4,489 matches
-
blagianul somn prin rotunjimile tainice ale reliefului încrustat cu patima cuprinderii în cuvânt: „Aici a dormit poetul/ unde i-a stat capul / iarba a încolțit asemeni ideilor”. (pag.29) Dealtfel ființa sa se regăsește în esențele locului țâșnind în lumina viței de vie, în foșnetul boabelor dulci, rod al sevei, al sudorii și al soarelui. Trupul și sufletul, o devenire, poetul trăiește clipele, tremurând închegate în cupe de muguri, în bronzul toamnei sunând în frunza viei, în eternitatea dorului de mare
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
Tabor... Azi rămași pustii-golași și fără turme, dar aveți Păstor. Semn profetic la Masada, Negev, Înălțimile Golan De la mare pân’ la munte prin pustie și deșert galilean. Cine-n lumea asta scoate din pustiu hrană bogată? Iată primul semn! Ce viță de smochin la ei se-arată! În curând veți bate-n palme, veți zburda ca mieii primăvara În Sion se-ascunde taina ce o poartă astăzi țara; O cetate de dușmani înconjorată și o țară în pustie, Dar de Domnul
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
Marea de murmurul ei, Starea de veghe când vine Înapoi să nu mi-o mai iei Și așa e târziu pe pământ, Fără de țărmuri să-mi fie Până la capătu-i sfânt Năvalnica mea liturghie... Eu știu ce oftat o cuprinde Pe Vița cu dor de araci, Nimic dintre noi nu se vinde- Sărută-mi cuvântul și taci... Primăvara îmi umblă prin vine, De muguri mi-s umerii grei, Și iarăși mă umplu de tine Ca Marea de murmurul ei... NUMELE FRUMUSEȚII De
ELEGII DE PRIMĂVARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349070_a_350399]
-
a luat numele fetei ca să nu se mai știe că a fost neamț, din Olaru a făcut Olărescu și fiindcă avea avere, vota la „Colegiul Întâi”. Atunci se vota după avere, nu tot mârlanu’ era la cot cu boierul de viță. Sultana i-a făcut lui Vasile 8 copii, Aneta, cea mai mare, căreia „îi fila o lampă” umbla și vara și iarna înfășurată în niște perne și se spăla numai cu gaz și niciodată cu apă. Apoi venea Gheorghe, care
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
și a dat la toți copii lui parte frățească, atât în Gura Nișcov, cât și în Făurei, unde mamii i-a revenit o livadă și o bucată de pământ arabil de 7 pogoane, plus în Gura Nișcov, o vie de viță altoită și o livadă mică de pruni de țuică. Gheorghe fiindcă nu a fost bun la carte s-a dus la Făurei și administra loturile de pământ ale fraților și surorilor și așa s-a pricopsit. Dar să spun povestea
SLUGĂ LA NEA GHEORGHE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349054_a_350383]
-
eternă, nu este nimic”- zice el. „Mai merită viața asta să fie trăită, dacă totul ți se dă atât de cârpit și de îndoielnic?”- se întreabă. În „Suflete tari” Andrei Pietraru iubește pe Ioana, fiica lui Matei, un boier de viță veche. Renunțând la o iubire mai veche, noua iubire îl transformă într-un ratat. Aici iubirea în sine pare a fi un act irațional. Prozatorul Camil Petrescu își are originile în eseul „Noua structură și opera lui Marcel Proust”. Prust
CAMIL PETRESCU-SCRIITORUL CARE A VĂZUT IDEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348513_a_349842]
-
înrămând povestirea în consemnul teoretic al fantasticului. Și în povestirea Globul de cristal, personajul Ion Fănușan, conducătorul unui cenaclu literar, convoacă mai mulți scriitori la o cafenea-ceainărie unde: „Erau atrași de un glob cu fațete strălucitoare, atârnat sub bolta de viță de câteva secole” și astfel se face transcederea spre imaginar într-un spațiu temporal în care mithosul rămâne prezent prin personajele legendare readuse, Pandora, Ariadna, Echo. O altă caracteristică a prozei fantastice, bine concretizată în proza Elisabetei Iosif, ține de
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
toți împreună Trup al lui Iisus Hristos" (I Cor. XII, 27). De aceea, credincioșii care nu participă efectiv la Taina Comuniunii, nu sunt legați ontologic de Iisus Hristos și nici integrați pe deplin în inima Bisericii. Ei sunt coardele de viță în care nu mai curge seva de viață din rădăcina butucului și care, deci, se usucă, pentru a- fi tăiate și aruncate în foc (Ioan XV, 1-6). Ideea aceasta era atât de vie și de puternică în antichitatea creștină, încât
CATEVA REFERINTE DESPRE CARACTERUL COMUNITAR AL SFINTEI EUHARISTII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349141_a_350470]
-
