857 matches
-
mărea sub privirile noastre - domnii de la masa vecină au plecat de mult semn că vremea alăptatului venise pe deasupra ziarului cu titluri mari și fotografii alb-negru ochii mei caută copilăroși și fără speranță pieptul femeii cum noua decorație un loc pe vestonul generalului de la pagina trei Dumnezeu nu vorbește cu nimeni de ceva vreme aud despre mine aceleași povești mai toate urâte mai toate triste și mă bucur asta înseamnă că tot ce am făcut în ultimul timp e poate bun și
Robert Șerban by Robert Șerban () [Corola-journal/Imaginative/10697_a_12022]
-
douăzeci și cinci de unități". Un fior de interes îi străbătu trupul. Deodată, misterul Arsenalelor i se dezvălui la fel de vast și de important ca și sumbrul său destin. Dar bătrânul îi vorbi din nou: - Și acum, dacă aveți amabilitatea să vă scoateți vestonul, vi-l putem pune direct în toc. Fara se supuse mașinal. Era prea uluit să-și dea seama că peste doar câteva secunde avea să iasă din magazin echipat pentru sinucidere și că acum dispăruse orice obstacol din calea morții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
uit într-o doară la Dan și-l văd furișând ceva în sân. Mult prea mare ca să fie o felie de pâine, colorat în pasteluri vesele, ceva ce nu pare purtător de calorii. îmi citește curiozitatea din priviri, își descheie vestonul și-mi arată: manualul de latină de a douăsprezecea. Pe urmă se rebutonează cu o cochetărie complice, își împinge bărbia în față și harponează depărtările cu ochii. Pare un cadru de film. Și probabil că Dan chiar la așa ceva se
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
aceeași strategie, reușise să pătrundă în clădire. Holurile lungi erau împânzite de revoluționari, birourile, de asemenea, peste tot dulapuri și fișete larg deschise. Pe jos acte, dosare. Nimic, în rest. Dispăruseră chiar și tușierele... Mai retras, un plutonier, descheiat la veston, fără caschetă, rezemat de un perete, privea tâmp spre mulțime. Îl adusese la realitate Petrache: Ce stai, mă!? Du-mă în biroul șefilor! Să trăiți, sunt în biroul oval! S-au încuiat înăuntru... Eu trebuia să stau la ușă, dar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
era văzut bine, cu toate că avea inspecții aproape în fiecare lună. Ofițeri superiori, procurori veneau la Florin ca la ei acasă. De regulă, inspecțiile durau câte o zi și o noapte și toți plecau mulțumiți... Era beat bine, fără epoleți la vestonul descheiat... Văzându-și fratele, Gheorghe râse cumva ușurat, apoi se crispă la față. Cine-i tovarășu’? Ce caută la noi? Stai liniștit, e băiat bun, m-a adus cu mașina, e mormânt... Pune televizorul pe măsuța din colț, să vadă
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Dar Irina, unde-i Irina, se întrebă îngrozit că n-o vedea pe Irina, și cum stătea aplecat peste balcon, îi veni să arunce c-un reflector în capul petrecăreților. Mama lui de pușlama! Semăna cu aviatorul din fotografie. Purta vestonul țeapăn pe el, încheiat la toți nasturii, manșetele scrobite, cu butoni de aur, îi scoteau în evidență mâinile prelungi și palide care se-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
altceva, răsucită de explozia unei imagini insolite: "în aceeași zi în care s-a măritat/ maică-mea și-a dat și examenul pentru gradul de sublocotenent/ două ore s-au chinuit femeile să-i mascheze/ urmele lăsate de chipiu și veston// cum bine spunea un sergent la recrutare boule/ după ce-am completat țidule despre starea civilă/ dacă ești major și necăsătorit/ familia ta e compusă din zero// pe maică-mea am însărcinat-o doar nouă luni// și uite ce-a
Minimalism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11674_a_12999]
-
e de făcut. Uite, vine Butoiescu! Într-adevăr, constructorul intra pe poartă. Când fu înăuntru, Ioanide recapitulă pe scurt programul șantierelor din timpul verii, apoi își puse în cap o șapcă de lucrător. Era îmbrăcat în haine de doc cafeniu, vestonul fiind prevăzut cu patru mari buzunare exterioare, prevăzute cu nasturi și clape, în loc de cămașă având un tricou de bumbac vărgat. Părea un mecanic. Arhitectul și constructorul aveau să meargă de dimineață la cimitirul Bellu, spre a pune la punct mausoleul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui dulap și scosese de-acolo o uniformă nemțească "de hiclerist", pe care-o aruncase pe pat. Privind-o sălbatic, îi spusese s-o îmbrace. Și mi-am tras pe mine pantalonii-ăia strâmți și mi-am încheiat până la gât vestonul cu cruci de fier, după-aia mi-am tras cizmele și mi-am pus șapca. M-am încins cu centura de piele și m-am uitat în oglindă. Știi că-mi venea bine? Da' cam atârnau toate pe mine, erau
