2,248 matches
-
doar Tu ne mai poți salva! Sunt trădător, promisiunea din copilărie Că am să-ți dărui toată iubirea numai Ție Am încălcat-o! Am oferit-o celui apropiat Ce mi-a zdrobit inima, sufletul mi l-a ghimpat. Pentru că el, vicleanul, în straiele minciunii S-a-nveșmântat și aprinzând tăciunii urii A încolțit în mod misterios în mine neiertarea Mă bântuie! vuiește uneori în piept ca marea. Simt atunci că-ncet de Tine mă îndepărtez Adâncurile tenebroase cu rațiunea iar scrutez Și le
PSALM de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360589_a_361918]
-
Cât privește votatul ... oi vedea io cu cine-oi vota ... acolo ... singur în cabină. Păsărilă-l privi șters, dintr-o parte, cu ochii abia mijiți, iar în colțurile gurii, oprită câteva clipe din mestecat, păru să-i înflorească palid un zâmbet viclean. -D-apoi, săru' mâna pentru masă! ... și să le dea Dumnezeu sănătate!... rosti el cu disimulată evlavie, pregătindu-se să-și strecoare în cavitatea bucală ultimul dumicat, cu care ștersese conștiincios, până la ultima moleculă, muștarul de pe carton. Referință Bibliografică: La pomana
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
piatră. Doamne! Doamne, cum de poți ierta Crunte boli de minte grea Și sfruntat neadevăr, Vierme strecurat în măr? Cum nu crești tu, Doamne, iară Dintr-o Eva, o fecioara Preacurata pe vecie, Fala lumii-ntregi să fie? De ce șarpele viclean Are-n el așa alean Și limbaj muiat în miere, Iar în ochi așa putere? El, cu vorbele suave, Murdărește flori firave, Le scufundă -n zoaie caldă Unde Belzebut se scalda ... Doamne, dă-mi puteri de stea Să spăl toată lumea
DIN VOLUMUL ,, CE ENIGMATICĂ EŞTI, FEMEIE .... de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360695_a_362024]
-
și Petala de dor a Marelui Poem al Iubirii, binecuvântate de Marele Duhovnic Părintele Arsenie Boca. Coborâtoare dintr-o glorioasă obârșie a venit în taină ca un acatist al voinței, pe un vălmășag de Doine. Te vindem iar cu sărutări viclene,/ prin nepăsare oarbă și prin lene./ Te biciuim cu vorbe de ocară,/ Te pălmuim cu ură ca de fiară./ Te adăpăm cu suc de-amărăciune,/ din pofte rele și din stricăciune./ Te țintuim pe cruci de nedreptate,/ prin cuiele uciderii
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
ravagii pe foarte multe dintre palierele societare cunoscute, iar etnia maghiară a ajuns să joace, după cum i se cântă, la comanda politică venită de pe buzele unui înalt oficial de dincolo de granița vestică a țării noastre, nu splendidul ciardaș caracteristic, ci vicleanul, vorba lui Arghezi, „Joc de slugi și joc de stăpâni” - de-a v-ați ascunselea, un joc simplu, de altfel, pe care „Îl joci în doi, în trei/ Îl joci în câte câți vrei./ Arde-l-ar focul.” Pentru prima
ISTORIE PE MUCHIE DE CUŢIT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360069_a_361398]
-
pășiră pe aleea betonată spre ușa acelei case. După ce Ioan sună la sonerie, ușa se deschise și în prag apăru Relu, un bărbat cu chelie și cu o privire foarte iscoditoare, de asemenea fața lui avea imprimată pe ea ceva viclean, dădea impresia unui om ce ascunde multe lucruri. După ce se salutară Relu, îi introdu-se pe cei doi în camera unde era Ana. Ea stătea rezemată de speteaza patului și privea prin geamul mare, afară. Acea cameră, deși era spațioasă
O RAZĂ DE SPERANȚĂ de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360149_a_361478]
-
spectacol: țâșnirile de sânge turbat - vampiric - delicii noi - saloane cu-orgii și vome: nu mai ai când plânge... ...doar în pridvor ceresc Maica suspină: „Fiule, seacă-izvorul lor de vină!” ADEVĂRAT ȘI MERITAT e fariseică lumină-n casă Paștele-i nou viclean prilej de vomă: nu mai e sfântă nicio masă - se-apropie porunca de Sodomă! Hristosul e uitat - de toți - pe Cruce: cioplim - din fapte - răstigniri moderne... se zguduie pământul și se duce: nebunii hohotesc - deschid caverne... nebuni se suie toți