antipleonasm) într-una de brazi. Trenulețul merge cu 10-12 km pe oră, așa încât faptul că vagoanele sunt deschise nu deranjează. Ba dimpotrivă, poți face sute de poze. Și ai ce fotografia. Pe Vaser, iubea o fată Un mocan de veche viță Și, având cale ferată, Și-a adus-o... mocăniță. În zilele următoare am mers pe Valea Izei în sus și-n jos. Am văzut câteva biserici vechi de lemn de pe la 1300, în Ieud și în Bârsana, am vizitat pe îndelete
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
este un tolerat, nu-i o putere. Asta-i marea greșeală a oamenilor, că se tem. Cu nici un chip nu are nici o putere. Iată, suntem mlădițe în tulpină. De unde vine toată seva, toată puterea, înmugurirea, rodirea? El n-are nici o viță. El nu este mlădiță. Totul este de la Dumnezeu: “Fără de Mine nu puteți face nimic”. Lucrul acesta s-a ignorat și neglijat în trăirea creștinilor. Dacă creștinul s-ar gândi mereu la lucrul acesta, ar trăi o stare de prezență care
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
Dumnezeu, pentru că, dacă nu-i cu putință la oameni, la Dumnezeu orice-i cu putință. Asta mi-a plăcut la acest sinod, că s-a gândit să ne trezească la faptul că suntem niște mlădițe care nu putem rodi fără viță. Cu nici un chip! Chiar cu nici un chip! Dacă o mlădiță stă fără viță, se usucă într-un timp extrem de scurt. Și atunci Domnul nostru Iisus Hristos S-a oferit să-I mâncăm Trupul și Sângele Lui ca să fim mereu dumnezei
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
cu putință. Asta mi-a plăcut la acest sinod, că s-a gândit să ne trezească la faptul că suntem niște mlădițe care nu putem rodi fără viță. Cu nici un chip! Chiar cu nici un chip! Dacă o mlădiță stă fără viță, se usucă într-un timp extrem de scurt. Și atunci Domnul nostru Iisus Hristos S-a oferit să-I mâncăm Trupul și Sângele Lui ca să fim mereu dumnezei. Să nu faci greșeala de a te compara cu marii trăitori. Că nu
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
Ei întotdeauna i-a plăcut cartea, numai că i-au plăcut și bărbații bine legați, înalți și cu ochii albaștri. La culoarea ochilor mai făcea rabat, însă la pectoralii care o atrăgeau ca un magnet, niciodată. - Hai, lasă naiba de viță că ai tot timpul s-o legi! Te ajut și eu mâine că și așa nu am ce face toată ziua. Uitase în entuziasmul și bucuria de a-și vedea părinții că mai avea de învățat pentru examenul de peste o
CAP. XIV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349299_a_350628]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > EXPRIMĂM LUMINĂ Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1326 din 18 august 2014 Toate Articolele Autorului Exprimăm lumină Lumină în cuvinte punem Chiar de laț Noi conștient o strângem, Din vița-i nobilă Un vin de secole Ținut în beciuri Cu grijă pregătit Și mult iubit Vi-l dăm - Nu să vă îmbătăm de gusturi Ci rafinat Cu gesturi sigure de mână Ca un salut Din onoare înnăscut Și de viață
EXPRIMĂM LUMINĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349435_a_350764]
-
Konstantin Isus îi arată/Cu slove împreună scrise râmlenește :/ Pe toți vrăjmașii tăi tu să-i biruiești/ Acum și corbul încă o arată /Domnului Konstantin într-această dată/ Dându-i lui putere cu nădejde bună/ Ca să stăpânească că-i de viță bună. Numărul relativ restrâns de tipărituri din epoca lui Brâncoveanu, promotor al mecenatului domnesc , păstrate până azi , ce ilustrează începuturile perfecționării esteticii cărții, a pedagogiei sociale desprinse din conținutul versurilor politice la stemă, din prefețe sau colofon, nu face decât
VARVARA MAGDALENA MANEANU, CARTE VECHE ROMÂNEASCĂ DIN EPOCA LUI CONSTANTIN BRÂNCOVEANU ÎN COLECŢII DIN JUDEŢUL MEHEDINŢI de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349425_a_350754]
-
-ai neamuri și ai răsădit-o pe ea. 10. Cale ai făcut înaintea ei și ai răsă- dit rădăcinile ei și s-a umplut pămîntul. 11. Umbra ei și mlădițele ei au aco- perit cedrii lui Dumnezeu. 12. Întins-a vițele ei pînă la mare și pînă la rîu lăstarele ei. 13. Pentru ce ai dărîmat gardul ei și o culeg pe ea toți cei ce trec pe cale? 14. A stricat-o pe ea mistrețul din pă- dure și porcul sălbatic
EUGEN DORCESCU, METAFORA ÎN PSALMUL 79 (80) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349798_a_351127]
-
