1,930 matches
-
Country), Carol Ardeleanu ș.a. Mihail Sadoveanu contribuie aproape număr de număr cu texte de o mare diversitate: povestiri despre întâmplări de pe front (Ordonanța, Dulham, O afacere încurcată, Mandache sacagiul), reportaje de război (serialul Impresii de pe front), însemnări cu privire la situația militară (Vicleniile dușmanului, Bătălia de la Mărășești) și politică (Politica bulgărească, Provizorat), reflecții mobilizatoare pe teme moral-filosofice (Fatalismul, Munca, Jertfa rodnică, Altă educație). Un caracter cu vădite accente politico-ideologice naționaliste au numeroasele articole ale lui Octavian Goga (Două forțe unite: țara și frontul
ROMANIA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289343_a_290672]
-
va deveni Dumnezeul său personal, a cărei divinitate stătea În acumularea de proprietate, dezvoltându-și ființa și lăsând o umbră din ce În ce mai mare asupra existenței și timpului. Mai mult al meu, mai puțin al tău. Acei care puteau, prin talent și viclenie, să obțină un maxim de proprietate, puteau să o transforme În capital și să se folosească de acesta pentru a controla nu numai natura, dar și viața altor oameni. Aceste persoane au fost numite „capitaliști”. Economia de piață modernă și
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Cimex lectularia sunt, în terifianta lor circularitate, niște epure perfecte ale societății contemporane ieșite din matcă, pe fundalul unei istorii degradate și agresive. Tutilă, etern învingătorul Tutilă (preluat ulterior în romanul Adio, Europa!), îi trece progeniturii cea mai bună moștenire: viclenia sa unsuroasă, care îl face să se ridice mereu deasupra celorlalți. Simetric, personajul pozitiv, naivul profesor de limbi moarte, îi va transmite odraslei sale cinstea lui păguboasă, un buletin de identitate morală ce nu poate decât să îl dezarmeze în fața
SIRBU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]
-
mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Însă zările deschise nu ne liniștesc, căci, spune poetul: "câmpia mucedă ne hărțuie din urmă". Mucezeala resimțită la scara întregii câmpii ne readuce la spațiul de claustrare, unde orizontul poate fi doar o viclenie a decorului... Suntem negreșit pe lumea cealaltă. Singura speranță posibilă ar fi că un vis rău ne prigonește, din care vom putea cândva ieși, trezindu-ne... Naratorul liric descrie oare o damnare de tip concentraționar? El și un alt personaj
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
salutar! Dar Mihai Beniuc nu ezită a se plînge (o făcuse și Nina Cassian) de "persecuțiile" la care l-a supus "iubitul" său partid. "Judecata" la care l-au supus instanțele acestuia nu era doar inchizitorială, ci și asortată cu viclenia bolșevică a autobiografiilor cerute copiilor revoluției, gata a și-i devora la cea mai neînsemnată "contrazicere", ori pur și simplu prin scornirea unui motiv oarecare: În 1949, ca toți ilegaliștii, am fost judecat, ca să zicem așa, mai curînd decît analizat
O struțo-cămilă ideologică (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17121_a_18446]
-
împăratului” în sfera maleficului. Cea de‑a doua fiară apare din pământ și reprezintă o combinație monstruoasă și în același timp caricaturală între miel și balaur: „avea două coarne, asemenea mielului, dar grăia ca un balaur”. Însușirea sa principală este viclenia, dublând în mod eficient violența celei dintâi. Doar în momentul în care începe să vorbească, ea dezvăluie - celui care are puterea de a discerne - adevărata sa natură. Altfel, ea pare inofensivă, blândă „asemenea mielului”. Așa cum am arătat, aceasta joacă rolul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nou la ceruri, așa cum se întâmplă mai târziu cu Isus. În realitate, prorocia lui Moise