PAŞTELE ORBILOR ŞI AL PĂRTĂŞIRII de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 109 din 19 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359798_a_361127]
-
păsările puteau să reproducă țipătul închis într-un ochi de apă. Tu te răsfățai ca o zeiță la soare, desenând cu degete de felină, ultima victimă a trupului tău enigmatic. ... E ora când turnul de fildeș se surpă și gândul viclean mai „naște”o Evă - din coasta mării albastre. Tolănit pe nisip, cu privirea ațintită spre ape, urmăream furișându-se în valuri, mulțime de șerpi străvezii. În șoapta neclară, puteam desluși un cuvânt: „Femeie!” - numind-o pe cea gânditoare, taina dintâi
ÎN ŞOAPTA NECLARĂ... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359985_a_361314]
-
avea senzația că cineva vrea să-i pângărească trupul cu aceste atingeri, dar senzațiile ce se transmiteau prin podul palmei partenerului de joacă și al degetelor sale pline de înțepături de ac, îi adormi simțul veghii, se abandonă în mâna vicleanului croitor, care îi desfăcu nasturii bluzei și își strecură degetele sale perverse și scotocitoare pe sub sutien ajungând la cele două rodii coapte și tari ale căror turnulețe începeau să se întărească. Ana se cabră de plăcere, moment care a fost
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
de sângele ei. Să o rogi să te elibereze, să te nască, să te lase să te întorci din nou la luna ta și la urletul tău, la viața te de lup bătrân și singuratic. Și ea să îți zâmbească viclean cu ochii și cu dinții și cu sfârcurile alea roz-sfredelitoare. Și tu, nătâng cum n-ai fost niciodată, ca un puștan la prima femeie, să crezi că acolo îți este de fapt cel mai bine, că ea e o evă
DELIRIUM de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359673_a_361002]
-
Fântână) În poezia lui erotică există o acumulare de elemente vegetale, idila sau declarația de dragoste plasându-se totdeauna într-un cadru fabulos: Și vântul se face un șarpe gelos,/ pe trunchiuri cu semne secrete de ieri/ și-n iarba vicleană, un fluier de os/ respiră colombe de lut, învieri, (...) Doar mâna-ți subțire, în taină de fum,/ târzia garoafă o sună încet/ și-mi pică pe buze, un dulce nescrum,/ miresme ca-n urne cu tristul verset,/ căci urnă ți
HORIA ZILIERU- UN „ORFEU ÎNDRGOSTIT” DE MAREA POEZIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359689_a_361018]
-
casă, prin suflet, răscolindu-ne toate amintirile, cuvinte uitate, strigăte, voci dragi care vin din infern, femei care mai dorm pe pleoapele noastre, părinți, o oază, un ostrov de fericire uitate într-un colț al inimii, o lume de dorinți viclene care s-a dus sau care vine peste noi precum sunetele gramofoanelor din târguri, mișunând de chipuri pocite... privesc prin ploaie cum bezna scutură livezi de chipuri peste gândurile mele, ce minunată e viața când moartea-ți cântă romanțe la
PLOUĂ UNDEVA... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345213_a_346542]
-
căzut. Dar, s-a trezit, în chiar fatala clipă, El, Lupus lupus, ce-a venit, în pripă, Să facă, și acum, ce-a mai făcut. Priveam, printre crenele, câmpul gri, Pe care fiara fulgera, în goană, Spre arătarea tâmpă și vicleană, Ce-a cutezat, rânjind, a ponegri. Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât. Apoi, am stat, pe marginea genunii, Noi, dublul nepătruns, întunecat
INTERVIU CU POETUL EUGEN DORCESCU, REALIZAT DE MIRELA-IOANA BORCHIN. PARTEA A II-A (11 IANUARIE 2016) de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340327_a_341656]