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sergentului, de frică să nu mă ghicească rușii, i-am dat ceasul și busola. Una micuță. Când a văzut asta, sergentul mi-a înapoiat busola și mi-a spus s-o ascund, că cine știe... Am ascuns o sub căptușeala vestonului, aici la umăr.” „Strașnică treabă ai făcut” - l-am lăudat eu... Într-o zi, în sfârșit am ajuns la un lagăr cu barăci. Brad s-a lipit de mine și am reușit să intrăm amândoi în aceeași baracă. Apoi, cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Karl May și documente de afaceri. Mersi. K.M.“ Era, probabil, cel mai ciudat bilet spre casă pe care l-a avut cineva vreodată. 19 Părea că peste tot erau uniforme. Până și vânzătorii de ziare purtau șepci de SA și vestoane. Nici o paradă și, desigur, nici un evreu pe Unter den Linden care să poată fi boicotat. Poate că abia atunci, după Dachau, am realizat cu adevărat adevărata forță a strânsorii În care național-socialismul ținea Germania. Mă Îndreptam spre biroul meu. Situat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
ales el cu metehne. Pe de altă parte, poate că mama l-a deprins prea mult cu rachiul. «Ca să nu-l ia frigul pe câmp», zice ea. Când au pornit spre Rusia și Ucraina, nemții erau fercheși și zâmbitori, cu vestonul încheiat la toți nasturii. Seară de seară își lustruiau cizmele. Soseau în unități mici și plecau din sat tot în unități mici. Când s-au dus înapoi către vest, se abăteau pe la noi răzlețiți, uneori numai câte unul. Aveau cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-mi cred ochilor de uimire când la adresa de pe bilet am găsit o poartă mare cu sentinele alături, în spatele ei automobile cu numere speciale și un du-te-vino de oameni importanți și mai puțin importanți. Mulți purtau uniforme, cei importanți aveau pe veston decorații și stele, ceilalți luau poziție de drepți în fața lor. Era comandamentul aviației militare. Și acum, copile, ascultă bine și află ce s-a întâmplat în noiembrie 1952, când tatăl tău stătea nehotărât și intimidat în fața acelei porți, neștiind dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
informative pentru Schellenberg 42. Mă întâlnesc foarte des cu el la clubul de tenis, unde este cunoscut chiar și printre profesioniști ca un jucător cu lovitura extraordinară de rever. Ofițerul german duce delicat șervetul la gură, se ridică, trage marginile vestonului parcă pentru a îndrepta niște cute invizibile ale uniformei, apoi se îndreaptă fără grabă către masa lor. Mișcările ferme trădează condiția fizică perfectă a unui trup robust, întreținut prin permanente vizite la sala de antrenament. Stimată domnișoară Hagiaturian! Domnule! Pocnește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
execută și imediat treizeci de voci încep să cânte, făcând să răsune câmpul plin de bălți și noroaie: "Suflecată pân'la brâu, Spăla, spăla, rufele la râu..." Se întorc către orele prânzului, rupți de oboseală. Pete mari de sudoare întunecă vestoanele soldaților. Mușchii fețelor epuizate și murdare tresaltă ritmic în cadența impecabilului pas de defilare prin care-și fac intrarea pe poarta regimentului. Chiar dacă curelele echipamentului taie dureros omoplații iar bătăturile și rosăturile le fac impresia că pășesc pe sticlă pisată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
plete lungi și albe, revărsate peste umerii sutanei și o barbă la fel de albă, psalmodiază cu voce blândă lângă masa unde sunt puse cununiile. În fața lui, mirele, un ofițer de aviație înalt, subțire, cu fața copilăroasă roșie ca focul, îmbrăcat în vestonul sobru al uniformei, strânsă cu centura pe talie. Alături, Cella, mireasa, mică și delicată ca o statuetă chinezească. Are aerul unei adolescente încă crude, impresie sporită de părul blond-roșcat, puțin buclat, pieptănat cu cărare într-o parte și tăiat drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