nu are nici o legătură cu mitul lui Dionysos, ea referindu‑se în mod strict la înălțarea lui Isus la cer, după înviere. Demonii - precursori, prin viclenia lor, ai viitorului Anticrist - se află la originea acestei mistificări (1 Apol. 54). Creând un antimit, ei au reușit, mai întâi să devieze atenția oamenilor către un fals zeu și apoi să treacă în umbră adevărata Înălțare la ceruri a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în filozofie, întoarce spatele dușmanului din exterior, concentrându‑se exclusiv asupra războiului cu dușmanul interior. În mijlocul acestei lupte ideologice își va face apariția pentru prima dată Anticristul, în toate caracteristicile sale. De altfel, mai multe trăsături ale caracterului său - răutatea, viclenia, diversiunea, disimularea, infatuarea - ca și multe dintre metodele sale de „convingere” - abilitate sau forță - apar deja in nuce la „îngerii cei răi” de la Iustin. Irineu îi preia și îi transpune la scară umană, tot într‑un context demonologic, așa cum vom
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
raiului, iar pe ceilalți, iadului. Întrucât recapitulează întreaga istorie a apostaziei, Anticristul lucrează, la rândul său, în cadrul planului divin și, prin urmare, spre folosul Bisericii (28, 4): „În fiara ce va să vină se vor recapitula toate nedreptățile și toate vicleniile (recapitulatio universae iniquitatis et omnis doli), așa încât toată vlaga apostaziei, revărsându‑se și adunându‑se într‑însa, va fi zvârlită în cuptorul plin cu vâlvătăi” (29, 2). Interpretarea propusă de Irineu cifrei 666 se articulează în jurul a trei evenimente simbolice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a conferi, în mod concret, darul profețirii. La rândul lor, discipolii lui Carpocrat pretind că săvârșesc învieri de natură spirituală. Denunțarea sistematică a acestor eretici ca „preanticriști” arată, potrivit lui Irineu, că trăsătura esențială a adversarului eshatologic nu este violența, ci viclenia exersată prin arta magiei. Avem de‑a face deci cu un fel de „simbol hiperbolic”, dacă putem spune astfel, a tot ceea ce reprezintă erezia în ochii lui Irineu. Nota profund antieretică ce caracterizează teologia ireneică se regăsește, de asemenea, în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
însă un element eshatologic: Dar, după cum la prima lui venire, când avea să se întrupeze și se aștepta ca Dumnezeu să se nască din Fecioară, diavolul a căutat să batjocorească acest fapt prin aceea că a născocit mai dinainte cu viclenie în idolatrie zei falși care se nasc și care au fost născuți din femei, cu intenția, după cum socotea el, de a nu se mai da crezare adevărului, o dată ce a pus minciuna înainte, tot astfel, când are să vină adevăratul Cristos la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștinilor (11, 34‑35). „Se va arăta cast, ca să câștige pe mulți” (11, 37) și „îi va ridica în cinste pe cei pe care îi va înșela”. Ieronim insistă asupra faptului că Anticristul va atinge culmea puterii mai ales prin viclenie și avuție: „El își va răsplăti credincioșii împărțindu‑le pământuri și copleșindu‑i cu daruri. Va împărți pământul între soldații săi și își va supune prin iubirea de avuții pe cei pe care nu îi va putea supune prin teamă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sens contrar. Puterea de a face minuni și puterea de a amăgi (înșelătoria) sunt două dintre principalele trăsături caracteristice pseudoprofeților (în legătură cu aceasta vezi Meeks, The Prophet‑King, pp. 47‑55). Falsul profet încearcă să compenseze lipsa inspirației divine autentice, prin viclenie (simulează capacitatea de a face semne și minuni). Acest tip de acțiuni este condamnat pentru prima dată în Deut. 13,2‑4. Prin intermediul lui Moise, Dumnezeu vorbește astfel poporului lui Israel: „2Dacă din [neamul] tău se ridică un profet sau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
