2,162 matches
-
mai mult cu cât nu există nici o legătură între înfrânarea arghirofiliei și problema patriarhului-regent, un aspect dogmatic care antrenează însăși esența Ortodoxiei 10. O replică elevată la argumentația naeionesciană vine din partea unui teolog, cărturar de marcă al Bisericii Ortodoxe Române, vicarul arhiepiscopal Tit Simedrea Târgovișteanul, care admite gradul de compatibilitate între funcția de patriarh și cea de regent. Examinând argumentele vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea, după legile țării, Nae Ionescu arată, pe baza articolului 22 din Constituție și a Canonului 26 al
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
esența Ortodoxiei 10. O replică elevată la argumentația naeionesciană vine din partea unui teolog, cărturar de marcă al Bisericii Ortodoxe Române, vicarul arhiepiscopal Tit Simedrea Târgovișteanul, care admite gradul de compatibilitate între funcția de patriarh și cea de regent. Examinând argumentele vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea, după legile țării, Nae Ionescu arată, pe baza articolului 22 din Constituție și a Canonului 26 al Sinodului al IV-lea Ecumenic, incompatibilitatea celor două funcții. Raționamentul vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea este următorul: Statul are controlul numai
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
funcția de patriarh și cea de regent. Examinând argumentele vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea, după legile țării, Nae Ionescu arată, pe baza articolului 22 din Constituție și a Canonului 26 al Sinodului al IV-lea Ecumenic, incompatibilitatea celor două funcții. Raționamentul vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea este următorul: Statul are controlul numai în chestiuni de ordin material; Patriarhul nu execută chestiuni de ordin material; Ergo: Patriarhul nu cade sub cenzura statului. Valabilitatea întregului raționament este în funcție de valabilitatea celei de-a doua afirmații: Patriarhul
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lege, actele economului, respectiv ale consiliilor, se execută după dorința chiriarhului, deci prin delegație. În acest caz însă, patriarhul face acte de gestiune financiară și, ca atare, cade sub controlul Ministerului Cultelor 11. Nae Ionescu cercetează, din perspectivă canonică, argumentele vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea, dovedind că Biserica interzice asumarea oricăror atribuții de ordin politic de către clerici 12. Filosoful român subliniază distincția netă care există între puterea spirituală și puterea politică, distincție care este esențială în Ortodoxie. În acest sens, se invocă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Materia acestei puteri este tot ceea ce, în lucrurile exterioare și temporale, poate să comporte această rațiune formală; altfel spus, ea are o valoare morală ce privește activitatea etică a ființei umane 16. Nae Ionescu analizează și din perspectivă istorică argumentele vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea, arătând că nu există o tradiție a faptelor care să susțină ideea unui patriarh-regent. Chiar dacă a existat exemplul împăratului Heraclius - când un patriarh poartă război, ceea ce este o monstruozitate condamnată expressis verbis de Canonul 7 al Sinodului
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dar fără altă vocație specială". Doctrina catolică cu privire la relația dintre papalitate și succesiunea apostolică este una extrem de clară pentru tradiția apuseană - replica îndreptățită a tradiției răsăritene nu a întârziat să apară. Papa, urmașul lui Petru, primul dintre apostoli, este considerat vicarul lui Hristos pe pământ, capul văzut al Bisericii acestuia; el este infailibil în credința rostită ex cathedra. Mai mult chiar, Papa este deținătorul absolut al cheilor din Împărăția Cerurilor (are toată puterea în cer și pe pământ); este Domnul Domnilor
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cu studii universitare de teologie la București, de teologie catolică și protestantă la Paris, de drept și sociologie la Sorbona (teza de doctorat cu titlul La Portée sociale du principe d'autorité); diacon la Capela Ortodoxă Română din Paris (1905-1909); vicar la Eparhia Dunării de Jos; Profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie din Universitatea București (1913); Locotenent de Episcop al Episcopiei Argeșului (1919-1920), Locotenent de Episcop al Episcopiei Râmnicului (1920-1921), apoi Episcop al Eparhiei Ramnicului Noului Severin (1921-1938). În 1938
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Neamț -, desăvârșindu-și concomitent pregătirea teologică. Bursier al Institutului Ecumenic de la Bossey (Elveția) în 1969-1970, frecventează și cursurile doctorale ale Facultății Autonome Protestante din Geneva, preocupat mai ales de istoria bisericească medievală. La sfârșitul lui 1970 a fost ales episcop vicar al Arhiepiscopiei Craiovei (cu titlul Severineanul), ulterior locțiitor de arhiepiscop al Craiovei (1972-1973), pentru ca în 1978 să fie ales arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei. În 1983 și-a susținut teza de doctorat, dedicată primelor scrieri patristice din literatura
VORNICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290645_a_291974]
-
a conștiinței” (ibidem, p. 240). Inima este locul În care se abolesc inegalitățile, În care morala Își găsește sursa, iar religiile cărții se estompează Înaintea unei iubiri inefabile de Dumnezeu, dincolo de text și dincolo de limbă. Rousseau pune astfel În gura „vicarului din Savoia” o „profesiune de credință” prin care toate principiile religiei naturale sunt predate tânărului Emile: „Nu am dedus aceste reguli din principiile vreunei filosofii Înalte, ci le-am găsit În adâncul inimii mele, scrise de mâna naturii cu litere
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
consimțământul reciproc al membrilor săi, a căror virtute constă În a-și exercita Înțelepciunea naturală: „Autoritatea comună este cea a rațiunii, și eu alta nu cunosc”, răspunde el unei scrisori anonime a unor juriști. Profesiune de credință carteziană reluată de „vicarul din Savoia” (Emile, cartea a IV-a, 1762). Conform clauzelor pactului social, membrii societății se eliberează de jugul obârșiei lor (Rousseau detesta familiile) și al istoriei (care a fost Întotdeauna istoria tiraniei). Răutatea oamenilor, la Rousseau, după cum se știe, nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
el este practic circumscris statelor. La scară internațională, raporturile de forță par inevitabile. Dragostea față de umanitate, indignarea pe care o stârnesc În noi crimele celor răi, În orice epocă din istorie ar fi avut ele loc (Profesia de credință a vicarului din Savoia, Emile, cartea a IV-a), provin din instinctul divin (sau natural) care este conștiința morală. Cetățenia stoică universală (societas generi humani, dragă lui Cicero) rămâne inaplicabilă la scară supranațională. Fraternității universale Îi lipsește realismul politic. Și totuși, În
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
structurile de autoritate care au precedat. Dacă liderul carismatic ezită sau eșuează în ochii adepților săi, atunci acesta încetează în a fi carismatic și își pierde autoritatea. Potrivit lui Augustin, regii și împărații trebuie în mod permanent să demostreze că sunt vicarii lui Cristos. Nu există exemple de legitimitate carismatică în societățile postindustriale, chiar dacă fenomenul carismatic a reapărut în unele țări sărace din Africa și Asia. Pentru a fi aplicată la secolul XX, schema weberiană trebuie să fie revizuită. D. Rustow arată
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
Articolul UNIC Părintele vicar general Florentin Crihalmeanu se recunoaște în funcția de episcop auxiliar al Episcopiei Române Unite cu Roma Greco-Catolica de Cluj - Gherla. PREȘEDINTELE ROMÂNIEI EMIL CONSTANTINESCU --------------
DECRET nr. 168 din 25 aprilie 1997 privind recunoaşterea în funcţia de episcop auxiliar al Episcopiei Române Unite cu Roma Greco-Catolica de Cluj - Gherla, a părintelui vicar general Florentin Crihalmeanu. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/117955_a_119284]
-
N.Lungu, profesor preot Ene Braniște. Dintre colegii săi, unii reprezintă nume de refarinta în teologie, cultura și arta românească: Dan Zamfirescu - istoric, lingvist și critic, preotul Alexie Buzera - profesor și muzicolog, preotul Constantin Sarbu - director al Seminarului Neamț și vicar al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, maica Nazaria - stareța Mănăstirii Văratec, maica Eustochia Ciucan - stareța Mănăstirii Agapia, preot Gh. Dragulin - teolog cărturar, preot Gh. Izvoranu, preot Teodor Irimia - protopop de Iași, preot Gh.Bistriceanu, ș.a. După obținerea diplomei de absolvire a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93296]
-
buni de sub pana învățaților din palatul de la Aix-Ia-Chapelle (a lui Alcuin, de exemplu), ca o moștenire a Imperiului Bizantin, mai exact a perioadei de sfîrșit a Imperiului roman: un imperiu al cărui șef unic și atotputernic, ales de Dumnezeu și vicar al lui Hristos, avea datoria să susțină și propage credința creștină. Intrarea provizoriu în umbră a puterii imperiale a Bizanțului n-a putut decît să ușureze și să accelereze evenimentele, simptomatic fiind faptul că, în ajunul încoronării sale de către Papă
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
au obligat pe suverani să confere vasalilor lor înlesniri încă și mai mari, deci să se sărăcească în favoarea celor din urmă, întărindu-le, astfel, cu atît mai mult, puterea. Apoi, în ciuda controlului efectuat de missi dominici, agenții puterii regale conți, vicari, duci etc. -, și-au transmis tot mai mult îndatoririle descendenților și s-au străduit să facă creditare demnitățile și funcțiile (onores) care le erau în principiu atribuite cu titlu viager și, confundîndu-le cu propriile lor bunuri. În sfîrșit, Carol cel
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