-ai neamuri și ai răsădit-o pe ea. 10. Cale ai făcut înaintea ei și ai răsă- dit rădăcinile ei și s-a umplut pămîntul. 11. Umbra ei și mlădițele ei au aco- perit cedrii lui Dumnezeu. 12. Întins-a vițele ei pînă la mare și pînă la rîu lăstarele ei. 13. Pentru ce ai dărîmat gardul ei și o culeg pe ea toți cei ce trec pe cale? 14. A stricat-o pe ea mistrețul din pă- dure și porcul sălbatic
EUGEN DORCESCU, METAFORA ÎN PSALMUL 79 (80) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1259 din 12 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349798_a_351127]
-
care se adăuga corpul de legionari care trebuia să intervină în orice moment cu armele, caii și echipamentul necesar. În timp ce Brassus citea componența vexilației, cei strigați făceau un pas în fața formației. La sfârșit Brassus își ridică bastonul din lemn de viță de vie, cu care orice centurion era investit și pe care îl folosea ca semn al autorității sale. Centurionul spuse: -Cel care nu va face ceea ce a fost hotărât se va supune pedepsei! Un signofor aduse în fața trupei fasciile, un
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL DOILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349818_a_351147]
-
î” mut. Strofele sunt formate în general din câte trei versuri dintre care unul este refrenul: ,,Mari boieri”, ,,O, lerui Doamne”, ,,Oi-da lerui Doamne”, ,,Oi-le-runda lerui Doamne”, ,,Domnului, Domn din cer”, ,,Flor’le dalbe”, ,,Flor’le dalbe lel’ de măr”, ,,Vița-i verde de ieder” etc. O excepție este ,,Cântecu’ din casă” sau ,,D-ale cui-st-acestor case?” care are patru versuri, dintre care unul este refrenul - ,,O, lerui Doamne” (și din care redăm ceva mai jos două fragmente exemplificatoare). Uneori refrenul
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
se cântă de obicei în familiile care au frați și surori de vârste apropiate, necăsătoriți. Ii reproducem integral textul fiindcă mesajul său este unul deosebit de interesant, fiind pus în valoare și de o melodie foarte frumoasă: Sus în plaiu’ muntelui, Vița-i verde de ieder’ (R), E-un ciopor mare de oi. Da’ de păscut un’ să paște? (R), Șî se paște-n seninei. Da’ de apă un’ s-adapă? (R), Șî s-adapă în nori negri. Dară strunga care este
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
ascunse în străfundurile memoriei mele, ajunsă poate la răscruci de vremuri. Eram prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani și când începuse tata să mă trimită la vreo patru kilometri de comună să păzesc jumătatea de hectar cultivată cu viță de vie. Să nu-mi fie frică să stau singur pe câmp la acea vârstă fragedă, departe de casă și de familie, mă însoțea și bunica, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
vârstă fragedă, departe de casă și de familie, mă însoțea și bunica, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la rând via noastră. La circa cincizeci de metri distanță de lotul nostru de viță, avea și tata mare (tatăl mamei) un hectar, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că îl păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
păzeam. Este un fel de a spune că îl păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai lotului cu viță de vie, mai întâi tata scotea ușa de la beci, încărca cu paie o saltea din pânză din fuior de cânepă țesută de mama iarna la război, lua câțiva chirpici din tizic și îi încărca în căruță, apoi bota cu apă
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
a cozii și lătrături vesele repetate, când simțea căruța că vine tata să rămână peste noapte cu noi. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână să aibă încrederea în a ne lăsa singuri peste noapte. În capătul lotului de viță al bunicilor din partea mamei, era o movilă de pământ, înaltă de vreo doi metri și jumătate dar cu un diametru de peste zece metri. În mijlocul ei era instalat un semn topografic de aliniament reprezentând o anumită cotă. Nu se știa cine
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
nu-i răspundea la apelul de identificare, începea să-i strige: " Te văd, te văd, ieși afară din vie că vin la tine cu bastonul". Noi copii ne amuzam și ne distram de această situație. Între movilă și lotul cu vița de vie al lui tata mare, (așa le spuneam noi nepoții bunicilor din partea mamei, tata mare și mama mare și bunicul cu bunica celor din partea tatălui), era mai bine de un ar de pădurice din salcâm. Inițial a fost tot
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]