-
a suferit de o problemă psihică să nu i se închirieze o cameră sau un apartament. Vecina mea Abia mă mutasem în Yokohama, într-un soi de vilă veche de lemn, locuită la etaj de proprietar, un bătrânel cumsecade și viclean în vârstă de 91 de ani, și la parter de cinci chiriași, în cinci camere identice. Față în față cu ușa mea, domnișoara Sano. În șapte luni, am întâlnit-o de două ori, micuță, îmbrăcată în alb, chicotind un răspuns
Micuța domnișoară Sano și misterioasele bufnituri din camera ei. Cum sunt privite bolile psihice în Japonia () [Corola-blog/BlogPost/338280_a_339609]
-
pe care îl joacă diverși colaboratori care încearcă să-l personifice pe Trump. Se spune că în repetițile făcute pentru dezbatere, Hillary este expusă la două scenarii principale: unul cu un Trump agresiv și puternic, alta cu unul blând și viclean. Dezavantajele care o însoțesc pe Hillary Clinton sunt faptul că ea nu este o politiciană naturală și are greutate să facă față unor situații neexersate, că nu are umor și că nu se face ușor plăcută. Se adaugă multele zvonuri
Atacurile teroriste îl avantajează pe Trump, rebeliunea violentă din Charlotte pe Hillary. Prima dezbatere televizată a candidaților prezidențiali () [Corola-blog/BlogPost/338587_a_339916]
-
într-o demiurgică făptuire prin iubire profană până la îndumnezeire, prin iubire christianică, prin iubire-foton / iubire-lumină. Ea, eroina liric-mărțișoară, fără teamă de „brațele-ntunericului“ (mai mult ca sigur, sub edenicul măr înflorit), are și trăiri în spații oririce, într-un «somn viclean», ținându-și iubitul de mână, își îmbăiază trupul-dorință, scăpat «din inerția detențiunii sufletești temporare, prea înfricoșat de fierbințeala simțirilor», caută «înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-o realitate «pe care doar sufletul o poate pătrunde», aprilină fiind, își
Emisferele Androginului, bisturiul Zeus-chirurgului şi „Cântarea cântărilor“ () [Corola-blog/BlogPost/339990_a_341319]
-
într-o demiurgică făptuire prin iubire profană până la îndumnezeire, prin iubire christianică, prin iubire-foton / iubire-lumină. Ea, eroina liric-mărțișoară, fără teamă de „brațele-ntunericului“ (mai mult ca sigur, sub edenicul măr înflorit), are și trăiri în spații oririce, într-un «somn viclean», ținându-și iubitul de mână, își îmbăiază trupul-dorință, scăpat «din inerția detențiunii sufletești temporare, prea înfricoșat de fierbințeala simțirilor», caută «înțelesuri tainice», „bunădiminețește“ «păcatul neliniștitului impuls trupesc» într-o realitate «pe care doar sufletul o poate pătrunde», aprilină fiind, își
ION PACHIA-TATOMIRESCU: EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS- CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” () [Corola-blog/BlogPost/339475_a_340804]
-
din istoria Valahiei, cea a lui Constantin Brâncoveanu, domnie întinsă pe 25 de ani, s-a sfârșit în chip groaznic, cu mazilirea, torturarea și ucidera domnitorului de către turci - care, totuși, îi făgăduiseră domnia pe viață - și aceasta în urmă intrigilor viclene ale propriilor sale rude. Brâncoveanu a avut o domnie cu puține lupte, datorită, în cea mai mare parte, diplomației sale grație căreia a reușit mult timp să păstreze un echilibru sănătos între pretențiile turcilor - cei de care depindea menținerea lui
Liviu Florian Jianu: Zece trădări din istoria României () [Corola-blog/BlogPost/339457_a_340786]
-
