îi ziceam noi, ne făcea lecții frumoase. Era un om de o rară sensibilitate și avea pentru scriitorii noștri clasici un adevărat cult. Ne-a impresionat în mod deosebit pe toți elevii, fără excepție, în ziua de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă la zece mile mai sus. În fața lor se afla un spărgător de gheață acționat de o sută de vâslași. Nava Înainta Încet, dar reușea să spargă stratul de gheață. Cea mai Îngrijorătoare veste era, Însă, apropierea unui puternic detașament al Apărătorilor. Ali beg se bizuise pe prioritatea care avea să fie acordată evacuării domnitorului și a suitei lui, dar iată că Ștefan gândise altfel. Rămăsese pe loc, aproape fără protecție, trimițând toate forțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vorbi, își târâie picioarele pe terenurile școlii. Desigur, problemele nu încep imediat. La prânz, apare un elev dintre cei mai mici în camera lor, anunțându-le o întâlnire cu Fender Greene. Îi primește într-o stare bună, îmbrăcat cu o vestă nouă, cu un ceas de aur pe care-l expune ostentativ, pentru a demonstra cât de serioasă este întâlnirea pentru el. Din fericire, cu toate că are suspiciunile sale, nu poate demonstra decât că au încălcat regulamentul. Este o problemă de intimidare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de berbec, cârnați și roșii prăjite în farfuriile unor tineri angajați într-o discuție, de fapt o comparație despre meritele de tragedian ale lui Middleton și Marlowe. Sunt îmbrăcați la fel, în pantaloni gri de flanelă, cămăși deschise la culoare, veste și jachete de tweed. Își țin picioarele încrucișate elegant. Trag cu intermitență din pipele de lemn, pe care le folosesc pentru a sublinia punctele importante ale dezbaterii. Un observator întâmplător ar avea probleme să-i deosebească. Un expert, pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de mijloc, cu mâinile sprijinite de genunchi, cu răsuflarea întretăiată. Oamenii se adună în jurul lui, este nebunul care urlă pe stradă fără motiv. Când ridică privirea, vede în fața sa un gigant cu căciulă de astrahan. De la vârfurile cizmelor roșii, până la vesta de oaie care cu greu îl cuprinde, este o figură impresionantă. — Cabaret, monsieur? îl întreabă. Cabaret russe? De ce nu? Oricum, nu mai contează. Intră, ocupă un scaun în fața scenei șubrede cu panglici argintii, cu o pantă inegală și un cerc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de ruine, Am navigat pe-un val nesigur, Când tu ai navigat spre bine. Zile la rând, o lună crudă, Eu am plutit fără o țintă Pe-o mare rece și absurdă, Pornită parcă să mă mintă. Nu am nici vestă de salvare, Busola nu arată nordul, Privesc cu ochi tăcuți în zare, Un vas poate-și arată bordul. Abandonat pe-un țărm, departe, Doar pescărușul alb mai zboară Deasupra unor valuri sparte; îmi amintesc de prima seară. AURELIA ELENA MATEI
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
noi ii apăram. Mă gândesc deci. Cobor în forul meu interior. Simt o pace indestructibilă și o mare desfătare spirituală, re-flectînd cum să scrii o carte despre un om pur care își vâră cele două degete groase ale mâinilor sub vestă și, știind perfect în ce epocă istorică trăiește, se detașează de orice fel de probleme și de orice fel de adevăr. El este un om în sine, fără viață de relație, nu numai socială ― asta nici măcar nu intră pe departe
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
lui în joc. Ar putea să ia salteaua pneumatică și să vâslească până ajunge undeva mai în larg, sugeră Eva. Nu-i nevoie să înoate. — Saltea pneumatică? Ai zis ceva de o saltea pneumatică? Ce saltea? — Cea din dulăpașul cu vestele de salvare. Nu trebuie decât s-o umfle și... — Draga mea, ești cea mai pragmatică dragă din lume, zise Sally și țâșni afară din cabină. Ge, Eva a găsit o metodă prin care poți să te duci să ceri ajutor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
trebuie decât s-o umfle și... — Draga mea, ești cea mai pragmatică dragă din lume, zise Sally și țâșni afară din cabină. Ge, Eva a găsit o metodă prin care poți să te duci să ceri ajutor! în dulăpașul cu vestele de salvare există o saltea pneumatică. Sally scotoci prin dulapul respectiv și scoase salteaua de acolo. Dacă te gândești că o să plec undeva pe afurisita aia de saltea, ai face mai bine s-aștepți gândul următor, zise Gaskell. — Dar care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