iudaice în simboluri ale noii religii, inclusiv cel al cetății sfinte. În plus, ea este, probabil, ulterioară lui Irineu. . S. Heid, Chiliasmus..., pp.188‑197. . Cei zece regi nu sunt deloc asemănători. Unii se arată plini de energie și de viclenie, alții, dimpotrivă, sunt slabi și proști. La un moment dat, ei intră în conflict unii cu alții. Aceste pseudoregate se vor autodistruge prin implozie. Pasajul pune accent pe lipsa de înțelegere dintre cei zece conducători. Anticristul îi va domina tocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
libere prin spațiu. Ținutul bufonic reprezintă o lume paralelă, invizibilă, în care trupurile își pierd importanța, iar spiritele circulă libere prin spațiu. Călătoria prin ținutul bufonic își capătă întreaga originalitate prin fundalul de gândire. ROMUL MUNTEANU SCRIERI: Tabu, București, 1970; Vicleniile oceanului, București, 1980; Maratonul, București, 1985; Insula, București, 1988; Maratonul, Iași, 1995; Poezii, București, 1997; Ținutul bufonilor, Iași, 2001; Ținutul fructelor, Iași, 2002. Repere bibliografice: Dan Laurențiu, „Tabu”, LCF, 1971, 5; Adrian Popescu, „Tabu”, TR, 1971, 12; Val. C. Neștian
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
C. Neștian, „Tabu”, CL, 1971, 4; Dan Cristea, „Tabu”, RL, 1971, 23; Ioanid Romanescu, „Tabu”, CRC, 1971, 49; Barbu, O ist., 399-401; Liviu Antonesei, Farmecul discret al vetusteții, CRC, 1981, 5; Lucian Alexiu, Moment poetic, O, 1981, 9; Ioan Neacșu, „Vicleniile oceanului”, ATN, 1981, 2; Mihaela Gafencu, „Vicleniile oceanului”, CL, 1981, 3; Mircea Iorgulescu, Prezențe lirice, RL, 1981, 15; Valentin Tașcu, Distanța dintre cărți, TR, 1981, 15; Lucian Vasiliu, Poetul autarhic, „Dialog”, 1981, 3-4; Cezar Ivănescu, Numele poetului: Cristian Simionescu, LCF
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
Cristea, „Tabu”, RL, 1971, 23; Ioanid Romanescu, „Tabu”, CRC, 1971, 49; Barbu, O ist., 399-401; Liviu Antonesei, Farmecul discret al vetusteții, CRC, 1981, 5; Lucian Alexiu, Moment poetic, O, 1981, 9; Ioan Neacșu, „Vicleniile oceanului”, ATN, 1981, 2; Mihaela Gafencu, „Vicleniile oceanului”, CL, 1981, 3; Mircea Iorgulescu, Prezențe lirice, RL, 1981, 15; Valentin Tașcu, Distanța dintre cărți, TR, 1981, 15; Lucian Vasiliu, Poetul autarhic, „Dialog”, 1981, 3-4; Cezar Ivănescu, Numele poetului: Cristian Simionescu, LCF, 1984, 6; Val Condurache, Poezie și metodă
SIMIONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289685_a_291014]
-
îndreptată împotriva prostiei. Relațiile familiale (soț-soție, părinți-copii, naș-fin etc.) stau la baza celei de-a doua categorii tematice. Preferințele colectivității merg îndeosebi spre subiectele referitoare la cuplul conjugal, ilustrate de un număr apreciabil de motive și variante, care vizează infidelitatea, viclenia, răutatea, îndărătnicia unuia din soți (de obicei, femeii i se atribuie aproape toate aceste cusururi). În altă categorie intră istorioare care persiflează defecte general-umane (lenea, beția, hoția, minciuna, lăcomia, zgârcenia și mai ales prostia), de data aceasta fără a le
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
ca proporții (se limitează la relatarea unui singur moment) și de proveniență citadină, gluma pune accent pe replica finală, așa-zisa poantă care evidențiază anumite calități ale personajului (istețimea, perspicacitatea, inteligența). Dacă replica finală disimulează anumite defecte ale protagonistului (prostia, viclenia), vizând aspectul satiric în primul rând și apoi comicul, e vorba tot de s. Gluma rezistă prin ineditul ei, de vreme ce, odată cunoscută, își diminuează efectul. Nu de puține ori s. a constituit un punct de plecare pentru creația cultă (la
SNOAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289735_a_291064]
-
Fanatismul de Voltaire, în traducerea lui Heliade. Îngrijindu-se de repertoriu, membrii societății au făcut numeroase traduceri din dramaturgia universală. Foarte apreciat era Molière, din care se tălmăcește intens: I. Em. Florescu (Amorul doctor), C. Aristia (Silita căsătorie), C. Rasti (Vicleniile lui Scapin), I. Voinescu I (Doctorul fără voie), I. Ghica (Precioasele), Heliade (Bădăranul boierit), Grigore Grădișteanu (George Dandin sau Bărbatul cornat în părere), I. Roset (Zgârcitul). Din Corneille s-a transpus Eraclie, împărat al Răsăritului (I. Roset), din Voltaire se
SOCIETATEA FILARMONICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289756_a_291085]
-
la conducere pe fiul ei, ca moștenitor legal la tron (guddi). Toată afacerea, neputând fi tăinuită, ajunse să fie cunoscută de diverse persoane, printre care și r³nș Chund: a fost suficient pentru ca r³nș să Înăbușe Încă din fașă această conspirație. Viclenia femeilor depășește orice limită când este vorba de propriul lor interes. În primul rând, r³nș căută să obțină bunăvoința trezorierului Lal Singh. Cine s-ar fi gândit că un om care datora poziția excelentă pe care o ocupa rajahului Dhian
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fiul vorbește, amenințând să dea în vileag uneltirile acesteia, fapt care o determină pe femeie să îl denunțe împăratului ca pe un răufăcător. Neputându-se apăra, fiul e condamnat la moarte, dar filosofii intervin, încercând, prin povestiri moralizatoare, să dovedească viclenia și răutatea femeilor, pentru a demonstra, indirect, nevinovăția acuzatului. Însă în fiecare zi soția împăratului anulează cu o altă narațiune concluzia filosofilor. Duelul durează șapte zile, după care fiul poate vorbi și dovedi vinovăția femeii. Aceasta e pedepsită, iar înțelepciunea
SINDIPA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289697_a_291026]
-
sale se joacă de-a restaurația și de-a democrația, de-a libera inițiativă de piață și de-a călătoria de afaceri, de-a propaganda electorală și de-a calomnia, de-a viața sau de-a moartea (cum face cu viclenie baba Safta), de-a greva foamei, de-a transportul public și de-a conștiința civică. Cele zece crochiuri care îl au drept protagonist pe Popică oferă o morală sui-generis. Aparent, personajul este individul standard, de astăzi și de ieri, de
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
ce se regăsește în majoritatea prozelor lui U. Omniprezent, omniscient, Mileaga are o adevărată plăcere a taifasului și un ritual pe care îl impune interlocutorului dornic să îi asculte istorisirile. Ceremonialul relatării se bazează pe o îmbinare de ironie și viclenie, pe enervări adesea prefăcute și pe o continuă amânare a sfârșitului povestirii. SCRIERI: Ochiul zilei de ieri, București, 1976; Vara bunei speranțe, București,1979; Răzbunare ratată. Noaptea papagalilor, București, 1982; Firul de iarbă, București,1983; Fântâna. Matei și Maria, Arad
UNGUREANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290346_a_291675]
-
purta neamul spre bine, îl vede pe poet ca pe un taumaturg: „Eu cuget am de înger;/ Și îngeri se vor simte/ Când vindecare vor afla/Acei atinși de mine”. „Moralnic lucrător”, el opune imaginii decăderii statului prin ipocrizia și viclenia „guvernurilor” de „demagoghi” organizarea perfectă existentă în natură, la albine, la castori. În ciuda pasajelor aride, textul are intensitate atât prin crezul iluminist, de negare a tiraniei și de aspirații melioriste, cât mai ales prin viziunea participării omului la eternitatea spiritului
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]