asumase regența minorității tînârului Frederic Roger, viitorul Frederic II, în vîrstă de numai 4 ani -, tronul Sf. Petru este ocupat de Inocențiu III: un papă energic și hotărît, mai nult decît toți predecesorii săi, să facă să prevaleze funcția de vicar al lui Hristos asupra puterii temporale a suveranilor. Pretențiile sale depășesc cu mult pe cele ale lui Alexandru II, pentru care regii nu aveau decît un exercițiu al puterii delegat de Papă, dar care se ferise să intervină în calitate de prinț
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
el elaborează Constituțiile de la Melfi (1231), care amenință cu pedeapsa cu moartea pe cei care ar fi continuat războaiele personale în regat. Pentru a-și aplica politica, împăratul construiește o rețea strînsă de fortărețe și drumuri, impunîndu-și în întreg regatul vicarii și ofițerii. Rezistențele feudale sînt uneori foarte puternice. În timpul șederii lui Frederic în Orient, Grigore IX profită de această absență pentru a pune mîna pe regat. Dar la întoarcere, Împăratul îl recucerește și obține, prin tratatul de la San Germano (1230
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
populate ale Misiunii, își exercitau activitatea sub ascultarea Ministrului Provincial din Polonia și sub cea a Episcopului de Bacău. În secolul al XVII-lea, așa cum teritoriul acestor două regiuni era dependent de sultanul otoman tot astfel era și Misiunea, subordonată Vicarului Patriarhal din Constantinopol (Istanbul), care până la jumătatea aceluiași secol - prima perioadă a Misiunii, cuprinsă în acest studiu - era și Ministrul Provincial al O.F.M. Conv. pentru Orient cu reședința la Pera, în Constantinopol. De fapt, până în 1650, în afară de cele două
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
se pare că nu a reușit să inspire o prea mare încredere în ceilalți frați franciscani, întrucât nu a găsit decât unul singur dispus să-l însoțească în Misiune. Din scrisorile confratelui preot Paolo Bonnici din Malta, din cele ale Vicarului Patriarhal din Constantinopol și dintr-o relatare a Episcopului Petrus Deodatus din Sofia, dar și din alte documente neîndoielnice, suntem în măsură să cunoaștem curriculum vitae al acestui misionar - îngăduiți-mi termenul - aventurier. Preotul Andrej Bogoslovich era originar din insula
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
-o, îi confirmau toate solicitările pentru un alt trieniu. Din relatări, se pare că Bogoslavich nu s-ar fi comportat bine în slujirea sa, ba chiar că ar fi provocat scandaluri mari catolicilor Valahiei, care l-au denunțat voievodului și Vicarului Patriarhal de la Constantinopol spre a fi alungat din țară. Asemenea recursuri au ajuns chiar și la Ministrul General al Ordinului, Pr. Felice Francheschini (1625-1632), care l-a numit la 25 decembrie 1627 pe Pr. Albertus Ghisitius, Provincialul Rusiei și al
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Ministrul General al Ordinului, Pr. Felice Francheschini (1625-1632), propunea Sf. Congregații a Propagandei, ca răspuns la sugestia acesteia, să-l trimită în Valahia pe Pr. M.ș Guglielmo Foca da Perugia, O.F.M. Conv., până atunci Provincial de Orient și Vicar Patriarhal de Constantinopol, cu alți doi frați franciscani, pe care să și-i aleagă el din conventul din Pera. Și, tot acum, pentru înlocuirea Pr. Guglielmo care își termina oficiul în cele două slujiri sus-amintite, era indicat Pr. M.ș
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Între timp, prin iunie, l-a trimis Comisar în Valahia pe Pr. M.ș Pietro Paolo Bruni, O.F.M. Conv. cu un însoțitor oblat care știa limbile acelor țări. La 27 iulie a ajuns la Pera și noul Provincial și Vicar Patriarhal Pr. M.ș Giovanni Mauri cu alți doi frați franciscani, unul dintre ei fiind Pr. M.ș Gregorio da Bari, O.F.M. Conv. Pe 12 august și-a luat în posesie oficiul bisericii noastre din Pera, în prezența tuturor
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
Bari, O.F.M. Conv. Pe 12 august și-a luat în posesie oficiul bisericii noastre din Pera, în prezența tuturor ambasadorilor și a reprezentantului diplomatic al Serenisimei (Veneției). 1. Absența rezidenței Părintelui Prefect Foca Între timp, la 4 iunie 1629, Vicarul Patriarhal primea din Valahia scrisorile Pr. Bruni, ale cumnatului voievodului catolic Alexandru Iliaș Minetti (1627-1629) și ale negustorului Bartolomeo Lucadello, cu fericita înștiințare că ar fi primit din partea domnitorului permisiunea să dăinuiască în București o biserică cu mănăstire (convent). În
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
ale negustorului Bartolomeo Lucadello, cu fericita înștiințare că ar fi primit din partea domnitorului permisiunea să dăinuiască în București o biserică cu mănăstire (convent). În octombrie, fiind detronat domnitorul Alexandru Iliaș, atât de favorabil catolicilor, în favoarea lui Leon Vodă Tomșa (1629-1632), Vicarul a intervenit imediat pentru a-l face favorabil fraților noștri în Valahia. În același timp se pregătea să plece spre Moldova și Pr. Guglielmo Foca, în compania noului domnitor al acesteia Alexandru Coconul (1629-1630), care se afla pe atunci la
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]