furie și într-o ură rece împotriva soților Pringsheim. O să se răzbune pe ei cu vârf și îndesat. O să-i facă să le pară rău și că au cunoscut-o. Se ridică, deschise dulăpașul pe care stătea, scoase din el vestele de salvare și le aruncă peste bord. Apoi umflă salteaua pneumatică, o aruncă în apă și se cocoță și ea pe margine. Se lăsă în apă, după care se întinse pe saltea. Obiectul se bălăngănea îngrijorător de tare, dar Evei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pe saltea. Obiectul se bălăngănea îngrijorător de tare, dar Evei nu-i era frică. Acum se răzbuna pe cei doi Pringsheimi și nu-i mai păsa nicidecum ce se întâmpla cu ea. Vâsli prin valurile micuțe, ce împingeau în larg vestele de salvare, îndepărtându-se și ea de ambarcațiune. Vântul sufla din spate, iar salteaua aluneca ușor pe ape. în cinci minute Eva ieșise din stufăriș, luase colțul și pierduse din vedere ambarcațiunea. Undeva în fața ei, în întuneric, erau apele largi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
văzuseră ei șalupele, iar dincolo de ele era țărmul. Dintr-o dată Eva se trezi dusă de vânt într-o parte, în stufăriș. Ploaia se oprise, iar Eva se întinse pe saltea, gâfâind. I-ar fi fost mai ușor dacă scăpa de vestele de salvare. Ajunsese destul de departe de ambarcațiune ca să știe că sunt bine ascunse. Le împinse între trestii, după care ezită. Desfăcu una din veste din legătura compactă și izbuti să și-o pună pe ea. Apoi se întinse iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
niște haine. Da, asta era. Eva Wilt se urcă pe saltea și începu să vâslească înspre mal. La jumătatea drumului salteaua se dezumflă pentru a unsprezecea oară. Eva renunță la ea și se chinui să avanseze folosindu-se doar de vesta de salvare. Dar și asta o împiedica, așa că într-un final femeia se decise să și-o scoată. Călcă apa și încercă să descheie vesta, reușind, după multă trudă, să o dea jos de pe ea. în timpul procesului ceea ce mai rămăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
unsprezecea oară. Eva renunță la ea și se chinui să avanseze folosindu-se doar de vesta de salvare. Dar și asta o împiedica, așa că într-un final femeia se decise să și-o scoată. Călcă apa și încercă să descheie vesta, reușind, după multă trudă, să o dea jos de pe ea. în timpul procesului ceea ce mai rămăsese pe ea din pijamalele de plajă gălbui se dezintegră, așa că în momentul în care ajunse pe țărm, Eva Wilt era epuizată și complet goală. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-i spuse: — Dragule Noe, puntea superioară tinde să se usuce. E timpul să deschizi colivia. Gaskell deschise ușa cabinei și păși afară, unde descoperi că Eva își luase deja zborul din colivie și că luase cu ea salteaua pneumatică și vestele de salvare. — Vrei să spui că ai lăsat-o afară toată noaptea? zise el. Acum sunt sigur c-am ajuns pe Marea de Căcat. Fără vâsle, fără saltea, fără veste de salvare, fără nimic. Nu m-am gândit c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
N-am făcut nimic. — Eu nu zic decât că dacă i se întâmplă ceva, o să pară ciudat. Iar tu spune-mi cum să facem să plecăm de-aici. Dacă te gândești că am de gând să plec înot și fără vestă de salvare, te înșeli. Eu nu-s Spitz. — Of, eroul meu! zise Sally. Gaskell coborî în cabină și se uită în dulapul de bucătărie de deasupra cuptorului. — Mai e ceva, zise el. Avem o problemă cu mâncarea. Și cu apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
albă. Urechile enorme, enorme. — Semăn, nu-i așa? Chiar sunt, să știi. De vreo douăzeci de ani, sunt Tizian! Tiziano, cu totul. Am 99 de ani, ți-am spus. Sunt pe moarte, să știi. Marele Tiziano e pe moarte... O vestă de lână țărănească, neagră și groasă, cu un grațios guleraș de blană, de sub care ieșea gulerul cămășii. Mâinile tremurau, mari și păroase. Pantaloni de catifea. La gât un colan metalic de care atârna o scoică. În picioare, teniși pe piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]