3,591 matches
-
S-au dispersat speranțe în cristale Pierdute-n frământările lumești În aburii dorinței rituale S-au consumat conflicte sufletești. Zăpada arde când din neființă A încolțit chemarea de amor Un sacru foc, nu rug de umilință, Cicatrizează rănile ce dor. Vibrează sentimente adormite Păstrate, neștiute, în sipet La rezonanța, fără-mpotrivire A inimii cu murmurul discret! Virgil Ciuca New York 14 februarie 2015 Referință Bibliografică: Arde zăpada / Virgil Ciucă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1509, Anul V, 17 februarie 2015. Drepturi
ARDE ZĂPADA de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382376_a_383705]
-
va face, Nopții să aprindă stelele eliberării de orice tulbure încercare și se va conforma... Așa că ridică capul, prietene, și hai să privim răsăritul unei noi stări, bucurii sau numai zile și vor cântă toate păsările și universul tot va vibra de sunete! Referință Bibliografică: În câmp / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1514, Anul V, 22 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lia Zidaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
ÎN CÂMP de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382402_a_383731]
-
este supremul imn de slavă ridicat spre nesfârșitele lăcașuri ale eternului Demiurgos: „Cu glas de corn văzduhul săgetați,/ Cu lira și cu harpa. Fremătând/ În dans. Tamburul, flautul plăpând/ Se-ngemănează-n imn, ca niște frați./ Sonore corzi, treziți-vă, vibrați!/ Și voi, caval, chimvale, rând pe rând,/ Și toate laolaltă, răsunați!/ Tot ce viață are pe pământ/ Să-L laude pe Cel Etern și Sfânt./ Să-L preamărească laic și monah./ Să-L adorăm cu toți. Hallelu Yah!” Ecclesiastul este
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
Poate va suna Doina și va scăpa din această zonă malefică care era cât pe acii s-o ducă la un adulter, chiar dacă nu era căsătorită cu Radu. Destinul s-a îndurat de ea și din nou telefonul sună și vibră în poșetă. Era convinsă că de data aceasta era Doina și când îl deschise constată că așa era. Îi spuse că o așteaptă tot unde au parcat cu o zi în urmă. Această veste o contrarie pe Doina, dar nu
ROMAN ÎN LUCRU CAPITOLUL X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382414_a_383743]
-
apele. Arunci în mine cu fade zăpezi. Reci anotimpuri, fără de briză. Mă-nsângerez în coarnele de iezi și-mi linge rana melcul din baliză. În mine-n timpan, în iambi, mi se sparg trupuri mușcate de vipere nude. Tic-tacuri din corduri vibrând în ding-dang, Și-n albe șopârle cu-accente absurde. Nu mă mai prinde la ridul din pleoapă nici tonuri de-albastru, nici tonuri de mov. Doar verdele șarpelui ce pe sub apă, Înoată să-mi vândă ispite-n alcov. Referință Bibliografică
INERȚIE de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382504_a_383833]
-
mea, pic cu pic într-o universală lentoare până se formează o nouă rară stea. În jur e mult prea mult roșu păunul privește edulcorat facerea trecerii, îmi vine să vomit, pe nas mi-a dat borșu' pentru că în aer vibrează petrecerea zacerii. PRIMUL COȘMAR AL PRIVITORULUI Femeia cu aripi puternică, mare, i-a furat bărbatului pătratul de aur, s-a încojurat apoi de pești cu ochii de sare lăsând pe mascul gol, ciripind ca un graur. Inima i-a smuls
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
caduceu pe care Hermes poate să-l ardă când nu mai vrea să îl vadă. Văd ascunsă-n demon aripa de înger ce mă poartă-n zbor în al său univers construit din cântec și lemn fibros de sânger ce vibrează doar la neauzitul vers. E primordială supa grea a facerii în care oamenii pot ca pasărea Phoenix să renască-n cenușa supusă la procesul coacerii dincolo și dincoace de ușă. Inimă-roșie în interiorul răului cu pești, inimă-pasăre inlăuntrul omului-pasăre, inimă-roșie ce
POEME (3) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382484_a_383813]
-
îmbătrânite, ieșite din joc. Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre galbena pasăre se ascunde ca florile-n glastre, ca marea în unde. Printre stegulețele himalaiene roșii și albastre pasărea galbenă își etalează inima curcubeică ruptă din astre, ce pentru noi vibrează. OAMENII CU CAPETE DE TEXTILE Cei doi oameni cu capete de textile unul roșu, celălalt violet, se ceartă ca nebunii de multe zile urlând furios, în dungi... ce duet! Roșul atacă, violetul se apără, sunt dușmani ancestrali în conflict de la
POEME (2) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382483_a_383812]
-