vinderea unor cantități însemnate de grâu deficitar către armata română. Nespus de beat, Iorgu încearcă o curte stângace Smarandei. Fata nu face nici un secret din dezgustul provocat de apropierea lui și strâmbă din nas cu silă atunci când acesta își scoate vestonul militar, pe umerii căruia se văd galoanele gradului de sublocotenent, ca să-l atârne neglijent pe spătarul scaunului ei. Pe toți sfinții, tare frumoasă mai ești! Jur că nu am văzut vreo femeie mai atrăgătoare ca tine! Și avea dreptate. Îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Doamne-ferește, să te înțepi în propriul stilou? intervine cu voce zeflemitoare Marius. Auzi, băi, soldat de trei parale, te crezi spiritual? explodează grobian celălalt. Aș! Sunt pur și simplu curios. Iorgu îndreaptă în silă un deget spre decorațiile aflate pe vestonului lui Marius. Crezi că mă impresionezi cu bucățile alea de tablă? Deloc. Pentru mine ești și vei rămâne doar un sărăntoc prăpădit, cu gură prea mare pentru care meriți aplicarea unei bătăi zdravene à l'anglaise 96. Noroc că suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
degrabă cu o invitație de a ieși afară. Nu am venit să creez probleme, zâmbește strâmb Iorgu. Sper. Dar în acest caz știi ce ai de făcut, ca să fiu de acord cu tine. Iorgu se ridică în picioare, își ia vestonul aflat pe spătar și cu el pe braț se îndreaptă în grabă către altă masă. Toată scena durase mai puțin de un minut. Nimeni din cei prezenți nu remarcase nimic neobișnuit în comportamentul lor. Într-o exuberanță veselă invitații dansează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
da? Smaranda aprobă tăcut din cap, ca un copil cuminte în fața sfaturilor unui părinte. Bine. Întoarce capul la auzul tropotului unor tălpi groase de cizmă pe treptele casei. Este Neculai, șoferul. Cu chipiul pe cap, se încheie grăbit la nasturii vestonului. Domnișoară, domnule, bună dimineața, spune acesta cu un zâmbet discret pe fața rotundă și plină. Răspund amândoi salutului respectuos. Înainte să urce în mașină, Marius se întoarce brusc către ea. Smaranda? Da? Te iubesc. Știu. Corpurile lor s-au apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bani din portofelul părinților. Un grup de soldați germani beți își fac apariția din interior urlând un cântec cu versuri porcoase, din care se aude Gröfaz107 și Arschloch 108. Așezat pe bordură, cu mâna întinsă, un ins ce poartă un veston militar jerpelit îngână cu voce căzută într-un falset slugarnic, de cerșetor profesionist: "Aveți milă ... Domnul să vă dea sănătate ... Cât vă lasă inima ... Pentru o bucată de pâine". Poartă ochelari rotunzi cu lentila neagră, de orb, dar ochiul versat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ultima răsuflare, apoi mâna se destinde brusc, întinzându-se moale pe caldarâm. În acel moment, sirenele celor de la Apărarea Pasivă anunță prelung și tânguitor încetarea alarmei aeriene. Partea a II-a În cei doi ani și jumătate de când poartă pe veston însemnul trăgătorilor de elită, Wilhelm Treibler își crease propriile lui reguli. Iar cea mai importantă este ca niciodată să nu împuște pe cei de la Crucea Roșie. Dincolo de ordinele care trebuie executate, uciderea unor oameni care uită siguranța propriei vieți salvând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
se întrețin politicoși. Gata cu uciderile, târâitul pe pământ ca o reptilă sub focul ucigător al artileriei sau cu inumana așteptare a unui glonț cu numele tău scris pe el. Va putea umbla fără cască, fără mantaua asta murdară, ori vestonul care-l rănește la subsuori, întărit fiind de cristalele sărate ale transpirației. Putea redeveni din nou studentul de la Belle-Arte care, îmbrăcat într-un costum ușor, privea de sub borul subțire al pălăriei pus pe ochi à la Humphrey Bogart siluetele adorabile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
rupă măselele. Cina. Și asta "eliberată prin efortul de război" din buzunarul unui neamț mort. Mestecă îndelung, la fel de tacticos ca și când s-ar afla în interiorul unui restaurant select. Când termină, se șterge la gură cu batista și scutură firmiturile căzute pe veston. Un hohot de râs sănătos îl face să ridice privirea. Sergentul Cristian Lazăr, zis Mâțu, comandantul grupei a doua, savurează o cacealma trasă fruntașului Romulus Klein. Joci ca o cizmă, băiete. Nu e de ajuns să ai cărți bune în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
treceți Prutul!". În timp ce se ridică de pe găleata unde stătuse, Romulus Klein râde și el, în felul lui. Adică mai mult din ochi. Își mișcă puțin picioarele ca să le dezmorțească. Cu un oftat mulțumit se așează, duce mâna dreaptă la buzunarul vestonului și scoate nelipsita lui pipă. Cu mișcări meticuloase o îndeasă cu tutun, apoi începe să pufăie des, ca o locomotivă la deal. Pentru ochii celui care-l vede prima dată, înalt și solid ca un tanc, cu coama de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]