acesta, Pe străzile pline când ies n-am pereche, Atât de grațios port inelu-n ureche Si-atat de-nflorite cravată și vestă. Sunt cel mai frumos din orașul acesta. Arhimede și soldatul Să nu te-atingi de cercurile mele, Ostaș viclean ! Și nici să nu te-nsele Asemănarea lor cu arcul tău. Sunt simple jucării și nu fac rău. Nu te uita prostit, cu ochiul acru. În rotunjirea lor stă actul sacru, Care-mplineste sânul, mingea, vasul. S-aceasta nu-i
Henry Miller: Tropicul Cancerului () [Corola-blog/BlogPost/339613_a_340942]
-
-o vorbă din bătrâni „Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fudul.” Fudulia-i un păcat moștenit din veac în veac cu care îți dă în cap. Tărtucața-i cât ... un melc are însă un defect: E înceată și vicleană și lasă urme de ceară Lipicioasă, albicioasă, pusă la deștepți în față Să se-mpiedice de ea, Că prea le merge mintea. Prostul nu știe ce-i iertarea, Arma lui e răzbunarea. Pentru tot golul din sine S-a răzbunat
ÎN CUŞCA PROSTULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340973_a_342302]
-
in pământ precum cavalerii medievali.. preacinstește urma sfântă, menirea celor ce dau viață și duc mai departe misiunile de înălțare a umanității spre cea mai înaltă treapta a lui Dumnezeu! Trăiește ... speră ... iubește ... dorește ... cucerește ... alungă frica! Ea este fiica vicleană a distrugerii omului. Îndepărteaz-o cu glasul gingaș al ritmurilor compuse de iluminarea inovatoare daruită de Creator! Ce poate fi mai frumos decât împletirea troiței umane Spirit, Trup, Suflet? Pătrunde în spațiul celui ce ți-a fost hărăzit și picură-i
NUME DE COD...IUBIRE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341246_a_342575]
-
să mint... Eu te-am iubit nebună și te-am primit docilă Pe glezna-n așteptare, sărutul ți-am pândit; Și ți-am citit, iubito,în slova-ți dificilă Mesajul fără cheie.Și-andante ne-am nuntit... Ți-ai așezat vicleană timida răsuflare Peste albastre vise lăsate amanet La poarta dintre ceruri, unde hotarul doare Când pașii se mai calcă pe urme vechi, discret... Și am uitat de mine și am uitat de moarte Deși grimasa-ți vie rânjea pe sub furtuni
ÎN NOAPTEA NUNŢII MELE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341288_a_342617]
-
tu ești omul meu de încredere și urmașul la tron. Am un plan diabolic! Vei fi un mare domnitor! Am să-ți ofer marele principat înainte de moartea mea. - Îți voi respecta porunca! - zâmbi cu satisfacție Tudor. - Firea omului este schimbătoare, vicleană și lașă. Să-ți apropii tineri credincioși, dar să ai mare grijă cu vulpile bătrâne. Dacă nu dai dovadă de curaj și cutezanță îți vei pierde prestigiul. - Întotdeauna ți-am ascultat povețele și niciodată nu ți-am ieșit din cuvânt
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
drum mai cu blândețe, mai cu ironie, apoi începusem să fiu uitat, lăsat de capul meu, dacă așa voiam, prea pusesem răbdarea tuturora la încercare. Rămăsesem așadar iarăși în urmă, în dreptul havuzului cu pești roșii. Adolescentul îmi arunca un zâmbet viclean, crea impresia că, într-un fel sau altul, fusese și el implicat în raptul pus la cale de Pluto, dar, întorcându-se la ale lui, se prefăcea că nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Zâmbea poate
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
în ultima vreme, îi aducea numai foloase. Toate mergeau minunat, numai că, într-o zi, s-a întâmplat ca povestea cea lungă și jalnică a lui Tragodas să fie urmărită la un han dintr-un sat, de ochii atenți și vicleni ai unui individ ciudat, care asculta și urmărea totul de la distanță. În seara aceea, pe când Tragodas se decisese să părăsească satul și să plece spre altul, doi vlăjgani îi ieșiră în cale, îl prinseră, îl prăvăliră-n colbul drumului, îi
ULTIMA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1144 din 17 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342011_a_343340]