copacul nu este o amenințare care să ne-alunge, ci doar săgețile din el cioplite, ce grav ne găuresc creierul și vesta. 21. Reperaj: clarinetul plânge, contrabasul gâfâie, tobele strănută și tușesc, pianul mă mângâie blând, chitara în inimă-mi vibrează, de nimic nu-mi pasă, mi se fâlfâie de toți și de toate, ascultându-mă, viața mi-o petrec din când în când. 22. Reperaj: acordurile de jazz îmi stârnesc amintirile, prin fumuri de alcool visez stând treaz, rememorându-mi
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
regim de penitenciar, unde supravegherea se manifestă dintru' început ca un personaj monstruos, avar, în care generozitatea e rară, precum fildeșii de mamut. 78. Reperajul vizibilului-invizibil care se eschivează: "Lumină, domnilor, cât mai multă lumină!" strigă văzduhul care pentru noi vibrează în treisprezece frecvențe, doar la Ultima Cină. 79. Reperaj: duhul regelui defunct, al omului credinței ce vede dincolo de cele văzute, este un învingător punct, o surprindere, dar și un "vincolo". 80. Reperaj: pietrele sfinte-ale dacilor, sunt din lemn-esență tare, dispuse
POEME (4) de EMIL SAUCIUC în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382459_a_383788]
-
2016 Toate Articolele Autorului Ascult cu al meu suflet inima ta, pământ Și simt așa, un vuiet de vijelii, trecând O fierbere cumplită, un clocot, un tumult, O veste de războaie cum n-au mai fost demult. Sub talpă mea vibrează torid, al tau nucleu În trup îți simt prezenta, îl simt pe Dumnezeu Zvâcnind în tot ce este, ce-a fost și va mai fi Și știu că orice slova s-a scris, se va-împlini. Te-îmbrățișezi cu mine
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
sunet de clavir ”) și, mai ales, „Aleluia!/ De la facerea lumii te-am iubit./ Sub mărul acela albastru,/ florile lui ne-au cuminecat și miruit “. („Rhapsody in blue”). Versurile din acest volum pornesc dinspre lume spre lume, trecând prin sufletul poetei vibrând a rapsodie. Ele comunică, relevă lumea lumii înseși. Vigoarea îi vine din Semnul Crucii, între Verticalitate și Orizontalitate, și din raportul dintre Poezie și Poetă: „Luptătorul acela/ răstignit și înlănțuit/ încă nu a murit./ S-a frânt puțin numai inima
MARIANA CRISTESCU SAU VIZUALIZAREA ÎN INTERIORUL CUVÂNTULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382593_a_383922]
-
mare. Cade roua pe pamant și-mi picura pe buze Toate parcă-ar aștepta sosirea unei muze. Și-i răcoare împrejur, e-un frig ce ma îngheață Timpul ce se-oprise brusc, se-aruncă-în dimineață. O altă zi, o altă zi, vibrează răsăritul, Și-n zorii ce se-arată iar zâmbește infinitul, Iar toate câte s-au oprit o clipă să mă cheme, Sunt clipele care s-au scurs în sfintele poeme. Referință Bibliografica: Mai construiesc un vis / Emilia Amăriei : Confluente Literare
MAI CONSTRUIESC UN VIS de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383866_a_385195]
-
ca-ntotdeauna, Să-ți simt din nou tot freamătul și sarea.’’ O stâncă-n noapte-și trimitea chemarea Spre valul luminat, când iese luna. ,,Dorințele-ți le știu și nerăbdarea, Care te face iarăși ca nebuna, Doar pentru tine mai vibrează struna’’, Răspunse pietrei unda,-ntreagă marea. Iar valul vine resemnat la stâncă, Îmbrățișarea-i tandră și deplină, În noaptea-aceasta neagră și adâncă, Se-aude piatra tristă cum suspină. Chiar valu-ncepe, înspumat, să plângă, Dar nimeni nu e suspectat de
DIALOG de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383886_a_385215]
-
cât de convingători sunt vorbind, unul despre Luceafărul moldav, celălalt despre Ștefan cel Mare și Sfânt. Domnul Horia, recitând din Eminescu, este atât de pătruns de ceea ce exprimă fiecare vers ori de frumusețea metaforelor și a rimelor, încât îi simți vibrând întreaga făptură. Este magnific! Îl poți asculta ore în șir. Cât despre Emilian Marcu, dacă ai judeca după expresia feței, în general, nu ai putea crede că omul acesta se poate înflăcăra. Însă, vorbind despre Ștefan cel Mare, îl simți
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
a văzduhului lăuntric inimaginar al spectatorilor, la reîntâlnirea cu ea. Inimaginar și totuși simțit ca o vastă cale de lumină de la fericirea muzicii la extremele înălțări umane în propriul univers, în care preferințele pentru chitările și vocile trupei fac să vibreze inimile însele ca niște chitări și să se perceapă chitările ca niște inimi ce cântă, iar vocile ca niște vibrații supreme, puternice, eruptive, înfierbântate, năzuind să clatine ordinea lumii prin investirea ei cu muzica universală, acompaniată de chitările anilor șaizeci
PEREGRINĂRILE CONCERTISTICE ALE TRUPEI „SMOKIE” PRIN MARILE ORAŞE, ÎN ÎNMIRESMATELE ZILE DE MAI (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383320_a_384649]
-
săi. Toată această varietate de narațiuni este realizată dintr-o perspectivă nouă, cu metodele antropologiei istorice. Descrierile lui Al. Florin Țene sunt captivante prin implicarea afectivă a sa, ca oltean născut la Drăgășani, prin coarda sensibilă a sufletului său care vibrează la orice schimbare de anotimp în Oltenia, la culesul strugurilor și a recoltei de pe câmp. Aici Gib Mihăescu este dublat ca personaj de literar de mare succes de autorul acestui volum Al. Florin Țene. Calitățile Domniei sale de sociolog se derulează
AL FLORIN ŢENE – LA BRAŢ CU ANDROMEDA de PETRE DIN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383327_a_384656]
-
Publicat în: Ediția nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Dacă muză nu ar fi... Dacă nu mai vrei să fii Muză-ntotdeauna Cred,pământul s-ar opri Cade-n mare Luna Dacă gândul nu ar vrea Să vibreze-n vis cu mine Toate stele-ar zbura Peste hăuri și suspine Ar zbura....ar clocoti Peste liniștea furtunii Tuturor ar povești Că s-au despărțit nebunii Dacă muză ar pleca Nu ar exista cuvântul Marea poate ar seca Nu
DACĂ MUZA NU AR FI de VALER POPEAN în ediţia nr. 2218 din 26 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383474_a_384803]
-
el își face adevăratul debut poetic. Diana, făptură gingașă și extrem de sensibilă, aș putea spune că s-a născut cu poemele pe umeri, întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai “măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
dor purtat! Pornind încet, micuțul ciob de astru Prin spirele de stele tot căzând, Trecu fără popas de Zoroastru Și-alăturea de floare-a stat zăcând. Ea, tânără eternă, în mișcare, Spre Soare ca-n oglindă-si reflecta O inimă vibrând fremătătoare Și mica lui făptură n-o simțea. Din țăndările lui scânteietoare, Din mintea lui scăldată-n ideal, Semințe noi de fluturi și de floare Se răspândeau pe vânt în văi și deal. Și floarea fremătând misterioasă Cu dulcele nectar
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
Acasa > Poezie > Imagini > DRUMEȚIE Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1981 din 03 iunie 2016 Toate Articolele Autorului DRUMEȚIE Ne cheamă un glas ce vine din munte, Vibrează în noi cuvinte domoale, Se-ntinde-nspre nori mirabilă punte, S-ajungem în vârf, e singura cale. Văd crestele-nalte ce urcă la cer, Ca turle-aurii de sfinte biserici, Ce-și pun, la intrare, lumina străjer Și brazi argintii în haine de
DRUMEȚIE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383589_a_384918]
-
Aș vrea iar să îmi cutreieri Tot lăuntrul, cu fioruri. Am uitat să te strecor Printre genele-mi în lacrimi, Să te-ndes în mine tot Și-apoi să te sorb din patimi. Ți-am uitat tremurul palmei Ce-mi vibra întreaga ființă Răscolind în al meu pântec Val în lavă de dorință. Am uitat să te mai caut Prin târziul trist din noapte, Am uitat să te iubesc Și să te topesc prin șoapte. Eu uitat-am de noi doi
AM UITAT DE NOI IUBITE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383593_a_384922]
-
nu încape Sărutul meu în lacrima vărsată. Încerci acum să fii cât mai aproape De dorul meu și inima curată. Am sufletul de-atunci în pioneze De dor, mi se tot zbate în tăceri. Că ce-am iubit nu poate să vibreze Cu dragostea ce zace în dureri. Pe drumul meu voi merge apărat Doar de ”iubirea” ta acum sihastră. Iar toate câte-au fost le-am acceptat Ca tu să pari mai dură și măiastră. Văzând ”iubirea” ta acum că moare
NUMAI A MEA de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383612_a_384941]
-
puteri Iar mie doar necaz și supărare. Căci am ajuns acuma doi stingheri Ce nu știu ce-i a lor asemănare. Am sufletul de-atunci în pioneze De dor, mi se tot zbate în tăceri. Că ce-am iubit nu poate să vibreze Cu dragostea ce zace în dureri. Am constatat atunci că nu încape Sărutul meu tăcut pe fața ta. E prea târziu ca tu să vii aproape Deoarece ai fost ... numai a mea. Brăila, iunie 2016 Referință Bibliografică: NUMAI A MEA
NUMAI A MEA de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1998 din 20 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383612_a_384941]
-
Articolele Autorului VIOARĂ În lemnul tău plâng codrii și oftează, Iar brazii toți chiar intră-n rezonanță, Se tânguie o șoaptă de romanță, Pădurea însă-i vie și e trează. Alungă glasul tău orice distanță, Iar coardele și-n suflete vibrează. Dacă fantasme albe-n munți dansează, Tot mai păstrăm o rază de speranță, Care în sunetele dulci se-adună Și nopțile pustii ni le-nfioară, Cu tremurări firave de pe strună, Dar cântecul, încet, spre stele zboară. Rămâne,-atunci când luna o s-
VIOARĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383632_a_384961]